© Vatican Media

Duminica a II-a din Advent

A învăţa de la Maria să spunem "da"-ul nostru

În a doua duminică din Advent celebrăm în acest an solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Este un mare ajutor pentru itinerarul nostru de rugăciune pentru că în Maria noi vedem o creatură în întregime deschisă la dialogul cu Dumnezeu şi la capacitatea de a face voinţa sa. Ştim că Maria este eliberată de păcatul strămoşesc, precum şi de consecinţele sale. Aşa cum ne aminteşte lectura din Geneză, consecinţa gravă a păcatului este că omul se ascunde şi îi este frică de Dumnezeu. Pentru că păcatul este asta: este îndepărtarea de Dumnezeu. Mariei nu-i este frică de Dumnezeu şi, prin urmare, se deschide la posibilitatea descumpănitoare de a asculta Cuvântul său şi de a-l primi, până acolo încât să devină Născătoare de Dumnezeu, până acolo încât să genereze în trupul său pe Fiul lui Dumnezeu. Or, ceea ce a trăit Maria este o condiţie unică, dar şi noi, creştinii, prin Botez, am devenit - aşa cum ne aminteşte Paul - sfinţi şi neprihăniţi în faţa lui Dumnezeu, capabili adică de a dialoga cu el şi de a face voinţa sa. Aşadar putem cu adevărat să învăţăm, ascultând experienţa Mariei, cum să facem şi noi. Atunci când îngerul se prezintă Mariei, Fecioara se pune în dialog cu Cuvântul lui Dumnezeu: "Cum va fi aceasta?". Este întrebarea unuia care este curios, care este pasionat de ceea ce îi spune Dumnezeu. Şi, după ce a primit măreţia, frumuseţea acestei chemări, Maria spune: "Iată-mă. Fie mie după cuvântul tău". Bine, sunt de acord: dă un asentiment deplin, fericit şi bucuros şi îngerul se îndepărtează de ea. Şi acest amănunt este foarte frumos, pentru că atunci când noi ascultăm glasul lui Dumnezeu ne provoacă un pic de frică, dar dacă îl întrebăm înţelegem că putem să spunem "da"-ul nostru. Şi în acel moment suntem liberi; putem să devenim pe deplin responsabili de viaţa noastră cu libertate şi cu creativitate. Şi asta ne aminteşte solemnitatea Neprihănitei Zămisliri.

Roberto Pasolini

(După L'Osservatore Romano, 7 decembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu