O replică a Bazilicii "Sfântul Petru", realizată cu ajutorul inteligenţei artificiale © Vatican Media

Mons. Polvani: Inteligenţa artificială va aduce schimbări asemănătoare cu acelea ale Revoluţiei Industriale

Secretarul Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie reflectă asupra impactului noilor tehnologii, tema centrală a Summitului de acţiune privind inteligenţa artificială de la Paris. El subliniază necesitatea de a defini obiective care să plaseze fiinţa umană în centrul progresului tehnologic. Nota "Antiqua et Nova" este un avertisment pentru comunitatea globală de a profita de oportunităţile oferite de inovare, păstrând în acelaşi timp controlul asupra maşinilor.

Un "moment istoric", o adevărată "revoluţie" comparabilă cu cea industrială din secolul al XIX-lea. O schimbare epocală în care Biserica se propune ca interlocutoare activă, cu obiectivul de a menţine fiinţa umană în centru şi de a utiliza noile tehnologii pentru a răspândi în mod inovator cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este perspectiva schiţată de Monseniorul Carlo Maria Polvani, secretar al Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie, cu privire la folosirea inteligenţei artificiale, temă centrală de la AI Action Summit. Întâlnirea internaţională, care se va ţine astăzi şi mâine (10-11 februarie 2025) la Paris, va reuni peste o mie de experţi din sector pentru a defini bazele unei guvernanţe globale a IA. Sfântul Scaun va fi reprezentat de arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretar pentru raporturile cu statele şi organizaţiilor internaţionale. Polvani, unul dintre redactorii lui Antiqua et Nova - document publicat de dicasterul său în colaborare cu cel pentru Doctrina Credinţei - reflectă, intervievat de mass-media vaticane, despre impactul pe care noile tehnologii îl vor putea avea asupra viitorului comunităţii creştine şi, mai în general, al omenirii.

Cum aţi defini însemnătatea revoluţiei Inteligenţei Artificiale şi necesitatea pentru Sfântul Scaun de a o înfrunta?

Când Machiavelli scria Principele, Sfântul Erasmus se gândea la umanism, Europa descoperea America şi spaniolii şi portughezii ajungeau în Indii. Întrebarea este: Societăţile care trăiesc un moment istoric îşi dau seama de asta? Noi suntem în mijlocul acestui moment. Putem înţelege ce va face inteligenţa artificială planetei noastre şi omenirii folosind ca analogie ceea ce a făcut Revoluţia Industrială de la 1800 şi în continuare. Suntem în faţa unor schimbări foarte mari, comparabile cu tulburările sociologice şi antropologice ale epocii. Ordinea de măreţie este mai dificil de prevăzut: va fi de zece ori mai mare, de o sută de ori mai mare sau de o mie de ori mai mare? Cu IA şi NBIC - nanotehnologii, biotehnologii, tehnologii ale informaţiei şi ştiinţe cognitive - poziţia cea mai extremă este aceea de a crede că omenirea devine prima specie pe această planetă care devine stăpână a propriului destin dintr-un punct de vedere evolutiv. În mod raţional, nu vom putea spune asta timp de peste cincizeci de ani. Dar putem să ne aşteptăm la schimbări ale unei ordini de măreţie foarte mare.

În aceste context "ameţitor", ce putem să aşteptăm de la Biserică? Care era intenţia din spatele notei Antiqua et Nova?

Biserica nu poate rămâne în tăcere în faţa unui fenomen de asemenea însemnătate. Înainte de toate, nu trebuie să demonizăm şi nici să idealizăm inteligenţa artificială. Trebuie să vedem pericolele ei, dar şi binefacerile pentru omenire. Nu este vorba de a pierde capul şi de a ne alia cu defetiştii, convinşi că se apropie sfârşitul dezastruos al omenirii, sau cu entuziaştii, care susţin că rasa umană se va schimba complet. Trebuie să analizăm fenomenul. Un exemplu bun al acestor două feţe ale aceleiaşi medalii se referă la Spitalul Cochin din Paris, care foloseşte inteligenţa artificială pentru a depista cazuri de cancer la glanda mamară. Rezultatul este un număr incredibil de vieţi salvate. Putem să ne imaginăm şi că tot acest instrument într-o zi va fi folosit pentru a decide care femeie va primi cea dintâi îngrijirile, fără să fie o fiinţă umană sau un medic care să decidă. Biserica pune în centru persoana umană şi îngrijirea celor mai slabi. Inegalităţile nu trebuie să fie exacerbate de IA. Din păcate, Revoluţia Industrială la care am făcut referinţă mai devreme a mărit desigur nivelul general de viaţă, dar a avut şi efecte dăunătoare. Trebuie spus că dezvoltarea sa nu a fost bine reglementată. Dacă aplicăm acest raţionament la IA, atunci există pericolul de nu o reglementa. Trebuie să facem alegeri acum la nivel politic, antropologic, filozofic şi ştiinţific pentru a limita efectele sale periculoase, dintre care primul a fost subliniat de mai multe ori de papa: acela de a priva omul de demnitatea sa de a alege şi a determina.

Cum trebuie să se răspundă la tentaţia IA de a-l face pe om să creadă că este propriul demiurg, şi uneori să fie în competiţie cu proiectul divin?

Citind prima parte a documentului, se observă cum inteligenţa artificială se situează în istoria analizei raţionalităţii şi a inteligenţelor în filozofia şi în antropologia clasică. Există diferite tipuri de inteligenţă. Astăzi ştim la nivel ştiinţific că inteligenţa emotivă nu este egală cu inteligenţa intelectuală. Avem nevoie să facem această analiză, pentru că fără ea există riscul de a vedea inteligenţa artificială ca un răspuns la tot şi la toate. Dar nu este aşa. Inteligenţa artificială trebuie să fie menţinută într-un cadru specific de obiective decise de omenire. Ziua în care omenirea pierde controlul obiectivelor, pierde controlul instrumentului, este momentul pericolului.

Ce tip de raport se va instaura între om şi maşină şi cum va resimţi asta antropologia creştină?

În anii '40, cu aproape o sută de ani în urmă, Georges Bernanos explica în Révolution et liberté că problema nu este numărul mare de maşini, ci numărul cel mai mare de persoane care vor numai ceea ce pot da maşinile. Tehnologia în sine devine o problemă atunci când se încearcă să se înţeleagă cum o interpretează persoanele, cum o folosesc. Problema ulterioară a IA faţă de alte instrumente precum televiziunea, radioul sau alte dezvoltări tehnologice este că funcţionează singură. Spre deosebire de un radio sau de un televizor pe care trebuie să-l pornesc sau să-l opresc, inteligenţa artificială, o dată programată pentru a rezolva o problemă, va continua să facă asta, şi nu numai că va continua să facă asta, ci va deveni tot mai capabilă să facă asta, pentru că va avea înmagazinate mai multe detalii şi mai multe date. Software-ul său va funcţiona mai bine. Aşadar, riscul este de a avea o viaţă practic în afara controlului nostru.

Care sunt pericolele IA pentru credinţă? Va altera raportul nostru cu Dumnezeu Cuvântul făcut trup?

Modul în care inteligenţa artificială ar putea influenţa asupra problemelor de credinţă este în schimbarea antropologiei noastre, modul în care ne vedem ca nişte creştini, şi mai ales ca nişte catolici. Noi vedem mereu natura ca un receptacul al harului şi acesta este un aspect care ne distinge de celelalte confesiuni creştine. Pentru noi nu există niciodată opoziţie între har şi natură, în afară de cazul de păcat. Aşadar, dacă există un instrument care schimbă modul de a concepe natura noastră umană, există şi riscul de a concepe în mod diferit harul şi raportul între har şi natură. Sunt concepte foarte clasice. Provin de la Aristotel şi de la Sfântul Toma. Nimic nou sub soare. Numai că nici Sfântul Toma, nici Aristotel nu-şi puteau imagina că va exista o maşină care îl va face pe om să creadă că este diferit. Dau un exemplu extrem, cel al acelora care cred în transumanism. Cred că homo sapiens este pur şi simplu un animal ca şi celelalte, o specie ca şi celelalte, şi că inteligenţa artificială ne va ajuta să devenim un alt homo, un super-om. Asta, desigur, ar însemna a distruge rasa umană. Ar însemna a nega că omul ca om a avut privilegiul de a-l vedea pe Dumnezeul său întrupat într-un om.

Suntem într-un an jubiliar. Cum putem lega inteligenţa artificială cu speranţa? Utilizarea sa ar putea contribui să ne facă persoane mai bune?

Inteligenţa artificială este una dintre problemele cele mai complexe pe care va trebui să o înfruntăm în viitor. Trebuie să avem speranţa că fiinţele umane sunt în măsură să înfrunte provocările. Sfântul Părinte este convins de acest lucru. Biserica este convinsă de acest lucru. Nu trebuie să disperăm: avem o oportunitate extraordinară. Putem face o cantitate enormă de bine. Trebuie să sperăm că acest instrument este bine utilizat. Vor exista desigur momente în care vom face greşeli, omenirea le-a făcut mereu, dar asta nu înseamnă că trebuie să disperăm şi să ne gândim la un soi de Armagedon. Nu este aşa. Speranţa ne dă certitudinea că la sfârşit omul va triumfa şi va folosi bine acest instrument.

Care este locul corect pentru inteligenţa artificială în civilizaţia noastră?

Este posibil de realizat orice tip de aplicaţie pentru a îmbunătăţi persoanele. De exemplu, în loc de a crea inegalităţi sociale, inteligenţa artificială poate să fie un instrument incredibil pentru a le reduce. În domeniul instruirii, IA poate fi folosită în moduri extraordinare, dar şi foarte negative. Mulţi studenţi profită de asta, scriind textele lor în trei minute. Însă latura pozitivă poate să fie foarte utilă: pur şi simplu pentru faptul că la celălalt capăt al lumii, chiar şi cel care nu are acces la o bibliotecă, cel care nu are nimic poate găsi orice tip de date. Există un aspect de democratizare a cunoaşterii. Iată de ce creştinii trebuie să fie implicaţi în inteligenţa artificială: pentru că trebuie să fie prezenţi, pentru că este un instrument care acumulează date, şi nu trebuie să acumuleze numai unele categorii de date. Cunoaşterea colectivă disponibilă prin instrumente ca IA trebuie să fie cu adevărat reprezentativă. Şi papa a spus deja asta cu privire la popoarele şi la culturile indigene. Dacă am fi avut inteligenţa artificială în urmă cu 500 de ani, am fi putut salva limbile din Mexic, din Brazilia şi din Amazonia. Potenţialul pentru a face bine este excepţional, şi din punct de vedere cultural. Omenirea poate să facă asta. Să fim încrezători.

Ce utilizări ale IA aţi sfătui pentru Sfântul Scaun?

Biserica Catolică este, cu structurile sale centralizate, una dintre religiile care dispune de o cantitate extraordinară de date. Să ne gândim, de exemplu, la anuarul statistic pe care îl produce Secretariatul de Stat. Avem tot soiul de statistici despre câte surori sunt într-o dieceză, câţi laici sunt într-o dieceză. Avem şi multe date digitalizate la Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie. Pentru a nu vorbi despre tot ceea ce putem face pentru a face mai eficace munca noastră şi pastoraţia noastră, mai ales în zone izolate. Mă gândesc la ţările în care persoanele nu pot călători, pentru că drumurile nu sunt bune. O cateheză ţinută într-un loc poate să fie distribuită cu uşurinţă, la 100, 200 de kilometri distanţă. Asta le permite cateheţilor să pună întrebări celui care primeşte cateheza şi să înveţe. A răspândi cuvântul lui Dumnezeu este mult mai uşor cu sistemele de inteligenţă artificială decât fără ele.

Delphine Allaire

(După Vatican News, 10 februarie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu