Tineri pelerini la Roma în Anul Speranţei 2025

În perioada 8-14 septembrie 2025, un grup de 40 tineri au luat parte la un pelerinaj organizat la Roma, în Anul Jubiliar al Speranţei. Itinerarul a cuprins vizitarea celor patru bazilici papale şi trecerea prin porţile jubiliare, sfinte Liturghii şi rugăciuni. Nu a lipsit nici întâlnirea cu Papa Leon la audienţa generală de miercuri, 10 septembrie. Pe lângă Cetatea Eternă, tinerii au fost la Assisi, unde i-au întâlnit pe sfinţii Francisc, Clara şi Carlo Acutis. Din program a făcut parte şi rugăciunea la mormântul Sfintei Rita, la Cascia. Purtând Crucea Speranţei spre Bazilica "Sfântul Petru", tinerii s-au încredinţat Celui care este izvorul speranţei adevărate.

Prima zi ne-a găsit parcurgând un traseu ce împletea atât edificii sacre, cât şi componente profane. Întâia staţiune a fost în Biserica "San Pietro in Vincoli", pentru a vedea lanţurile Sfântului Petru şi impunătoarea statuie a lui Moise, realizată de Michelangelo. Am continuat cu Coloseumul, Forul Roman, Altarul Patriei, Biserica "Santa Maria in Aracoeli", Columna lui Traian, Biserica "Doisprezece Apostoli". Am admirat faimoasa Fontana di Trevi, parcurgând apoi străduţele până la Piazza di Spagna şi Piazza del Popolo. Seara, începutul acestui pelerinaj a fost încununat cu celebrarea Sfânta Liturghii în capela Fiicelor Milostivirii şi ale Crucii, la care am fost cazaţi. Le mulţumim surorilor pentru inima caldă şi disponibilitatea cu care ne-au găzduit!

Ziua a 2-a a stat sub semnul pelerinajului la cele patru bazilici papale, intrând cu bucurie, emoţie şi speranţă prin porţile sfinte. Dimineaţa am pornit spre Bazilica "Sfântul Petru", parcurgând Via della Conciliazione, în cânt şi rugăciune, purtând Crucea Speranţei. După ce părintele Cristian Diac, organizatorul acestui pelerinaj, ne-a prezentat interiorul bazilicii, edificându-ne asupra simbolismului şi măiestriei cu care a fost ridicată şi îmbogăţită, am celebrat Sfânta Liturghie în capela "Madonna dell'Ungheria", din Grotele Vaticane. Am continuat cu Bazilica "Santa Maria Maggiore", unde am avut bucuria să ajungem şi la mormântul Papei Francisc, care impresionează prin simplitate, evocând coerenţa vieţii sale chiar şi dincolo de moarte. Am urcat Scala Santa şi am stat în rugăciune în Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran". Un dialog de la suflet la suflet cu Domnul am avut şi în Biserica "Sfânta Cruce în Ierusalim", în faţa relicvelor Pătimirii sale, care efectiv te pătrundeau şi te transpuneau cu ochii minţii în faţa lui Isus, pe drumul Crucii. Staţiunea finală a fost în Bazilica "Sfântul Paul din afara zidurilor", unde am îngenuncheat la mormântul acestuia, deasupra căruia se aflau lanţurile cu care fusese legat. Această bazilică este cunoscută şi pentru medalioanele tuturor celor 266 de papi ai Bisericii Catolice, trecuţi la Domnul.

Ziua a 3-a a avut ca moment central audienţa generală a Papei Leon. Provideţial, aceasta a fost marcată de o ploaie în averse, care s-a oprit doar pe perioada în care Sfântul Părinte a trecut printre cei adunaţi în Piaţa "San Pietro". A fost un moment unic pentru majoritatea dintre noi, care îl vedeau pentru prima dată atât de aproape pe urmaşul Sfântului Petru. Pentru unii, această ploaie s-a simţit şi ca o ploaie de binecuvântări, de care avea nevoie sufletul pentru a vedea mai clar, pentru a ne uni pe toţi şi a ne învăţa că perseverenţa până la sfârşit, în ciuda vicisitudinilor, aduce cu sine o mulţumire lăuntrică şi o îmbogăţire spirituală neegalate nicicând de confort. Am vizitat apoi "Campo Santo" din Vatican şi locul martiriului Sfântului Petru. Am admirat Panteonul şi ne-am rugat la mormântul Sfintei Ecaterina de Siena, prezent în Biserica "Santa Maria sopra Minerva". Ploaia torenţială nu ne-a împiedicat să savurăm deliciul desertului specific italian, "tiramis?", în 100 de variante. Seara, Sfânta Liturghie am celebrat-o în bisericuţa închinată Sfintei Ana, din Vatican.

Ziua a 4-a a început cu vizitarea muzeelor vaticane, admirând nenumăratele opere artistice adunate aici de diferiţi papi de-a lungul secolelor. Impresionantă de-a dreptul a fost Capela Sixtină, care se deschide altfel percepţiei în momentul în care pătrunzi tainele din spatele picturilor. Un rol deosebit l-au avut explicaţiile pline de pasiune şi cunoştinţe ale părintelui Cristian, care ne-a fost şi ghid. Am desprins semnificaţii şi înţelegeri dincolo de frumuseţea care cucereşte privirea şi am descoperit că în viaţă, ca şi acolo, în muzeu, preţuim mult mai mult după ce înţelegem istoria şi sensurile. După-amiază ne-am deplasat spre Orvieto şi am celebrat Sfânta Liturghie în Capela Corporalului din Domul acestui oraş. Somptuosul edificiu, în stil gotic şi romanic, cu o impunătoare faţadă, adăposteşte corporalul care are urmele picăturilor de sânge de la miracolul euharistic din anul 1263. Seara am ajuns în Assisi, oraşul Sfântului Francisc, de o frumuseţe care atinge cele mai subtile unghere ale sufletului.

Ziua a 5-a s-a derulat eminamente prin locurile în care a trăit şi a murit Sfântul Francisc: Assisi şi Porţiuncula. Am început cu Liturghia la mormântul lui. Am avut bucuria de fi ghidaţi în această zi de fratele franciscan, pr. Emanuel Chiricheş, a cărui bună dispoziţie, jovialitate şi căldură interioară s-au reflectat în modul în care ne-a prezentat atât istoria Sfântului Francisc prin prisma frescelor din bazilică, cât şi explicaţiile primite în toate celelalte locuri: Bazilica "Sfânta Clara", Biserica "Sfântul Damian", Bazilica din Porţiuncula. Tot în această zi ne-am rugat şi la mormântul noului sfânt, Carlo Acutis. Seara ne-am oferit momente de rugăciune personală la mormântul Sărăcuţului din Assisi şi am încheiat cu vizitarea camerelor în care a trăit Sfântul Iosif de Copertino - patronul studenţilor. Îi mulţumim părintelui Emanuel pentru disponibilitatea şi bucuria Sfinţiei Sale, cu care ne-a însoţit în toată această zi!

Ziua a 6-a a fost marcată de întâlnirea Sfintei Rita la Cascia, acolo unde şi-a trăit viaţa de mănăstire şi unde s-a unit, prin spinul primit în frunte de la Isus, cu pătimirea Mântuitorului. Au fost rugăciuni intense înaintea ei. Un popas am făcut şi la Spoleto, unde am văzut o catedrală în stil romanic, ce stă la înălţimea oraşului din anul 1155. Seara am ajuns la "Sanctuarul Iubirii Milostive" din Collevalenza. Am fost primiţi de ospitalitatea surorilor Lidia şi Adelina, care ne-au povestit viaţa plină de dăruire a Fericitei Maica Speranţa. Ne-am bucurat de un moment cu împărtăşiri personale la ceas de seară şi final de pelerinaj, încheind ziua cu binecuvântarea suvenirurilor religioase achiziţionate. Le mulţumim surorilor pentru primirea călduroasă şi îi dorim binecuvântarea Domnului pe cale fratelui Cristian, care urmează să depună voturile pe viaţă şi să fie sfinţit diacon!

Ultima zi a pelerinajului nostru, închinată Crucii Mântuitorului, am sfinţit-o printr-o Liturghie frumoasă, animată cu instrumente, chiar în "Capela Crucifixului" din "Sanctuarul Iubirii Milostive" din Collevalenza. După Sfânta Liturghie am vizitat, de asemenea, şi locuinţa Maicii Speranţa.

Îi mulţumim Domnului pentru măreţia creaţiei sale şi pentru vieţile pline de parfum divin ale tuturor sfinţilor săi! Să ne fie toate cele trăite spre edificare, spre apropiere de Dumnezeu, spre trăirea credinţei într-o intimitate personală cu Domnul mai autentică.

Îi mulţumim pr. Cristian Diac pentru toată implicarea şi dăruirea în vederea organizării acestui pelerinaj, împreună cu coorganizatorii, Andreea Iuliana-Ghiuzan şi Ana Moraru! Mulţumim fiecărui binefăcător care a contribuit material şi spiritual la o mai bună desfăşurare a pelerinajului! Mulţumim tuturor celor pe care i-am întâlnit pe cale în aceste zile şi care ne-au ajutat să simţim un pic mai mult providenţa plină de iubire a Domnului! Fie ca Cel Atotputernic să răsplătească cum ştie mai potrivit fiecăruia, după necesitate!

Mulţumim, de asemenea, fiecărui participant la acest pelerinaj, pentru exemplul de credinţă şi trăire autentică a relaţiei personale cu Dumnezeu!

Au fost zile bogate în rugăciune personală, dar şi în comuniune cu ceilalţi tineri, zile în care sufletele noastre au primit acele guri de oxigen spirituale pe care, în tumultul vieţii de zi cu zi, uităm să le respirăm, zile de descoperiri ale frumuseţii sufletului aproapelui, zile de edificare prin exemplul vieţilor sfinţilor şi zile în care, prin toate construcţiile ridicate în numele slavei Domnului pe care le-am vizitat, am înţeles cât de generos a fost Creatorul, înzestrând creatura sa cu capacitatea de a crea şi ea, la rândul ei, frumosul!

Închei cu gândul exprimat de pr. Cristian: "Cine îşi iubeşte sufletul îi oferă, dacă posibilităţile îi permit, cel puţin un pelerinaj pe an."

Ana Moraru

*

Câteva impresii de pelerin

• "Acest pelerinaj a fost o adevărată chemare la pace şi recunoştinţă. Am trecut prin porţile jubiliare, simţind binecuvântarea lor ca o lumină care ne-a deschis inimile spre Dumnezeu. La Assisi, oraşul păcii, liniştea a fost cântecul pe care sufletele noastre îl auzeau, iar pe urmele Săracului Francisc am descoperit frumuseţea dăruirii pentru cei aflaţi în nevoie. La Cascia, lângă Sfânta Rita, chiar şi în mijlocul mulţimii, tăcerea lăuntrică ne-a adus pace şi iubire. În ochii şi trăirea fiecărui tânăr am recunoscut chipul lui Dumnezeu şi am învăţat că nu trebuie să-l căutăm doar într-un loc anume: el este în fiecare dintre noi şi pretutindeni. Fiecare clipă a fost o binecuvântare, iar faptul că am trăit împreună aceste momente pline de har, emoţie şi speranţă rămâne o adevărată comoară pentru suflet."

  (Andreea Gherghel, Bârgăoani)

• "Experienţa de a fi pelerin nu se poate explica cu totul în cuvine, fiecare atingere a lui Dumnezeu prin lacrimi, zâmbete, emoţii, fiecare drum bătătorit cu oboseala trupului scăldat în razele soarelui arzător sau în picăturile de ploaie reci, toate trăirile intense ale sufletului cu siguranţă au fost atent scrise de Dumnezeu în cartea cea mai trainică - inima.

  A fi pelerin al speranţei în acest an jubiliar 2025 este o frumoasă expresie a invitaţiei lui Isus adresată ucenicilor săi: «Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!» (Mc 16,15). Acest îndemn m-a propulsat în inima creştinismului, în Cetatea Eternă, Roma, unde am păşit pe urmele marilor apostoli, Sfântul Petru şi Sfântul Paul. Bazilicile majore au fost astfel adevărate oaze unde nu doar am poposit pentru a-mi trage sufletul copleşit de frumuseţea acestor edificii monumentale, ci am fost invadată de iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu care nu încetează niciodată.

  Audienţa generală cu Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea a fost un minunat prilej de a simţi căldura şi bunătatea lui Isus, Bunul Păstor, mereu atent şi foarte grijuliu cu oiţele sale.

  Assisi m-a cucerit prin frumuseţea aparte şi aerul îmbibat de istorie, dar şi de tainele sufletului îndrăgostit de Dumnezeu. Din epoca îndepărtată a «Sărăcuţului din Assisi», am făcut un salt direct în timpurile noastre, apropiindu-mă cu emoţie de un alt prieten al lui Dumnezeu, dar şi al tuturor tinerilor în special, Sfântul Carlo Acutis, care mi-a amintit că sunt pelerină pe acest pământ, că Acasă este Cerul. Am continuat acest pelerinaj, descoperind viaţa unei alte mari sfinte, cea a imposibilului, Sfânta Rita. În regiunea Cascia, aerul îmbibat de parfumul trandafirilor m-a condus spre istoria acestei soţii, mame, văduve şi apoi călugăriţe sfinte, care a fost pecetluită de iubirea lui Cristos, nu doar prin spinul ce i-a încununat fruntea, dar şi prin credinţa ei de nezdruncinat.

  Ultimul popas a fost în Sanctuarul Iubirii Milostive din Collevalenza, unde Pelerinajul speranţei nu se putea încununa mai bine decât prin contactul cu istoria Fericitei Maica Speranţa a lui Isus, viaţă descrisă atât de sublim prin motoul «Totul din iubire»."

  (Andreea Mădălina Tamaş, Tămăşeni)

• "Anul 2025 va rămâne întipărit în inima şi în mintea mea deoarece am trăit cea mai frumoasă experienţă de până acum: Pelerinajul tinerilor la Roma în Anul Jubiliar. Cel mai mult m-a impresionat viaţa Sfântului Francisc. «Nu acesta este drumul tău!» a fost vocea care îi răsuna mereu. Şi din acel moment l-a urmat pe Cristos. Viaţa sa a fost ghidată de cele trei voturi: ascultare, sărăcie şi castitate.

  O imagine întipărită în minte este cea din biserică în care este redat «Visul Papei Inocenţiu» în care apare Sfântul Francisc care poartă în spate Biserica lui Cristos. Aceasta semnifică sacrificiul şi iubirea Sfântului Francisc de a reconstrui Biserica lui Cristos, care trecea prin momente de dificultate în acea perioadă. Un citat care mă ghidează în viaţă este cel al Sfântului Francisc: «Trebuie să începi prin a face ceea ce este necesar, apoi ceea ce este posibil, şi deodată te vei pomeni realizând imposibilul.» Cuvinte cheie, mai ales în momentele de încercare când spun: «Eu nu mai pot, eu vreau să renunţ, să abandonez!» De fiecare dată îmi amintesc aceste cuvinte şi o iau de la capăt. Totul este posibil cu Dumnezeu.

  A fost o săptămână plină de haruri şi binecuvântări de la Domnul, în care am meditat mai mult la existenţa umană şi în care am învăţat să privesc direct la inimă. Recomand tinerilor să participe şi la pelerinajele viitoare, deoarece este o experienţă unică care te face să vrei schimbarea din interior şi care te apropie mai mult de Dumnezeu şi de aproapele."

  (Iacob Mădălina, Tămăşeni)

• "Acest pelerinaj a fost o călătorie a sufletului, o reînnoire interioară, în care am descoperit frumuseţea credinţei şi puterea rugăciunii. Procesiunea cu Crucea Speranţei a fost ca un drum spre Cristos, prin care inima mea se deschide mai mult către Domnul. Sfânta Liturghie în Capela Bazilicii «Sfântul Petru» şi audienţa cu Papa Leon au fost momente de mare har şi recunoştinţă. Muzeele vaticane m-au ajutat să văd frumuseţea credinţei întrupată în artă, iar arta din Capela sixtină se arăta ca o rugăciune divină. La Assisi mi-am întărit dorinţa de a trăi simplu, curat şi în rugăciune pentru a parcurge calea spre adevărata libertate.

  Acest pelerinaj nu a fost doar o călătorie, ci o transformare interioară, acolo unde Dumnezeu vorbeşte în tăcere şi mă cheamă să trăiesc în credinţă, iubire şi speranţă."

  (Geanina Tamaş, Tămăşeni)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 8-14 septembrie: Tineri pelerini la Roma în Anul Speranţei 2025

* * *

Un moment video din Piaţa "Sfântul Petru"