© Vatican Media

Carlo Acutis, martor al credinţei pentru că a fost îndrăgostit de Isus

Publicăm câteva fragmente dintr-un articol al părintelui iezuit Arturo Elberti despre mărturia de credinţă a tânărului care va fi canonizat împreună cu Pier Giorgio Frassati la 7 septembrie 2025. Textul integral al articolului poate fi citit pe site-ul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, causesanti.va.

În primele luni ale anului 2006, treceam întâmplător prin Colegiul "Leon al XIII-lea" din Milano, condus de Societatea lui Isus. Era sfârşitul cursurilor şi, în timp ce mă întâlneam cu părintele spiritual, acesta mi-a arătat cu degetul pe unul dintre tinerii studenţi, descriindu-l ca fiind un "tânăr dedicat spiritual şi cu o fire veselă". Era tânărul Carlo Acutis.

După câţiva ani, am avut ocazia să aprofundez, prin biografii şi studii, viaţa acestui adolescent, care a murit câteva luni mai târziu, în acelaşi an. Aşa am aflat despre viaţa lui. Împreună cu un tânăr student la inginerie informatică, a început să se ocupe de organizarea şi gestionarea site-ului web al parohiei sale şi în acelaşi an a proiectat noul site web pentru voluntariatul Institutului "Leon al XIII-lea", promovând şi coordonând realizarea de reclame pentru voluntariatul mai multor clase, în cadrul unui concurs naţional, pentru care a petrecut întreaga vară a anului 2006 proiectând site-ul web pentru acest proiect. De asemenea, a organizat site-ul web al Academiei Pontificale Cultorum Martyrum. Însă personalitatea sa şi caracterul său cuprindeau multe aspecte diferite, iar prin amabilitatea sa şi umorul său cordial era mereu în centrul atenţiei prietenilor săi.

Dar ce îl diferenţiază pe Carlo de mulţi dintre cei de vârsta lui? În cursul existenţei sale, foarte repede a descoperit o Persoană singulară: Isus Cristos, iar pe măsură ce creştea, s-a îndrăgostit profund de el. Încă de mic, întâlnirea cu Domnul îi schimbă viaţa. Carlo găseşte în el pe Prietenul, pe Învăţătorul, pe Mântuitorul, însăşi Raţiunea existenţei sale. Fără el în viaţa de zi cu zi, nimic nu poate fi înţeles despre viaţa lui Carlo, care este întru totul similară cu aceea a prietenilor săi, dar care păstrează în sine un secret invincibil. Datorită conducătorilor spirituali, îşi întemeiază viaţa pe doi piloni fundamentali: Euharistia şi Maica Domnului.

Încă de copil, viaţa sa este în întregime euharistică: nu numai că iubeşte şi adoră profund Trupul şi Sângele lui Isus, ci primeşte în el aspectul lor de dăruire şi de sacrificiu, pe care îl va exprima în timpul ultimei sale boli. Participă la celebrarea euharistică zilnică şi dedică mult timp rugăciunii tăcute de adoraţie în faţa tabernacolului. După cum i-a spus el însuşi părintelui său spiritual: "Din misterul euharistic, învăţ să înţeleg iubirea infinită a Domnului faţă de fiecare om".

Celălalt pilon fundamental pe care îşi construieşte viaţa este Sfânta Fecioară Maria: ei îi consacră de mai multe ori întreaga sa existenţă; ei i se adresează în momentele de necesitate, fiind sigur că Maria nu refuză nimic. Este imposibil să vorbim despre Carlo fără a lua în considerare puternica sa devoţiune faţă de Sfânta Fecioară Maria. Recită zilnic cu fidelitate Rozariul, răspândeşte devoţiunea mariană printre cei cunoscuţi.

La începutul lunii octombrie 2006, este lovit de o boală, iniţial considerată o simplă gripă, dar ulterior diagnosticată, mai realist, ca o formă foarte gravă de leucemie, tip M3, considerată cea mai agresivă şi, prin urmare, incurabilă formă de leucemie. A fost internat în spital. Îşi menţinea seninătatea şi jovialitatea până la sfârşit, chiar şi în cele mai critice momente ale bolii sale, fiind de acum sigur de iminenta întâlnire cu Dumnezeu, edificându-i pe cei din jur cu comportamentul său şi cu cuvintele sale. A primit Ungerea Bolnavilor şi viaticul. Zâmbeşte tuturor cu o privire foarte frumoasă, cu un curaj fără egal. A murit la 6.45 dimineaţa, pe 12 octombrie 2006, la doar 15 ani.

Canonizarea acestui tânăr creştin a stârnit mult interes şi aşteptări. Fără îndoială, nu au lipsit opinii divergente, care au dus la interpretări şi identificări oarecum distorsionate ale figurii acestui fericit. Canonizarea sa, voită cu tărie de Papa Francisc, nu intenţionează să ridice la cinstea altarelor un teolog, cu atât mai puţin un învăţător al Bisericii. Ea intenţionează să demonstreze că şi astăzi, tinerii creştini pot trăi credinţa evanghelică în mod coerent şi cuprinzător şi pot avea un raport cu sacramentul Euharistiei care să le permită să celebreze misterul mântuitor al lui Cristos şi să aibă un raport viu cu el prezent în mijlocul nostru. Carlo Acutis trebuie înţeles în diversitatea sa spirituală şi apostolică. Nu numai că a frecventat celebrarea şi adoraţia euharistică, ci a ştiut să scoată din aceasta forţa pentru a mărturisi evanghelia, punct central al tinerei sale existenţe. Martorii au evidenţiat liniile portante ale credinţei sale: iubirea sa faţă de Euharistie, faţă de sacramente, faţă de Fecioara Maria şi mărturia sa şi fidelitatea sa faţă de doctrina catolică. Alţi tineri au fost şi vor fi propuşi de Biserică poporului lui Dumnezeu: Maria Goretti, fericitul Piergiorgio Frassati şi mulţi alţii. Niciunul dintre ei nu este teolog, dar au ştiut să scoată din raportul lor cu Euharistia şi cu Sfânta Fecioară Maria forţa de a mărturisi credinţa lor. Printre ei se va afla şi tânărul Acutis.

Părintele Arturo Elberti, S.I.,
consultant teolog de la Dicasterul Cauzelor Sfinţilor

(După Vatican News, 18 iulie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu