Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)

Sfânta Liturghie

(Stadionul "Sir John Guise", Port Moresby, 8 septembrie 2024)

© Vatican Media

Primul cuvânt pe care Domnul ni-l adresează astăzi este: "Fiţi tari şi nu vă temeţi!" (Is 35,4). Profetul Isaia spune asta tuturor celor care sunt rătăciţi cu inima. În acest mod, el încurajează poporul său şi, chiar în mijlocul dificultăţilor şi al suferinţelor, îl invită să ridice privirea în sus, spre un orizont de speranţă şi de viitor: Dumnezeu vine să ne mântuiască, el va veni şi, în acea zi, "se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa" (Is 35,5).

Această profeţie se realizează în Isus. În relatarea Sfântului Marcu sunt scoase în evidenţă mai ales două lucruri: depărtarea surdomutului şi apropierea lui Isus. Depărtarea surdomutului. Acest om se află într-o zonă geografică pe care, cu limbajul de astăzi, am numi-o "periferie". Teritoriul Decapole se află dincolo de Iordan, departe de centrul religios care este Ierusalimul. Dar acel om surdomut trăieşte şi un alt tip de depărtare; el este departe de Dumnezeu, este departe de oameni, pentru că nu are posibilitatea de a comunica: este surd şi, prin urmare, nu poate să-i asculte pe ceilalţi, este mut şi, prin urmare, nu poate vorbi cu ceilalţi. Acest om este dat afară din lume, este izolat, este prizonier al surzeniei sale şi al muţeniei sale şi, de aceea, nu se poate deschide faţă de ceilalţi pentru a comunica.

Aşadar, putem citi această condiţie de surdomut şi într-un alt sens, pentru că ni se poate întâmpla să fim scoşi afară din comuniunea şi din prietenia cu Dumnezeu şi cu fraţii când, mai mult decât urechile şi limba, este blocată inima. Există o surzenie interioară şi o muţenie a inimii care depind de tot ceea ce ne închide în noi înşine, ne închide faţă de Dumnezeu, ne închide faţă de ceilalţi: egoismul, indiferenţa, frica de a risca şi de a intra în joc, resentimentul, ura, şi lista ar putea continua. Toate acestea ne îndepărtează de Dumnezeu, ne îndepărtează de fraţii, precum şi de noi înşine; şi ne îndepărtează de bucuria de a trăi.

La această îndepărtare, fraţilor şi surorilor, Dumnezeu răspunde cu contrariul, cu apropierea lui Isus. În Fiul său, Dumnezeu vrea să arate înainte de toate asta: că el depăşeşte toate distanţele. Şi de fapt, în textul din evanghelie îl vedem pe Isus care merge în acele teritorii periferice, ieşind din Iudeea pentru a merge în întâmpinarea păgânilor (cf. Mc 7,31).

Cu apropierea sa, Isus vindecă, vindecă muţenia şi surzenia omului: de fapt, atunci când ne simţim departe sau alegem să stăm la distanţă - la distanţă de Dumnezeu, la distanţă de fraţi, la distanţă de cel care este diferit de noi -, atunci ne închidem, ne baricadăm în noi înşine şi ajungem să ne învârtim numai în jurul eu-lui nostru, surzi la cuvântul lui Dumnezeu şi la strigătul aproapelui şi de aceea incapabili să vorbim cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Şi voi, fraţilor şi surorilor, care locuiţi în această ţară aşa de îndepărtată, poate că aveţi imaginaţia că sunteţi separaţi, separaţi de Domnul, separaţi de oameni, şi asta nu merge, nu: voi sunteţi uniţi, uniţi în Duhul Sfânt, uniţi în Domnul! Şi Domnul spune fiecăruia dintre voi: "Deschide-te!". Acesta este lucrul cel mai important: să ne deschidem faţă de Dumnezeu, să ne deschidem faţă de fraţi, să ne deschidem faţă de evanghelie şi a o face să devină busola vieţii noastre.

Şi vouă Domnul vă spune astăzi: "Fii tare şi nu te teme, popor papuaş! Deschide-te! Deschide-te la bucuria evangheliei, deschide-te la întâlnirea cu Dumnezeu, deschide-te la iubirea fraţilor". Fie ca niciunul dintre noi să nu rămână surd şi mut în faţa acestei invitaţii. Şi pe acest drum să vă însoţească Fericitul Giovanni Mazzucconi: printre multele greutăţi şi ostilităţi, el l-a purtat pe Cristos în mijlocul vostru, pentru ca niciunul să nu rămână surd în faţa mesajului bucuros al mântuirii, şi tuturor să i se poată dezlega limba pentru a cânta iubirea lui Dumnezeu. Aşa să fie, astăzi, şi pentru voi!

* * *

ANGELUS

La sfârşitul Liturghiei

Iubiţi fraţi şi surori,

© Vatican Media

Înainte de a încheia această celebrare, ne adresăm Fecioarei Maria cu rugăciunea Angelus. Ei îi încredinţez drumul Bisericii din Papua Noua Guinee şi din Insulele Solomon. Maria, ajutorul creştinilor - Maria Helpim să vă însoţească şi să vă ocrotească mereu: să întărească unirea familiilor, să facă frumoase şi curajoase visele tinerilor, să-i susţină şi să-i mângâie pe bătrâni, să-i întărească pe bolnavi şi pe suferinzi!

Şi din această ţară aşa de binecuvântată de Creator, aş vrea să invoc împreună cu voi, prin mijlocirea Mariei Preasfinte, darul păcii pentru toate popoarele. Îndeosebi, cer asta pentru această mare regiune a lumii între Asia, Oceania şi Oceanul Pacific. Pace, pace pentru naţiuni, precum şi pentru creaţie. Nu reînarmării şi exploatării casei comune! Da întâlnirii între popoare şi culturi, da armoniei omului cu creaturile!

Maria Helpim, Regina păcii, ajută-ne să convertim la planurile lui Dumnezeu, care sunt planuri de pace şi de dreptate pentru marea familie umană!

În această duminică, în care este sărbătoarea liturgică a Naşterii Mariei, gândul nostru îl îndreptăm spre sanctuarul de la Lourdes, care, din păcate, a fost lovit de o inundaţie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu