A XXXIII-a Zi Mondială a Bolnavului (2025)

Adoraţie euharistică

"Speranţa nu înşală" (Rom 5,5) şi ne face puternici în suferinţă

Cântec

Rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Preaiubitul nostru Mântuitor, Isuse din Taina Euharistică, suntem fericiţi să fim în prezenţa ta astăzi când celebrăm Ziua Mondială a Bolnavului. Pentru mine, binele meu este să mă apropii de Dumnezeu (Ps 73,28), spune psalmistul. Nu sunt cuvinte care să descrie ce înseamnă a te avea pe tine - Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat - atât de aproape. Tu eşti ascuns, dar noi te vedem. Tu eşti tăcut, dar noi te auzim. Tu eşti nemişcat, dar vii spre noi să ne atragi şi să ne lipeşti de inima ta. Cine te are pe tine are totul. Fiindcă tu eşti, nu ducem lipsă de nimic. Fiindcă tu eşti aici, nu ne temem de nimic. Fiindcă tu eşti aici, nu suntem niciodată singuri. Fiindcă tu eşti aici, nu trebuie să te căutăm în altă parte. Fiindcă tu eşti aici, credinţa noastră te are, speranţa noastră este ancorată în tine, iubirea noastră te îmbrăţişează. Fiindcă tu eşti aici, împreună cu mulţimea îngerilor te lăudăm, îţi cântăm, te preamărim şi îţi mulţumim pentru grija în mersul lumii. Îngenuncheaţi în faţa ta, Doamne, dorim să ne umpli cu tot ce vei voi şi îţi va plăcea ţie să reverşi în noi.

Te rugăm, Doamne, fii ajutorul şi sprijinul nostru. Eliberează-i pe cei dintre noi care sunt în suferinţă, ai milă de cei umili, ridică-i pe cei căzuţi, vino în ajutorul celor lipsiţi, vindecă-i pe cei bolnavi, întăreşte-i pe cei care se îngrijesc de cei mici şi marginalizaţi, adu-i înapoi pe cei rătăciţi din poporul tău, întăreşte-i pe cei slabi, dă curaj celor care sunt abătuţi. Ca toate popoarele pământului să ştie că tu eşti singurul Dumnezeu, că Isus Cristos este Fiul tău şi că noi suntem poporul tău şi turma păşunii tale (Ps 79,13).

Prin înfăptuirile tale, tu ne-ai făcut cunoscută orânduirea veşnică a lumii. Doamne, tu care ai creat pământul, care rămâi credincios din neam în neam, care eşti drept în judecăţile tale, minunat în puterea şi măreţia ta, înţelept în creaţie şi plin de grijă în susţinerea lucrurilor create, care îţi arăţi bunătatea în cele ce se văd şi eşti credincios faţă de cei care se încred în tine, care eşti bun şi milostiv, iartă fărădelegile şi nedreptăţile noastre, lipsurile şi păcatele noastre.

Nu lua în seamă greşelile slujitorilor tăi, ci purifică-ne în adevărul tău şi condu paşii noştri, ca să umblăm în pietatea, dreptatea şi simplitatea inimii şi să facem ceea ce este bun şi plăcut înaintea ta.

Da, Doamne, fă să strălucească faţa ta peste noi, ca să ne bucurăm de binefacerile tale în pace, să fim apăraţi de mâna ta puternică, iar braţul tău întins să ne elibereze de orice păcat şi de toţi cei care ne urăsc pe nedrept.

Dăruieşte-ne sănătate trupească şi sufletească, Medic Divin, înţelegere şi pace nouă şi tuturor locuitorilor de pe pământ, care te invocăm cu pietate în credinţă şi adevăr. Tu eşti singurul care poţi să ne dai aceste bunuri şi chiar mai multe decât acestea. Ţie îţi aducem mulţumiri prin Marele Preot şi Stăpân al sufletelor noastre, Isus Cristos, prin care să-ţi fie slavă şi mărire, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru...

Act penitenţial

Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge păcatele mele.
Purifică, Doamne, inima mea prea des copleşită de deşertăciune.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Nu privi, Doamne, la întunericul strâns în sufletul meu,
ci de pe tronul milostivirii tale străfulgeră interiorul vieţii mele.
Doamne, spune din nou, ca-n prima zi: "Să fie lumină!"
şi în viaţa mea va fi lumina care nu cunoaşte apus.
Tu singur poţi da norii deoparte, tu singur potoleşti furtuni.
Tu singur porunceşti soarelui să încălzească un suflet.
Tu singur eşti stăpânul timpului senin.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Luminează-mi, Doamne, sufletul şi privirea
ca să cunosc bine cărarea pe care vrei să porţi paşii mei.
Fă din mine un slujitor al celor pe care i-ai iubit până la moarte,
şi încă moartea pe cruce.
Pune în faţa ochilor mei pătimirea ta
ca să nu uit iubirea ce o porţi celui pe care nu reuşesc să-l înţeleg,
celui care este atât de diferit de mine
şi în care se manifestă mulţimea darurilor tale.
Ajută-mă să nu uit crucea, semnul iubirii tale.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Ţine, Doamne, departe de mine calea amăgitoare a păcatului.
Trezeşte-mă, Doamne, când sufletul adoarme adulmecând păcatul.
Scutură fiinţa mea, preabunul meu Domn,
zdruncină cu putere liniştea şi siguranţa mea
când mă las amăgit de demonul mândriei, al invidiei, al discriminării.
Ajută-mă să înţeleg că te pot iubi şi sluji doar atunci când sunt mic şi smerit.
Învaţă-mă din nou să fiu copil, ca să ştiu că nu pot trăi fără tine.
Aminteşte-mi clipă de clipă cât sunt de fragil fără tine.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Dintru-adâncuri strig către tine,
iar tu, din înălţimea cerurilor tale, răspunde-mi şi eliberează-mă.
Priveşte-mă ca pe un slujitor aşezat la picioarele tale.
Pleacă-ţi privirea spre mine care stau îngenuncheat înaintea iubirii tale.
Ajută-mă să înţeleg cine eşti şi cât mă iubeşti.
Luminează-mă ca să pricep o fărâmă din imensitatea care te face atât de strălucitor.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Fă-mă să simt, Doamne, mângâierea ta, puterea ta.
Aşa cum ai învins moartea şi păcatul pe Calvar,
învinge, Doamne, păcatul şi slăbiciunea mea
prin patima, moartea şi învierea ta.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Nu mă lăsa, Doamne, să dau odihnă vieţii mele
Până nu voi învăţa să te caut
Şi, găsindu-te, să te iubesc
Aşa cum nu am reuşit să o fac până acum.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Ţine-mă la pieptul tău,
Ridică-mi ochii ca să te privesc numai pe tine,
Până când viaţa mea nu va face din tine singurul ei bine.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Doamne, soarele şi luna, copiii şi bătrânii, dulciurile şi florile,
Cafeaua înmiresmată şi cerul plin de strălucea stelelor,
Forţa tunetului şi lumina fulgerului,
Colegul meu de clasă şi profesorii mei,
Omul cu care călătoresc în tramvai şi bolnavul care-mi cere ajutorul,
Tot ce mişcă în jurul meu şi tot ce se întâmplă în viaţa mea,
Fă, Doamne, să-mi vorbească numai despre tine.
Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
Şi fă să nu uit că tu eşti mereu prezent în viaţa mea.
Fă să simt puterea iubirii tale care copleşeşte şi şterge mulţimea păcatelor mele.
Sper în tine, Doamne, pentru că de atâtea ori
am fost martorul milostivirii tale faţă de cei păcătoşi.
Doamne, ai milă de mine sărmanul,
care îngenunchez cu încredere înaintea ta.
Doamne, mii de oameni sunt martorii iubirii tale,
mii de suflete s-au bucurat de iertarea şi vindecarea ta atunci când,
plini de credinţă, s-au apropiat de tine.
Slăbiciunea şi micimea credinţei mele
să se piardă în puterea şi mărinimia iubirii tale.
Mântuieşte-mă, Doamne, pe mine păcătosul.
Îngenunchez înaintea ta şi-ţi cer o inimă nouă.
Ia, Doamne, această inimă de carne şi dă-mi una plină de prezenţa ta.
Vreau, Doamne, o inimă în care să răsune doar aceste cuvinte:
"Eu, Domnul, sunt începutul şi sfârşitul, alfa şi omega.
Al meu este prezentul şi al meu este viitorul.
Te iubesc şi pentru aceasta nu te voi uita niciodată!"
Doamne, ai milă de mine păcătosul şi nu mă uita.
Dă-mi harul să nu te uit, să ţin în mine prezenţa şi iubirea ta.
Doamne, vreau să te ţin de mână şi să mă simt în siguranţă.
Doamne, vreau să-ţi pui mâinile asupra mea şi să-mi strigi:
"Nu te teme. Eu sunt cu tine!"
Doamne, ridică-mă şi spune-mi:
"Păcatele îţi sunt iertate. Mergi şi nu mai păcatui."
Mântuieşte-mă, Doamne, pe mine păcătosul.
Fie, Doamne, mila ta asupra mea, precum şi speranţa mea este în tine.
Amin!

Cântec

LECTURA I

Ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!

Citire din Faptele Apostolilor 3,1-10

În zilele acelea, Petru şi Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea. ² Atunci era dus un om, olog din naştere, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, numită "Cea Frumoasă", ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu. ³ Văzându-i pe Petru şi pe Ioan care aveau de gând să intre în templu, el le-a cerut să-i dea de pomană. ⁴ Petru şi-a aţintit privirea asupra lui şi, împreună cu Ioan, i-a zis: "Uită-te la noi!" ⁵ El i-a privit cu atenţie, aşteptând să primească ceva de la ei. ⁶ Dar Petru i-a zis: "Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!" ⁷ Şi, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele ⁸ şi, sărind în picioare, a început să umble. A intrat cu ei în templu umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. ⁹ Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-l pe Dumnezeu ¹⁰ şi l-au recunoscut: el era acela care şedea la Poarta cea Frumoasă a templului ca să ceară pomană. Au fost cuprinşi de teamă şi uimire pentru cele ce i se întâmplaseră.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 104(105),1-4.6-9 (R.: 3b)

R.: Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!

¹ Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
² Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.

³ Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
⁴ Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

⁶ Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
⁷ El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

⁸ El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b

(Aleluia) "Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie." (Aleluia)

EVANGHELIA

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,7-12

În acel timp, Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare şi îl urma o mulţime numeroasă din Galileea. Chiar şi din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi Sidonului, o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el. Apoi, din cauza mulţimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. Deoarece vindecase pe mulţi, toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă. Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.

Cuvântul Domnului

Meditaţie

Ce nu fac oamenii bolnavi ca să-şi recapete sănătatea! Când boala îi pune la încercare, când simt că suferinţa a ajuns la gât, caută cu înfrigurare un medic bun, aşa cum odinioară toţi nefericiţii Palestinei, şi din afara graniţelor ei, se îmbulzeau spre Isus, vindecătorul.

În fragmentul evanghelic din Sfântul Marcu descoperim recunoaşterea lui Isus chiar şi de către cei care veneau de departe. Mai mult decât atât, duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" Străinii şi cei posedaţi l-au recunoscut pe Isus ca "Fiu al lui Dumnezeu". Acest lucru a fost posibil pentru cuvintele pline de autoritate pe care el le rostea, pentru semnele minunate pe care le săvârşea.

Toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă pe Isus. Noi învăţăm multe în viaţă: să învăţăm, să numărăm, să citim, să scriem. Creştem un pic şi începem să aprofundăm istoria, geografia, biologia, filozofia, psihologia etc. Am învăţat să fim politicoşi, oneşti, civilizaţi, curaţi, atenţi, generoşi... Cursuri peste cursuri primite de la părinţi, bunici, profesori, viaţă. Însă trebuie să învăţăm "arta de a atinge pentru a putea să vindecăm, să bucurăm, să alinăm suferinţe, să ştergem lacrimi, să facem inimi să tresalte de bucurie şi trupuri să prindă viaţă. O astfel de artă stăpânea Isus, după cum ne învaţă de atâtea ori evanghelia: "l-a atins şi s-a vindecat". Iar această vindecare nu priveşte doar trupul, ci mai ales sufletul.

Spune Papa Francisc în mesajul de anul acesta cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului privind legătura dintre bolnavi şi cei care le stau alături: "Este important a şti să percepem frumuseţea şi însemnătatea acestor întâlniri de har şi să învăţăm să le notăm în suflet pentru a nu le uita: a păstra în inimă zâmbetul gentil al unui lucrător sanitar, privirea recunoscătoare şi încrezătoare a unui pacient, faţa înţelegătoare şi grijulie a unui doctor sau a unui voluntar, cea plină de aşteptare şi de trepidaţie a unui soţ, a unui copil, a unui nepot sau a unui prieten drag. Toate sunt lumini pe care să le preţuim, lumini care, chiar şi în întunericul încercării, nu numai că dau forţă, ci învaţă gustul adevărat al vieţii, în iubire şi în proximitate (cf. Lc 10,25-37)."

Continuă papa: "Dragi bolnavi, iubiţi fraţi şi surori care acordaţi asistenţa voastră celor suferinzi, în acest Jubileu voi aveţi mai mult ca oricând un rol special. De fapt, mersul vostru împreună este un semn pentru toţi, "un imn adus demnităţii umane, un cânt de speranţă" (Spes non confundit, 11) al cărui glas merge cu mult dincolo de camerele şi de paturile din locurile de îngrijire în care vă aflaţi, stimulând şi încurajând în caritate "coralitatea întregii societăţi" (ibidem), într-o armonie uneori greu de realizat, dar tocmai de aceea foarte dulce şi puternică, aptă să ducă lumină şi căldură acolo unde este mai multă nevoie."

Cred că multe farmacii, chiar spitale s-ar închide dacă am trăi cele două porunci date de Dumnezeu nouă, tuturor: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!». «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» (Mc 12,30-31). Cred că am călca mai rar uşa farmaciilor şi a spitalelor, dacă am păşi mai des, discret şi cu multă dragoste, în inima semenilor noştri; dacă le-am oferi un loc plăcut şi cald în inima noastră.

Ce bine ar fi ca noi toţi, indiferent de profesia pe care o avem, să încercăm măcar să imităm exemplul lui Isus Cristos, adică să facem cât mai mult bine altora, fără a cere o recompensă, fără a pretinde nici măcar un "mulţumesc". Ce bine ar fi, ce bine ne-ar fi dacă ne-am înţelege viaţa, rostul ei, ca o slujire generoasă a semenilor noştri, ca un act de iubire gratuită!

Rugăciunea credincioşilor

Fraţilor preaiubiţi, prin Preacurata Fecioară Maria a venit Mântuitorul în lume. Să-l preamărim pe Dumnezeu şi prin Maica Preacurată să înălţăm rugăciunea noastră către Fiul său, Isus. Să ne rugăm cu credinţă, spunând:

R. Te rugăm, ascultă-ne!

- Pentru ca Biserica lui Cristos să fie plină de iubire faţă de toţi oamenii şi refugiu în orice suferinţă, să ne rugăm: R.

- Pentru ca Sfântul Părinte Papa Francisc, episcopii şi preoţii să fie primii care să facă cunoscută legea iubirii creştine cu umilinţa şi curajul adevăratului păstor al turmei, să ne rugăm: R.

- Pentru ca cei bolnavi să reînnoiască încrederea şi speranţa lor în Domnul care le stă alături şi să trăiască fiecare moment al vieţii ca pe o ocazie de a te întâlni în gesturile de bunătate pe care le primesc de la cei din jur, să ne rugăm: R.

- Pentru ca personalul sanitar şi voluntarii care activează în structurile sanitare şi socio-caritative să crească din ce în ce mai mult în dăruirea de sine, privindu-l mereu pe aproapele cu milostivire şi iubire, să ne rugăm: R.

- Pentru ca cei bătrâni să trăiască suferinţele vieţii cu răbdare şi seninătate, să ne rugăm: R.

- Pentru ca cei ce suferă cu trupul sau cu sufletul să fie întăriţi de puterea Tatălui ceresc, să ne rugăm: R.

- Pentru ca puterile civile şi autorităţile publice să apere drepturile celor slabi, să ne rugăm: R

- Pentru ca, după suferinţele acestei vieţi, cei aflaţi în agonie să fie primiţi în patria cerească, să ne rugăm: R.

- Intenţiile personale... (câteva clipe de tăcere)

Dumnezeule atotputernic, ascultă cu bunătate rugăciunea pe care Biserica ta o înalţă prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu şi dăruieşte-le tuturor oamenilor îndurarea şi pacea ta! Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Cântec

Rugăciunea celui care se îngrijeşte de cel bolnav:

Doamne, fă să te văd astăzi şi în fiecare zi în persoana bolnavilor tăi şi, în timp ce-i îngrijesc, să-ţi slujesc ţie.

Chiar şi atunci când te ascunzi în deghizarea inobservabilă a celui iritabil, ambiţios şi iraţional, fă să te recunosc şi să spun: "Isuse, pacientul meu, ce bine este a-ţi sluji!"

O, Doamne, dă-mi această credinţă văzătoare, astfel munca mea nu va fi niciodată monotonă. Voi găsi mereu bucurie în a suporta capriciile altora şi în a împlini dorinţele tuturor celor săraci care suferă.

O, dragi bolnavi, când îl întruchipaţi pe Cristos îmi sunteţi de două ori mai scumpi; şi ce medalie (premiu) este pentru mine a vă putea sluji!

Doamne, fă-mă receptivă pentru demnitatea înaltei mele chemări şi marea ei responsabilitate. Nu îngădui să mă arăt vreodată nevrednică de ea prin faptul că pot cădea în duritatea inimii, în lipsa de prietenie şi lipsa de răbdare. Şi apoi, o Dumnezeule, pentru că tu eşti Isus Cristos, pacientul meu, umileşte-te pentru a fi şi pentru mine un Isus răbdător. Fii îngăduitor cu greşelile mele şi priveşte numai la dorinţa mea de a te iubi pe tine şi de a-ţi sluji în persoana fiecăruia dintre bolnavii tăi. Doamne, măreşte credinţa mea, binecuvântează efortul şi munca mea, acum şi totdeauna. Amin. (Sfânta Tereza de Calcutta)

Rugăciune:
Dumnezeul meu, cred cu tărie
că tu te îngrijeşti de toţi cei care speră în tine
şi că nu avem nevoie de nimic
atunci când ne bazăm pe tine în toate lucrurile.
Aşadar, sunt decis ca pe viitor...
să-mi arunc toate grijile asupra ta...
Oamenii mă pot văduvi de lucrurile lumeşti şi de rang.
Boala îmi poate diminua puterea
şi mijloacele prin care să te slujesc.
S-ar putea chiar să pun în pericol relaţia noastră prin păcat,
dar speranţa nu mă va părăsi în veci.
O voi păstra până în ultima clipă a vieţii mele,
iar puterile iadului vor încerca în zadar
să mi-o fure.
Fie ca alţii să caute bucuria în bogăţiile
şi talentele lor.
Fie ca ei să creadă în puritatea vieţii proprii,
în severitatea mortificaţiilor lor,
în numărul mare al faptelor bune,
în entuziasmul rugăciunii lor,
cât despre mine, Stânca şi Refugiul meu,
încrederea mea în tine mă umple de speranţă.
Pentru că tu, Divinul meu Părinte,
doar tu m-ai statornicit în speranţă. (Sfântul Claudiu La Colombi?re SJ)

Rugăciune:
Isuse, în continuare te adorăm împreună cu psalmistul, rugându-te să ne întăreşti speranţa în faţa provocărilor tulburătoare ale vieţii:

¹ În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
² În dreptatea ta, eliberează-mă şi scapă-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
³ Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că [numai] tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
⁴ Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege,
din mâinile celui nelegiuit şi viclean!
⁵ Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
⁶ În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu;
în tine este lauda mea de-a pururi.
⁷ Ca o minune am ajuns pentru mulţi
şi tu eşti refugiul meu puternic.
⁸ Să se umple gura mea de lauda ta,
toată ziua să fie plină de preamărirea ta!
⁹ Nu mă respinge în timpul bătrâneţii [mele];
nu mă părăsi când mi se termină puterile!
¹⁰ Căci duşmanii mei vorbesc împotriva mea
şi cei care pândesc sufletul meu se sfătuiesc împreună:
¹¹ "Dumnezeu l-a părăsit.
Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu este cine să-l scape!".
¹² Dumnezeule, nu te îndepărta de mine;
Dumnezeul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi!
¹³ Să fie făcuţi de ruşine şi să piară cei potrivnici sufletului meu,
să fie acoperiţi de ocară şi umilire cei care caută răul meu!
¹⁴ Eu îmi voi pune întotdeauna speranţa [în tine]
şi te voi lăuda tot mai mult.
¹⁵ Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă nu cunosc numărul lor.
¹⁶ Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte că dreptatea este numai a ta.
¹⁷ Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale.
¹⁸ Nici la bătrâneţe şi cărunteţe, Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
ca să fac cunoscută puterea ta generaţiei [de acum]
şi vitejia ta, celei care va veni.
¹⁹ Dreptatea ta, Dumnezeule, e până la ceruri,
tu, care ai făcut fapte măreţe,
Dumnezeule, cine este asemenea ţie?
²⁰ Tu m-ai făcut să văd rele şi strâmtorări multe;
dar din nou îmi vei da viaţă
şi mă vei face să urc din nou din abisurile pământului.
²¹ Vei înmulţi mărirea mea
şi, când te vei întoarce, mă vei mângâia.
²² Iar eu voi lăuda fidelitatea ta, Dumnezeul meu, în sunet de alăută
şi îţi voi cânta din harpă, ţie, Sfântul lui Israél.
²³ Vor striga de bucurie buzele mele când îţi voi cânta
şi sufletul meu, pe care l-ai răscumpărat,
²⁴ căci şi limba mea ziua întreagă va medita la dreptatea ta.
Vor fi făcuţi de ruşine şi de ocară cei care caută răul. (Ps 71)

Slavă Tatălui...

Toţi să adorăm fierbinte
Marea Taină din altar,
Ce-a fost scris în Legea Veche
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului fără-ncetare,
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare
Fie Duhului Preasfânt. Amin.

Tu le-ai dat pâine cerească,
Având în sine orice plăcere.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

C./ P. Lăudaţi-l pe Domnul neamurilor, Lăudaţi-l toate popoarele.
Osana, osana, osana Fiului lui Dumnezeu!

Cântec final

Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară
al Diecezei de Iaşi

Versiunea în format Word a acestui model de adoraţie poate fi descărcată de aici.