|
© Vatican Media |
Papa Francisc: Discurs adresat participanților la Congresul Internațional despre Viitorul Teologiei organizat de Dicasterul pentru Cultură și Educație (9 decembrie 2024)
Dragi surori și dragi frați, bună ziua!
Sunt bucuros să vă văd și să știu că un număr așa de mare de profesori, cercetători și decani, provenind din toate părțile lumii, s-au adunat pentru a reflecta despre modul de a moșteni marele patrimoniu teologic al generațiilor trecute și pentru a imagina viitorul său. Mulțumesc Dicasterului pentru Cultură și Educație pentru această inițiativă. Și vă mulțumesc din inimă vouă, dragi teologe și dragi teologi, pentru munca pe care o faceți, adesea ascunsă, dar atât de necesară. Sper ca acest congres să însemne primul pas al unui drum comun rodnic. Am aflat că instituții academice, asociații teologice și unii dintre voi singular ați contribuit la cheltuielile de călătorie ale altora cu mai puține posibilități. Acest lucru este foarte bun! Înainte, împreună! Și când credința, iubirea ating buzunarele, este bine! [râsete între participanți] Când se oprește înainte, lipsește ceva.
Înainte de toate, aș vrea să vă spun că, atunci când mă gândesc la teologie, îmi vine în minte lumina. De fapt, grație luminii lucrurile se evidențiază din întuneric, fețele revelează propriile contururi, formele și culorile lumii apar în sfârșit. Lumina este frumoasă, pentru că face în așa fel încât lucrurile să apară, dar fără a se expune pe ea însăși. Vreunul dintre voi a văzut lumina? Dar vedem ceea ce face lumina: face să apară lucrurile. Acum, aici, noi admirăm această sală, vedem fețele noastre, dar nu observăm lumina, pentru că ea este discretă, este gentilă, umilă și, de aceea, rămâne invizibilă. Lumina este gentilă. Așa este și teologia: face o muncă ascunsă și umilă, ca să se evidențieze lumina lui Cristos și a evangheliei sale. Din această observație derivă pentru voi un drum: a căuta harul și a rămâne în harul prieteniei cu Cristos, lumină adevărată venită în această lume. Fiecare teologie se naște din prietenia cu Cristos și din iubirea față de frații săi, față de surorile sale, față de lumea sa; această lume, dramatică și magnifică în același timp, plină de durere, dar și de frumusețe emoționantă.
Știu că în aceste zile veți lucra împreună asupra lui "unde", "cum" și "de ce" al teologiei. Ne întrebăm: Teologie, unde ești? Cu cine mergi? Ce faci pentru omenire? Aceste zile vor fi importante pentru a înfrunta aceste întrebări, pentru a ne întreba dacă moștenirea teologică din trecut mai poate să spună ceva provocărilor de astăzi și să ne ajute să imaginăm viitorul. Este un drum pe care sunteți chemați să-l parcurgeți împreună, teologe și teologi. Îmi amintesc de ceea ce relatează Cartea a doua a Regilor. În timpul restaurării templului din Ierusalim, este regăsit un text; probabil este prima ediție a Deuteronomului, care se pierduse. Un preot și unii studioși îl citesc; și regele îl studiază; intuiesc ceva, dar nu-l înțeleg. Atunci regele decide să-l înmâneze unei femei, Hulda, care imediat îl înțelege și ajută grupul de studioși - toți bărbați - să-l înțeleagă (2Rg 22,14-20). Există lucruri pe care numai femeile le intuiesc și teologia are nevoie de contribuția lor. O teologie numai a bărbaților este o teologie pe jumătate. Cu privire la acest lucru mai este drum lung de parcurs.
Și acum permiteți-mi să vă încredințez o dorință și o invitație.
Dorința este aceasta: ca teologia să ajute la regândirea gândirii. Modul nostru de a gândi, așa cum știm, plăsmuiește și sentimentele noastre, voința noastră și deciziile noastre. Unei inimi largi îi corespund o imaginație și o gândire de largă respirație, în timp ce o gândire amorțită, închisă și mediocră cu greu poate genera creativitate și curaj. Îmi vin în minte manualele de teologie, cu care studiam noi. Totul închis, totul "de muzeu", de bibliotecă, dar nu te făceau să gândești.
Primul lucru de făcut, pentru a regândi gândirea este a vindeca de simplificare. De fapt, realitatea este complexă, provocările sunt variate, istoria este locuită de frumusețe și în același timp rănită de rău, și când nu se reușește sau nu se vrea să se susțină drama acestei complexități, atunci se tinde cu ușurință la simplificare. Însă simplificarea vrea să mutileze realitatea, dă naștere la gânduri sterile, la gânduri univoce, generează polarizări și fragmentări. Și așa fac, de exemplu, ideologiile. Ideologia este o simplificare care ucide: ucide realitatea, ucide gândirea, ucide comunitatea. Ideologiile aplatizează totul la o singură idee, pe care după aceea o repetă în mod obsesiv și instrumental, superficial, ca papagalii.
Un antidot la simplificare este semnalat în constituția apostolică Veritatis gaudium: interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea (Introducere, c). Este vorba de a face "să fermenteze" împreună forma gândirii teologice cu aceea a celorlalte științe: filozofia, literatura, artele, matematica, fizica, istoria, științele juridice, politice și economice. A face să fermenteze științele, pentru că ele sunt ca simțurile trupului: fiecare are un specific al său, dar au nevoie unul de altul, după cum spune și Apostolul Paul: "Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Și dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?" (1Cor 12,17). Anul acesta celebrăm a 750-a aniversare a morții a doi mari teologi: Toma de Aquino și Bonaventura. Toma amintește că nu avem un singur simț, ci simțuri multiple și diferite, ca să nu ne scape realitatea (De Anima, lib. 2, lect. 25). Și Bonaventura afirmă că în măsura în care se "crede, se speră și este iubit Isus Cristos" se "redobândește auzul și vederea [...], mirosul, [...] gustul și tactul" (Itinerarium mentis in Deum, IV. 3). Contribuind la regândirea gândirii, teologia va străluci din nou așa cum merită, în Biserică și în culturi, ajutându-i pe toți și pe fiecare în căutarea adevărului.
Aceasta este dorința. Acum, aș vrea să vă las o invitație: ca teologia să fie accesibilă tuturor. De câțiva ani, în multe părți ale lumii se semnalează interesul adulților pentru reluarea propriei formări, chiar academice. Bărbați și femei, mai ales la jumătatea vârstei, eventual deja cu studii, doresc să aprofundeze credința, vor să parcurgă un drum, adesea se înscriu la o facultate universitară. Și acesta este un fenomen în creștere, care merită interesul societății și al Bisericii. Vârsta de mijloc este o perioadă specială a vieții. Este un timp în care în general ne bucurăm de o anumită siguranță profesională și soliditate afectivă, dar și perioada în care falimentele se simt cu durere mai mare și apar noi întrebări în timp ce se uzează visele din tinerețe. În această fază se poate percepe un sens de abandonare și, uneori, sufletul se blochează. Este criza vârstei mijlocii. Și atunci se simte necesitatea de a relua o căutare, eventual cu șovăieli, eventual fiind luați de mână. Și teologia este această însoțitoare de călătorie! Vă rog, dacă vreuna dintre aceste persoane bate la ușa teologiei, a școlilor de teologiei, s-o găsească deschisă. Faceți în așa fel încât aceste femei și acești bărbați să găsească în teologie o casă deschisă, un loc unde să poată relua un drum, unde să poată căuta, găsi și căuta iarăși. Pregătiți-vă pentru asta. Imaginați lucruri noi în programele de studiu pentru ca teologia să fie accesibilă tuturor.
Dragi surori și dragi frați, mi-au spus că aceasta nu va fi o întâlnire clasică, unde puțini vorbesc și ceilalți ascultă - sau dorm! -. Am auzit că toți veți fi puși în situația de a fi ascultați și de a vă asculta. Bine! De la toți putem învăța, chiar și de la bătrânele, care sunt înțelepte. Cer Dicasterului pentru Cultură și Educație să-mi aducă la cunoștință rezultatele muncii voastre, pentru care deja vă mulțumesc. Vă binecuvântez din inimă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Această muncă este distractivă, dar este dificilă!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu