Roman: Întâlnirea comunităţilor locale din Moldova ale Mişcării Focolarelor

În acest timp de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului, familia Operei Mariei a organizat sâmbătă, 5 aprilie 2025, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, întâlnirea comunităţilor locale din Moldova sub motoul "Împreună-i mai frumos!", pentru a medita tema: "Isus Părăsit - Isus Înviat".

Copii, tineri şi adulţi din zona Moldovei: Valea Mare, Horgeşti, Bacău, Roman şi împrejurimi, Huşi, Iaşi, am ajuns la Roman, bucurându-ne de darul revederii, dar şi al întâlnirii unor persoane noi. Totodată ne-am bucurat de prezenţa şi însoţirea spirituală a părintelui Iosif Dămătăr şi a părintelui Ioan Bişog, pe tot parcursul întâlnirii noastre.

După cântecul introductiv, am urmărit un scurt film despre începuturile Mişcării Focolarelor, despre idealul unităţii descoperit de Chiara Lubich şi despre cum iubirea lui Isus a lucrat în inimile oamenilor, răspândind această operă în toată lumea, prin trăirea evangheliei şi a comuniunii cu ceilalţi.

Fascinaţi de activitatea Chiarei şi a întregii mişcări, realizată în unitate cu Isus, am ascultat câteva împărtăşiri însoţite de colaje cu fotografii, de la ultimele activităţi locale: întâlnirea copiilor la Valea Mare, întâlnirea tinerilor gen3 la Sfântu Gheorghe şi cea a familiilor la Borsec. De asemenea, ne-am bucurat şi de împărtăşirile referitoare la întâlnirile despre Cuvântul vieţii, care au avut loc la Huşi, Roman şi Iaşi.

În a două parte a dimineţii ne-am apropiat mai mult de imaginea lui Isus Părăsit, cu ajutorul unui text-dialog, preluat de la o întâlnire organizată la Loppiano, 1 noiembrie 2024. Pornind de la ultimele cuvinte spuse de Isus pe cruce: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Mt 27,46; Mc 15,34), am încercat să medităm mai profund la părăsirea lui Isus de către Tatăl. Apoi am reflectat şi la cuvintele Chiarei Lubich care spunea: "Dacă durerea cea mai mare a lui Isus a fost abandonarea de către Tatăl său, noi îl alegem ca ideal al nostru şi îl urmăm în acest fel." Astfel, Isus Părăsit a devenit pentru Chiara şi pentru toate focolarinele care au urmat-o centrul vieţii lor, alături de trăirea evangheliei. Pentru noi, Isus părăsit poate fi strigătul nostru de durere interioară, al sufletului, sau strigătul de durere al celorlalţi. De aceea, am încercat să răspundem, în scris, la întrebarea: "Care sunt durerile din viaţa mea şi din jurul meu?". Apoi, provocaţi de textul din Scrisoarea Sfântului Paul către Romani 7,15-25, am meditat la Isus care a murit pentru noi, pentru păcatele noastre şi ne-a răscumpărat pe toţi. Ne-am gândit la durerile noastre pe care le înfruntăm şi la faptul că aceste tristeţi au fost îmbrăţişate toate, de Isus Părăsit şi le-a învăluit în dragostea sa, până la abandon. Isus a făcut toate acestea pentru noi, iar fiecare dintre noi trebuie să facă partea sa: să-l recunoaştem pe Isus Părăsit în noi, în cel de lângă noi şi să-l îmbrăţişăm, asemenea Fericitei Chiara Luce, o tânără gen 2 din mişcare, care la vârsta de 18 ani a fost diagnosticată cu tumoare osoasă. După un timp de tăcere, ea l-a acceptat şi l-a iubit pe Isus Părăsit, trăind restul vieţii şi toate suferinţele primite, cu seninătate şi iubire.

În ultima parte a meditaţiei, ne-a încurajat gândul Chiarei Lubich, "de a merge dincolo de rană": să nu rămânem blocaţi în Isus Părăsit. Să intrăm în el, dar şi să ieşim cu el. Când trăim astfel cu Isus Părăsit, atunci experimentăm că în el este puterea Celui înviat şi trecem cu el, de la abandon la înviere. Cu aceste trăiri în suflet, am ascultat şi câteva experienţe referitoare la Isus Părăsit, din viaţa unor membri ai mişcării.

În tot acest timp de meditaţie, copiii, coordonaţi de câteva membre şi simpatizante din Opera Mariei, au avut momentele lor de reflecţie, printr-un program adaptat vârstei lor, dar şi jocuri care i-au ajutat să se cunoască mai bine şi să se bucure împreună. Astfel, ei au împărtăşit faptele bune, dar au mers mai în profunzime, pentru a înţelege mai bine secretul crucii care ne ajută să purtăm bine durerile personale şi astfel să fim revoluţionarii lui Isus. La atelierul "Secretul crucii", fiecare copil a pictat pe o cruce de carton pete negre care reprezentau lucruri negative (supărarea adusă părinţilor, colegilor, fraţilor, minciuni, nescrierea temelor etc.), încercând să răspundă la întrebările: Cum s-ar putea şterge aceste pete negre? Suntem noi capabili? Răspunsul a fost: Nu, doar Isus poate şterge cu iubirea lui, iertarea şi milostivirea lui. Apoi au acoperit petele negre cu inimioare, care reprezintă iubirea lui Isus. Totodată au ascultat un text al Chiarei Lubich despre secretul crucii, când înmânează copiilor stindardul ei: Isus Părăsit. Programul copiilor a cuprins şi un atelier de Paşte, unde fiecare a pictat un ghiveci pe care l-a umplut cu pământ şi a semănat grâu. De asemenea, au pictat un miel din ipsos, simbolul Învierii lui Isus şi ouă de Paşti.

După toate aceste momente profunde de meditaţie, reflecţie personală şi în comuniune cu ceilalţi, am participat cu toţii la Sfânta Liturghie, punctul culminant al întâlnirii noastre, în care l-am regăsit pe Isus Părăsit şi jertfit pentru noi. La predică, pr. Iosif ne-a invitat să reflectăm mai mult la ce fel de creştini suntem: de fiecare zi, de duminică sau doar de sărbători şi ne-a îndemnat să trăim cu curaj toate încercările acestei vieţi, asemenea Fericitei Chiara Luce care l-a primit şi l-a acceptat cu iubire, pe Isus Părăsit în viaţa ei.

Un ultim moment de rugăciune a fost Calea sfintei cruci, organizată în aer liber şi coordonată de pr. Iosif. Cu pacea în inimi şi prezenţa lui Isus primit în Euharistie, am meditat staţiunile pătimirii şi morţii lui Isus, cu ajutorul textelor citite de copii, tineri şi adulţi. Au fost momente de har şi de pătrundere tot mai mult, în misterul lui Isus Părăsit şi Înviat.

Mulţumim din inimă familiei Operei Mariei care a organizat această frumoasa întâlnire, mulţumim preoţilor care ne-au însoţit pe tot parcursul zilei, dar şi părintelui decan Sebastian Bilboc care s-a alăturat, pentru câteva momente programului nostru, mulţumim părinţilor franciscani care ne-au găzduit cu multă bucurie ca de fiecare dată, mulţumim tuturor persoanelor care au pregătit platouri gustoase pentru agapa fraternă şi tuturor participanţilor pentru timpul ales să-l petreacă împreună cu Isus şi în comuniune cu ceilalţi, simţind cu toţii că, împreună cu cei de lângă noi, totu-i mai frumos. Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să-i răsplătească pe toţi cu harurile sale!

Cristina Budău

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5 aprilie: Roman: Întâlnirea comunităţilor locale din Moldova ale Mişcării Focolarelor