© Vatican Media

Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc către poporul lui Dumnezeu care peregrinează în Nicaragua

Cine provoacă atâta bucurie?
Zămislirea Mariei!

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos din Biserica iubită din Nicaragua,

De mult timp doream să vă scriu o scrisoare pastorală pentru a reafirma, încă o dată, afectul pe care îl nutresc pentru poporul nicaraguan, care s-a remarcat mereu printr-o iubire extraordinară faţă de Dumnezeu, pe care voi o numiţi cu atâta afect Papachú. Sunt cu voi, mai ales în aceste zile în care faceţi novena Neprihănitei Zămisliri. Nu uitaţi de Providenţa iubitoare a Domnului, care ne însoţeşte şi este singura călăuză sigură. Chiar în momentele mai dificile, în care omeneşte devine imposibil să putem înţelege ceea ce Dumnezeu vrea de la noi, suntem chemaţi să nu ne îndoim de atenţia sa şi de milostivirea sa. Încrederea filială pe care o aveţi în el, precum şi fidelitatea voastră faţă de Biserică sunt cele două mari faruri care iluminează existenţa voastră.

Să aveţi certitudinea că credinţa şi speranţa fac minuni. Să privim la Fecioara Neprihănită, ea este mărturia luminoasă a acestei încrederi. Voi aţi experimentat mereu ocrotirea sa maternă în toate necesităţile voastre şi aţi arătat recunoştinţa voastră cu o religiozitate foarte frumoasă şi bogată spiritual. Una dintre aceste forme de dedicare şi de consacrare care manifestă bucuria de a fi fiii săi preaiubiţi este expresia dulce: Cine provoacă atâta bucurie? Zămislirea Mariei!

Doresc ca această celebrarea a Neprihănitei, care ne pregăteşte pentru deschiderea Jubileului din 2025, să obţină pentru voi încurajarea necesară în momentele de dificultate, incertitudine şi privare. În această sărbătoare nu uitaţi să vă abandonaţi în braţele lui Isus cu invocaţia "Dios primero", Dumnezeu cel dintâi, pe care o repetaţi des.

Doresc să fac să ajungă la voi apropierea mea şi certitudinea că o rog neîncetat pe Fecioara Maria ca să vă mângâie şi să vă însoţească întărindu-vă în credinţă. Vreau s-o spun cu putere: Născătoarea de Dumnezeu nu încetează să mijlocească pentru voi şi noi să nu încetăm să-i cerem lui Isus să vă ţină de mână mereu.

A merge împreună susţinuţi de devoţiunea duioasă faţă de Maria ne face să urmăm cu angajare calea evangheliei şi ne face să reînnoim încrederea noastră în Dumnezeu. Mă gândesc îndeosebi la rugăciunea Rozariului prin care în fiecare zi medităm misterele vieţii lui Isus şi a Mariei. De câte ori includem în misterele Sfântului Rozariu şi însăşi viaţa noastră, cu momentele sale de bucurie, de durere, de lumină şi de slavă. Recitând Rozariul, aceste mistere străbat intimitatea inimii noastre, acolo unde găseşte adăpost libertatea fiicelor şi fiilor lui Dumnezeu, pe care nimeni nu ne-o poate lua. Câte haruri primim de la Rozariu, este o rugăciune puternică!

Vă încredinţez ocrotirii Neprihănitei Zămisliri. Voi aţi ales-o ca Mamă a poporului vostru. Aşa o demonstrează strigătul simplu şi profund încrezător: Maria a Nicaraguei, Nicaragua a Marie! Şi aşa să fie.

Iubiţi fraţi şi surori nicaraguani, pentru a încheia să recităm împreună rugăciunea pe care am scris-o pentru Jubileu, cerând Domnului să ne dea pacea şi toate harurile de care avem atâta nevoie:

Tată care eşti în ceruri, credinţa pe care ne-ai dăruit-o în Fiul tău Isus Cristos, fratele nostru, şi flacăra de caritate revărsată în inimile noastre de Duhul Sfânt să retrezească în noi speranţa fericită pentru venirea Împărăţiei tale.

Harul tău să ne transforme în cultivatori activi ai seminţelor evanghelice care să dospească omenirea şi cosmosul, în aşteptarea încrezătoare a cerurilor noi şi a pământului nou, când fiind învinse puterile Răului, se va manifesta pentru totdeauna gloria ta.

Harul Jubileului să reînsufleţească în noi, pelerini ai speranţei, dorinţa spre bunurile cereşti şi să reverse asupra lumii întregi bucuria şi pacea Răscumpărătorului nostru.

Ţie, Dumnezeu binecuvântat, în veci să-ţi fie laudă şi glorie în veci. Amin.

Cu fraternitate,

Franciscus

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 2 decembrie 2024

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu