© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat pelerinajului promovat de Conferinţa Episcopală din Scandinavia (3 februarie 2025)

Eminenţă,

iubiţi fraţi episcopi,

dragi prieteni!

Sunt bucuros să vă salut pe voi toţi, care proveniţi din Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda şi Islanda, cu ocazia pelerinajului vostru la Roma, organizat de Conferinţa Episcopală a Ţărilor Nordice.

Mă rog pentru ca, prin această experienţă de a merge împreună ca fraţi şi surori în Cristos, inimile voastre să se întărească în credinţă, în speranţă şi în iubire, pentru că acestea sunt trei elemente esenţiale ale vieţii creştine, trei moduri în care Duhul Sfânt ne conduce pe drumul nostru, în pelerinajul nostru, pentru că noi suntem nişte pelerini (cf. Cateheză, 24 aprilie 2024).

Motoul acestui Jubileu, aşa cum ştiţi bine, este "Pelerini ai speranţei". De aceea, mă rog ca speranţa voastră să se întărească în aceste zile. Cu siguranţă sunteţi deja conştienţi de semnele de speranţă prezente în ţările voastre de origine, pentru că Biserica, în ţinuturile voastre, deşi mică, creşte ca număr. Creşte mereu. Putem să-i mulţumim lui Dumnezeu Atotputernicul, pentru că seminţele de credinţă, plantate şi irigate acolo de generaţii de păstori şi persoane perseverente, dau roadele lor. Nici acest lucru nu trebui să ne surprindă, pentru că Domnul este mereu fidel faţă de promisiunile sale!

În timp ce vizitaţi diferitele locuri sfinte din Cetatea Eternă, îndeosebi mormintele sfinţilor apostoli Petru şi Paul, mă rog şi ca credinţa voastră în Domnul Isus şi conştiinţa voastră că îi aparţineţi lui şi unii altora în comuniunea Bisericii, să fie hrănită şi aprofundată. În acest mod, cu mintea şi inima mai deplin în sintonie cu harul transformator al lui Cristos, veţi putea să vă întoarceţi în ţările voastre plini de entuziasmul bucuros de a împărtăşi marele dar pe care l-aţi primit, pentru că, aşa cum spune Sfântul Paul, am fost creaţi în Cristos pentru a face fapte bune (cf. Ef 2,8-10).

De fapt, nu există "faptă" mai mare decât a transmite altora mesajul de mântuire al evangheliei, şi noi suntem chemaţi să facem asta mai ales pentru cei care se află la margini. Să ne gândim de exemplu la cel care este singur şi izolat - atâţia oameni sunt izolaţi, singuri -, în inima şi în periferiile comunităţilor voastre şi în teritoriile cele mai îndepărtate. De altfel, această misiune este încredinţată fiecăruia dintre voi, oricare ar fi vârsta voastră, starea de viaţă sau capacitatea. Şi cei care între voi sunt bătrâni, bolnavi sau în vreun fel în dificultate au vocaţia nobilă de a mărturisi iubirea compătimitoare a Tatălui.

Aşadar, întorcându-vă acasă, amintiţi-vă că pelerinajul nu se încheie, ci îşi mută obiectivul său asupra drumului zilnic al uceniciei şi asupra chemării de a persevera în misiunea evanghelizării. În această privinţă, aş vrea să încurajez comunităţile voastre catolice vii, marcate de războiul din Europa şi din lume, familia noastră umană are atâta nevoie de o mărturie unitară a acelei reconcilieri, vindecări şi păci care poate veni numai de la Dumnezeu.

În acelaşi mod, în contextele voastre multiculturale, sunteţi chemaţi să dialogaţi şi să lucraţi împreună cu apartenenţii la alte religii, dintre care mulţi sunt migranţi, pe care i-aţi primit aşa de bine în societăţile voastre. De fapt, îmi amintesc că am văzut asta personal în timpul vizitei mele în Suedia în 2016. Şi pentru noi ţări latinoamericane, în timpurile dictaturilor - Brazilia, Uruguay, Chile, Argentina -: au mers acolo fraţi şi surori ai noştri care fugeau de dictaturi. Continuaţi să fiţi faruri de primire şi de solidaritate fraternă!

În sfârşit, un cuvânt pentru pelerinii mai tineri dintre voi. În cadrul evenimentelor din acest an, la 27 aprilie vom celebra canonizarea Fericitului Carlo Acutis. Acest tânăr sfânt din timpurile noastre şi pentru timpurile noastre vă arată vouă, şi nouă tuturor, cât de posibil este în lumea de astăzi pentru tineri să-l urmeze pe Isus, să împărtăşească învăţăturile sale cu alţii şi astfel să găsească plinătatea vieţii în bucurie, în libertate şi în sfinţenie. Aşadar, permiteţi-mi să vă repet, şi vă rog împărtăşiţi cu tinerii voştri prieteni acasă aceste cuvinte ale papei: "Duhul Sfânt să vă stimuleze [...]. Biserica are nevoie de elanul vostru, de intuiţiile voastre, de credinţa voastră. Avem nevoie de asta!" (Exortaţia apostolică Christus vivit, 299).

Dragi prieteni, cu aceste scurte reflecţii vă urez tot binele pentru pelerinajul vostru şi pentru viaţa voastră şi vă încredinţez mijlocirii Mariei, Maica Bisericii. Vă binecuvântez din inimă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu