Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
Conferință de presă de prezentare a "Instrumentum laboris" pentru a doua Sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor din 2-27 octombrie 2024

Marți, 9 iulie 2024, în transmisie directă de la Sala de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc conferința de presă de prezentare a Instrumentum laboris pentru a doua Sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (2-27 octombrie 2024) despre tema: Pentru o Biserică Sinodală: comuniune, participare, misiune.

Au intervenit: Eminența Sa cardinalul Mario Grech, secretar general al Secretariatului General al Sinodului; Eminența Sa cardinalul Jean-Claude Hollerich, S.I., arhiepiscop de Luxemburg, raportor general al celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor; Rev. Mons. Riccardo Battocchio, secretar special al celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor; și părintele Giacomo Costa, S.I., secretar special al celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor. Prezentăm în continuare intervențiile:

Intervenția Eminenței Sale cardinalul Mario Grech

În timpul perioadei cuprinse între prima și a doua Sesiune, drumul sinodal a continuat să fie caracterizat de un profund exercițiu de ascultare, o ascultare făcută la mai multe niveluri. Astfel s-a confirmat că Sinodul este, înainte de orice altceva, o formidabilă "sală de ascultare".

De altfel, Papa Francisc a fost cel care a reafirmat că "o Biserică sinodală este o Biserică a ascultării [...], popor credincios, colegiu episcopal, episcop de Roma: unul în ascultarea celorlalți; și toți în ascultarea Duhului Sfânt" (Discurs pentru a 50-a aniversare a instituirii Sinodului Episcopilor, 17 octombrie 2015). Deja în exortația apostolică Evangelii gaudium, Sfântul Părinte scria: "Avem nevoie să ne exercităm în arta de a asculta, care este mai mult decât a auzi. [...] Numai plecând de la această ascultare respectuoasă și capabilă să compătimească se pot găsi căile pentru o creștere autentică [...]" (nr. 171).

Nu este greu de recunoscut inspirația conciliară a acestor afirmații. Conciliul Vatican II ne vorbește despre o Biserică ce este, în același timp, în ascultarea lui Dumnezeu și în ascultarea bărbaților și a femeilor din propriul timp, cu bucuriile, speranțele, durerile și neliniștile lor (cf. Gaudium et spes 1). Ne spune, cu alte cuvinte, că Biserica, înainte de a fi Ecclesia docens, este Ecclesia audiens (cf. Dei Verbum 1), și că, pentru că ascultă, este la rândul său în măsură să învețe.

Ascultare a lui Dumnezeu și ascultare a lumii nu sunt desigur pe același plan. În realitate, Biserica este mereu și numai în ascultarea glasului lui Dumnezeu și nu este interesată de investigații demoscopice. Dar este adevărat și că, așa cum învață același Conciliu, învață făcând ecou la lecția biblică, Dumnezeu vorbește în multe moduri: desigur prin Sfânta Scriptură, care este inspirată de Duhul Sfânt și din care Biserica nu trebuie să înceteze să se inspire, dar și prin simțul credinței poporului lui Dumnezeu, glasul păstorilor și carisma teologilor, grație cărora același Duh continuă să facă să crească înțelegerea Adevărului revelat (cf. Lumen gentium 12.25; Dei Verbum 8.10) și să deschidă noi drumuri pentru a vesti acel Adevăr bărbaților și femeilor din diferitele epoci istorice (cf. Evangelii gaudium 119-120).

Dacă, așadar, și în acest timp de "inter-sesiune", am stat în ascultarea poporului lui Dumnezeu, precum și a păstorilor și a teologilor care în mod diferit sunt în slujba acelui popor, a fost mereu și numai pentru a căuta, cu instrumentele desigur perfectibile pe care le avem la dispoziție, ceea ce Dumnezeu vrea să spună Bisericii în acest ceas al drumului său.

Înainte de toate, după celebrarea primei Sesiuni, Sinodul s-a "întors" - pentru a spune așa - în Bisericile locale, conform unui dinamism virtuos de circularitate pe baza căruia ceea ce se face la centru, prin lucrarea câtorva, este "restituit" tuturor celorlalți. Acesta este spiritul care animă documentul Spre octombrie 2024, publicat la 11 decembrie 2023, care a dat cale liberă unei a doua consultări a Bisericilor locale, cerându-le să se confrunte cu Raportul de Sinteză aprobat la sfârșitul primei Sesiuni.

În pofida timpurilor contingentate, au ajuns la Secretariatului General al Sinodului 108 sinteze naționale pregătite de Conferințele Episcopale, la care se adaugă 9 răspunsuri venite de la Bisericile orientale catolice, 4 de la Reuniunile Internaționale de Conferințe Episcopale și sinteza Uniunii Superiorilor Generali și a Uniunii Internaționale a Superioarelor Generale care reprezintă viața consacrată. Acest material bogat, la care trebuie adăugate observațiile trimise liber de persoane singulare și de grupuri (inclusiv unele Facultăți de Teologie și Drept Canonic), constituie armura portantă a documentului care este prezentat astăzi, pentru că - fidel acelei mișcări circulare despre care spuneam înainte - scopul său este acum de a supune discernământului câtorva - membrii Sinodului, care se vor reuni din nou în octombrie - ceea ce a fost spus de toți - Bisericile locale în care trăiește poporul lui Dumnezeu.

Apoi, în acest popor trebuiau ascultate câteva voci în mod deosebit: acelea ale celor care, în virtutea slujirii și/sau a carismei primite, sunt abilitați în mod special să dea exprimare credinței comune. Între aceștia se află desigur teologii: în acest sens, la 14 martie, Secretariatul General al Sinodului a oficializat constituirea a cinci Grupuri de Studiu, compuse din 33 de experți de proveniență și competență diferită, chemați să aprofundeze câteva dintre instanțele de fond care impregnează Raportul de Sinteză: fața sinodală misionară a Bisericii (1), a grupărilor de Biserici (2) și a Bisericii universale (3), precum și metoda sinodală (4) și problema "locului", care trebuie înțeles nu numai în sens geografic, ci în sens cultural și în mod inseparabil teologic (5).

Contribuțiile acestor Grupuri, care au fost active în lunile aprilie și mai, au ajuns și ele în Instrumentum laboris care este publicat astăzi și vor fi la baza unui Material ajutător teologic care va fi publicat în curând, care va oferi câteva linii de aprofundare teologică și canonică a temelor prezente în Instrumentum, pentru a-i ajuta pe membrii Adunării să recunoască și să înțeleagă rădăcinile și implicațiile a ceea ce este conținut în el.

La acele cinci Grupuri s-au alăturat la aceeași dată alte 10, prevestite de papa în documentul din 16 februarie 2024 despre colaborarea între Dicasterele din Curia Romană și Secretariatul Sinodului, și constituite de el la 22 februarie, cu misiunea de a aprofunda tot atâtea probleme care au reieșit din Raportul de Sinteză al primei sesiuni. Este vorba de probleme asupra cărora Adunarea sinodală a ajuns deja la un consens semnificativ și care, prin urmare, au părut suficient de mature încât să poată trece la faza elaborării de propuneri concrete de reformă care să fie prezentate Sfântului Părinte.

Aceste grupuri sunt coordonate în spirit de colaborare de Secretariatul Sinodului și de Dicasterele curiale competente, așa cum de altfel prevăd constituția apostolică Episcopalis communio (art. 20, § 1) și constituția apostolică Praedicate Evangelium (III, art. 33). Aceste grupuri sunt deja operative sau, în unele cazuri, vor fi operative în scurt timp: ele vor prezenta o primă dare de seamă a activității lor cu ocazia celei de-a doua sesiuni, pentru a oferi concluziile lor episcopului de Roma pe cât posibil până în iunie 2025.

În afară de asta, deja din 2023 este operativă o Comisie de canoniști, care a urmărit lucrările de la prima Sesiune și care s-a reunit din nou recent. Scopul acestei Comisii, prezidată de prefectul Dicasterului pentru Textele Legislative, este acela de a studia un proiect de reformă a normelor canonice implicate direct în procesul sinodal. Apoi, mai recent, SECAM (Simpozionul Conferințelor Episcopale din Africa și din Madagascar), răspunzând la o recomandare a Raportului de Sinteză (16q), a demarat un parcurs de discernământ teologic și pastoral cu privire la însoțirea persoanelor aflate în situații de poligamie. Și aceste două organisme vor oferi un prim raport al activităților lor în luna octombrie.

Desigur, ascultarea teologilor și a canoniștilor nu ar fi suficientă singură. Era necesar să se asculte din nou și mai mult, în aceste luni, și glasul păstorilor. Dacă episcopii au avut la dispoziție multe instrumente pentru a face auzit glasul lor - lucrarea de sinteză desfășurată de Conferințele Episcopale, trimiterea de reprezentanți la Adunarea sinodală, vizitele ad limina care din acest an prevăd o întâlnire cu Secretariatul General al Sinodului (din ianuarie am întâlnit 339 episcopi, din 26 de Conferințe Episcopale) -, de mult timp se observa o implicare insuficientă a preoților, mai ales cei angajați în îngrijirea pastorală. Din această conștientizare a apărut - în acord cu 4 Dicastere din Curie - inițiativa "Parohii pentru Sinod", care de la 28 aprilie la 2 mai a adunat la Sacrofano (Roma) circa 200 de preoți din 96 de țări. În ultima zi aceștia au primit de la Sfântul Părinte mandatul de a deveni "misionari ai sinodalității" la episcopii lor și la confrații lor. Și glasul lor răsună în documentul care este publicat astăzi.

În sfârșit, în această ultimă lună în care Instrumentum laboris a căpătat formă în mod treptat, 70 de persoane au fost interpelate și chemate să dea aportul lor, prezente fizic sau de la distanță: episcopi și preoți, consacrați și consacrate, laici și laice. Între ei sunt bibliști, teologi, canoniști, experți în științe umane. După o intensă sesiune de lucru - desfășurată la Roma între 5 și 13 iunie, cu participarea a 25 de experți, inclusiv membrii ai Comisiei Pregătitoare pentru Adunarea Sinodală -, contactele au continuat intens până în zilele trecute. Astfel s-a realizat un concert variat de voci, o adevărată polifonie, bogată în timbre și accente, al cărei rezultat și mărturie este Instrumentum laboris pentru a doua Sesiune a Adunării Sinodului.

Acest document a fost aprobat în unanimitate de Consiliul Ordinar al Secretariatului General al Sinodului, care s-a reunit de două ori între sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie. În această privință, să-mi fie permis să subliniez că de la începutul drumului sinodal Consiliul s-a reunit - în prezență fizică sau de la distanță - de 17 ori! O participare așa de densă care cu siguranță a condus pregătirea și desfășurarea acestui Sinod. Pentru acest motiv sunt foarte recunoscător confraților membri ai Consiliului.

Îmi doresc că acest proces de ascultare prelungit, diferențiat să ajute Biserica sinodală să discearnă cuvântul lui Isus pentru bărbații și femeile de astăzi, un cuvânt care are forța de a întări pe mesagerii evangheliei, de a vindeca rănile omenirii și de a aprinde speranța în inimile noastre. Vă rog, să ne ajutăm să nu pierdem din vizorul nostru această destinație, contribuția voastră este foarte importantă și apreciată.

Intervenția Eminenței Sale cardinalul Jean-Claude Hollerich, S.I.

Rapoartele primite de Secretariatul General al Sinodului sunt roade ale muncii pe care Bisericile locale au făcut-o pornind de la întrebarea Cum să fim Biserică sinodală în misiune?, care a marcat acest timp între cele două sesiuni și care a fost discutată în lumina Raportului de Sinteză al primei Sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări.

Toate aceste rapoarte arată o Biserică vie și o mișcare. De fapt, ceea ce se evidențiază mai mult citind nu numai rapoartele, ci și experiențele și bunele practici care au ajuns la Secretariatul General, este că sinodul, procesul sinodal, a fost și încă este un timp de har care deja aduce numeroase roade în viața Bisericii. Din Kenya până în Irlanda, din Coreea până în Brazilia rapoartele subliniază acest dinamism reînnoit pe care ascultarea oferită și primită îl aduce comunităților. Iată, de exemplu, ceea ce prezintă sinteza din Panama: "Biserica noastră trăiește un timp de har, în care ascultăm și suntem ascultați. Este o binecuvântare a putea contribui, pornind de la realitatea noastră eclezială panameză - cler, laici căsătoriți sau celibatari, lucrători pastorali și tineri - și de la experiența noastră de credință și de persoane trimise (...). Procesul sinodal promovat de Papa Francisc a marcat o etapă semnificativă în istoria recentă a Bisericii noastre catolice, deschizând un spațiu de dialog și de reflecție cu privire la provocările contemporane pe care ea trebuie să le înfrunte".

În sfârșit, rapoartele mărturisesc în unanimitate, fără a ascunde trudele și dificultățile convertirii sinodale, și un sentiment de bucurie și recunoștință, așa cum prezintă Conferința Episcopală din Statele Unite: "Recunoștința pentru acest proces sinodal este profundă. Mult a fost făcut pentru a continua de-a lungul drumului sinodal ca însoțitori în Biserica din Statele Unite"; în unele cazuri făcând să se nască și noi speranțe pentru viitorul comunităților locale. Iată ceea ce scrie în această privință Conferința Episcopală din Pacific: "Unele rapoarte diecezane menționează satisfacția participanților la procesul sinodal: au învățat că este o adevărată bucurie în a merge împreună, precum și un sentiment de libertate".

Rapoartele relatează, foarte concret, și ceea ce s-a întâmplat după prima Sesiune a celei de-a XVI-a Adunări. În mod clar, acest timp de inter-sesiune a fost marcat de o mare diversitate în modul în care Bisericile au realizat această a doua consultare: aș spune cu mai mare libertate și creativitate în modul de însușire a procesului și, aproape toate, au luat inițiativa de a împărtăși experiența din prima sesiune și Raportul de Sinteză. De fapt, rapoartele relatează numeroase întâlniri pentru a prezenta nu numai documentul citat mai sus, ci înainte de toate experiența personală trăită de participanți. Însuși Raportul de Sinteză a fost tradus în foarte multe limbi locale. De exemplu, în India a fost tradus în 12 limbi regionale și au fost făcute eforturi însemnate pentru a face accesibile tuturor acest document și altele, prin mass-media, inclusiv rețelele sociale.

Un alt element deosebit de interesant a fost adoptarea răspândită a "Conversației în Duh": această metodă sinodală a fost introdusă în întâlnirile diferitelor structuri ecleziale. În Japonia, de exemplu, a fost organizată o adunare națională despre sinodalitate tocmai pentru a practica această metodă. În India, "la nivel național, CCBI a implementat metoda sinodală a Conversației în Duh prin planificarea sa strategică, consultând grupuri și indivizi în toată țara, și a descoperit că metoda este eficace, plină de Duh și rodnică. Succesul metodei se află în «a vorbi intențional» și în «ascultarea profundă», presărată de «tăcerea interioară»". Însuși COL (Comitetul de Organizare Local) al arhidiecezei de Seoul l-a folosit încă de la primele sale reuniuni în vederea organizării următoarei ZMT.

În sfârșit, aș vrea să amintesc numeroasele inițiative de formare despre sinodalitate: o temă care deja a reieșit cu putere în cursul primei Sesiuni. Au fost realizate programe de formare despre sinodalitate în multe locuri (seminarii, facultăți de teologie), din partea diecezelor, a asociațiilor, a mișcărilor și a congregațiilor călugărești... În Vietnam, de exemplu, au fost organizate cursuri de formare în principalele seminarii, precum și pentru viața călugărească. În Africa francofonă, sora Anne-Béatrice Faye, expertă la Sinod, a lansat o școală de sinodalitate foarte urmărită. La nivel internațional amintim MOOC de la Boston College la care au colaborat mulți experți ai Sinodului sau cursul universitar propus de Centrul Evangelii Gaudium de la Universitatea Sophia aici, în Italia.

În sfârșit, aș vrea să împărtășesc câteva roade pe care le-a adus până acum drumul sinodal. Nu numai eu o spun sau le definesc ca atare: sunt înseși rapoartele. Și cred că deja acesta este un prim rod al drumului, pentru că permite să se aprecieze o anumită maturare pe drumul sinodal al Bisericilor locale, în special dacă noi confruntăm aceste rapoarte cu acelea de la începutul procesului. Dacă primele subliniau mai mult rezistențele și opozițiile la procesul sinodal, aceste rapoarte subliniază mai mult oboseala și truda unui drum de convertire care nu este imediat. Asta mă face să definesc un al doilea rod al acestui proces: parresia pe care contribuțiile lasă să transpară. De fapt, sintezele au fost scrise cu mare libertate și franchețe în exprimare. În afară de asta, faptul că înseși Bisericile locale au găsit roadele parcursului lor printr-o recitire a experienței lor, a drumului lor, mă face să găsesc un alt rod: această capacitate de recitire și de auto-evaluare care sunt sigur că va ajuta mult la a concretiza tot mai mult exigența de transparență, dare de seamă și evaluare așa cum este exprimat de Instrumentum laboris. Această practică a recitirii a permis Bisericilor locale să evidențieze aspecte ale culturii lor care conțin semințe de sinodalitate sau elemente care sunt un obstacol. De exemplu, Papua Noua Guinee subliniază că "Sinodalitatea este încorporată în cultura poporului melanezian și, prin urmare, este o experiență «trăită» a vieții noastre zilnice. ... Propunem să se aprofundeze sinodalitatea integrând valorile noastre culturale de bunătate și frumusețe cu evanghelia. Valorile noastre de viață, comunitate, relații, dreptate și îngrijire a ambientului conduc modurile noastre de a ne relaționa, de a proiecta structurile și procesele de discernământ și decizie". Această deschidere mai mare la cultura locală și la înculturare a determinat Biserica în Lesotho, de exemplu, să reexamineze raportul său cu cultura tradițională Sotho și a schimbat modul de a considera diferite practici culturale tradiționale și atitudinea sa față de persoanele care le trăiesc.

Apoi, desigur, participarea mai amplă și diversificată cu o mai mare implicare a laicilor, a tinerilor, a femeilor și a grupurilor marginalizate. De exemplu, în Zimbabwe, pentru prima dată, episcopii au deschis adunarea lor plenară pentru un număr mai mare de persoane care provin din cadrul poporului lui Dumnezeu și au creat un oficiu național ad hoc pentru persoanele cu dizabilități. Acolo opt dieceze au decis să includă cel puțin un tânăr în fiecare consiliu pastoral diecezan.

Aș putea să mai continui mult timp. Am preferat să mă opresc mai mult asupra roadelor decât asupra cererilor care reies din rapoartele Bisericilor locale, precum dorința exprimată puternic a unei Biserici de relații, nu birocratică sau de structuri, pentru a vă arăta că Sinodul deja modifică modul nostru de a fi și de a trăi Biserica, făcând abstracție de Adunarea din octombrie. Veți găsi cererile în Instrumentum laboris sub formă de propuneri (propositiones). În schimb, aceste roade, aceste dezvoltări arată clar dinamismul de convertire și de reformă în desfășurare. Sinodul are deja un impact semnificativ și multidimensional asupra Bisericilor locale, stimulând schimbări spirituale, structurale și pastorale. Mulțumesc.

Intervenția Rev. Mons. Riccardo Battocchio și a părintelui Giacomo Costa, S.I.

Bună ziua tuturor celor prezenți și persoanelor conectate online. Nu este superfluu să reafirmăm că Instrumentum laboris (IL) NU este un document definitiv, ci este în slujba pregătirii și a desfășurării celei de-a doua Sesiuni a Adunării sinodale. El folosește ca bază pentru discuție, dar nu este o schiță a documentului final care trebuie amendat și nici un compendiu complet de ecleziologie sinodală. Încadrează tema Adunării și aprofundează unele probleme care vor fi tratate efectiv de Adunare, căreia nu vrea să-i fure munca. Pentru aceasta ar fi greșit dacă ar oferi răspunsuri.

Acum, împreună cu părintele Riccardo Battocchio, vom prezenta structura și principalele conținuturi ale documentului, care este compus dintr-o introducere și patru părți.

Introducere (Giacomo Costa)

Introducerea de la IL se deschide cu un text vestit din profetul Isaia (25,6-8): viziunea ospățului la care Domnul invită toate popoarele. Astfel, suntem situați în orizontul unei mântuiri oferite tuturor și într-o încadrare misionară: ca discipoli ai lui Isus, suntem chemați să vestim tuturor vestea bună și să împărtășim bucuria evangheliei. Numai în această perspectivă are sens să se aprofundeze tema sinodalității.

Diferit de alte documente precedente, expresia "sinodalitate misionară" apare numai de câteva ori. Nu am schimbat ideea, ci dăm ca sigură legătura intrinsecă între sinodalitate și misiune. În loc de a repeta asta, am evidențiat în Introducere cum misiunea dă formă tuturor conținuturilor care urmează. După trei ani de drum, a insinua că acest parcurs este autoreferențial este în rea credință. Răspundem împreună la chemarea lui Isus: în el suntem un popor, în el împreună suntem sacrament de unire cu Dumnezeu și cu toată omenirea (ne va explica asta mai bine imediat părintele Riccardo).

Înfruntând impulsul misionar, se atinge problema Bisericii în lume. Viziunea ospățului este în contrast strident cu realitatea unei lumi în criză, ale cărei răni ating profund inima Domnului și, prin urmare, a discipolilor săi. A crește ca Biserică sinodală, în care se încearcă să se meargă împreună în pofida tensiunilor, precum și a conflictelor, este o vocație și o angajare profetică. Suntem chemați să fim pelerini de speranță: drumul sinodal este profund legat cu Jubileul iminent.

După încadrarea misionară urmează prezentarea drumului din ultimii trei an, marcat de disponibilitatea de a asculta și de a ne lăsa puși în discuție. Pentru cele trăite textul exprimă o recunoștință imensă: bucuria întâlnirii și a împărtășirii, descoperirea metodei conversației în Duh, frumusețea Bisericii pe care am putut s-o contemplăm, bogățiile pe care fiecare Biserică locală le poate împărtăși cu celelalte. Așa cum a afirmat o Conferință Episcopală africană: "După această experiență, nu se mai pot considera și trata Bisericile locale pur și simplu ca destinatare ale vestirii evangheliei, care au puțin sau nimic cu care să contribuie".

Desigur, au fost și sunt tensiuni și conflicte. A primi faptul că Biserica nu este omogenă, ci armonioasă, și că această armonie nu este sigură, ci un dar al Duhului: acesta este un rod al drumului sinodal. În această perspectivă ar fi frumos ca toți, începând de la noi cei prezenți aici astăzi, să reușim să punem tot mai mult pe primul loc această armonie, și nu idei, ideologii sau interese, ajungând să distrugem ceea ce declarăm că vrem să păstrăm.

Nu voi prezenta toate etapele procesului sinodal. Însă subliniez numai împletirea între acest Instrumentum laboris și cele 10 grupuri de studiu instituite de Sfântul Părinte și prezentate puțin mai înainte de cardinalul Grech. Textul conține trimiteri punctuale la fiecare dintre aceste grupuri: astfel se poate vedea că tematicile pe care le tratează grupurile, deși nu sunt obiect explicit de discuție, se inserează structural în lucrările Adunării.

Fundamente (Riccardo Battocchio)

Prima secțiune a textului este dedicată fundamentelor care susțin drumul de convertire și de reformă pe care poporul lui Dumnezeu intenționează să-l parcurgă pentru a fi tot mai mult ceea ce este prin vocație: Biserica adunată "din orice trib, limbă, popor, națiune". Adună roadele drumului început în octombrie 2021 (dar care are rădăcini mai îndepărtate) și va putea permite Adunării să verifice existența unui consens cu privire la unele aspecte decisive ale Bisericii: faptul de a fi popor al lui Dumnezeu, faptul de a fi "în Cristos ca sacrament", faptul de a fi "sinodală", în pluralitatea fețelor și a experiențelor, unite nu de o ideologie, ci de acțiunea Duhului Sfânt care face posibilă armonia în diferențe. Prima diferență este cea între bărbați și femei, chemați să promoveze relații de reciprocitate, de recunoaștere reciprocă, printr-o schimbare de mentalități și de practici. Contribuțiile adunate din toate fazele procesului sinodal au evidențiat necesitatea de a da recunoaștere mai mare carismelor, vocației și rolului femeilor în toate domeniile vieții Bisericii. Există posibilități de participare care adesea rămân neexprimate. Vor fi explorate și ulterioare forme ministeriale și pastorale. Conferințele Episcopale au semnalat unele cereri concrete care trebuie supuse examinării celei de-a doua sesiuni (nr. 16).

Instrumentum laboris recunoaște că este bine să continue reflecția teologică asupra accesului femeilor la slujirea diaconală. Asta va avea loc și grație lucrării Grupului de Studiu nr. 5, dedicat unor probleme teologice și canonice în jurul unor forme ministeriale specifice. Acest grup va lua în considerare rezultatele celor două Comisii care s-au ocupat de această problemă în trecut.

Cu privire la acesta, ca și cu privire la alte puncte, prima schimbare de făcut este aceea a mentalității: o convertire a privirii, capabilă să recunoască și să valorizeze interdependența și reciprocitatea, în diferență, de bărbați și femei.

Aceste "fundamente" schițează orizontul în care se situează drumul poporului lui Dumnezeu, indicat de cele trei perspective ale secțiunii a doua.

Relații (Riccardo Battocchio)

Prima perspectivă este cea a relațiilor: relația fundamentală cu Dumnezeu Tatăl, în Isus Cristos și în Duhul Sfânt, exprimată sacramental în drumul inițierii creștine (ÎN Cristos, ÎN Duhul Sfânt); relația între botezați, cărora Duhul Sfânt le dăruiește capacitatea de a acționa, în modurile cele mai diferite, pentru binele tuturor (carismele și slujirile: PENTRU poporul lui Dumnezeu); relațiile care păzesc și promovează armonia, comuniunea cu mărturia apostolică și între botezați (CU slujitorii hirotoniți); relațiile ÎNTRE Biserici.

Temele asupra cărora Adunarea va fi chemată să dea indicații cu privire la unele aspecte ale acestei dinamici relaționale: faptul de a deveni creștini (inițierea creștină), carismele și slujirile (slujiri baptismale, dintre care unele "instituite" - este prezentă și propunerea de a da viață unei noi slujiri, cea a ascultării și a însoțirii -, slujiri "hirotonite"), relațiile între episcop, preoți și diaconi în Biserica locală, relațiile între Bisericile locale, într-un "schimb de daruri" care se deschid și la celelalte Biserici și comunități ecleziale și la celelalte tradiții religioase și culturale.

Parcursuri (Giacomo Costa)

O Biserică sinodală este o Biserică relațională: rezultă din contribuțiile primite și este dorința multora, în special tineri. În fond, dacă suntem aici este tocmai pentru că Sfântul Părinte a ascultat strigătul lor în timpul Sinodului din 2018.

A spune relații înseamnă a spune mișcare, dinamică, procese. Biserica, popor al lui Dumnezeu și sacrament de unitate, nu stă pe loc: este pe cale. Numai mergând reușim să armonizăm tensiunile constitutive ale credinței noastre. De aceea suntem invitați să ne îngrijim de relații și să le menținem în mișcare. Acest dinamism are un izvor, un sprijin și un orizont: Euharistia, adică gratuitatea iubirii Tatălui care se face perceptibilă prin dăruirea de sine a Fiului în Duhul.

Astfel, această parte abordează patru domenii distincte, dar profund conectate: înainte de toate formarea, în mod deosebit la ascultare (a cuvântului lui Dumnezeu, a fraților și a surorilor, și a glasului Duhului). Exigența formării este cea în mod absolut mai simțită în toată lumea. Mulți intuiesc în perspectiva sinodală ceva frumos la care Domnul ne invită, dar se simt și nepotriviți: lipsesc cuvintele și modurile pentru a merge înainte. Astfel, cer o formare care să pună în mișcare și în discuție mentalități și culturi, o formare integrală, cu momente comune și împărtășite între laici, consacrați și preoți.

În mod deosebit se percepe necesitatea de formare la discernământ personal, comunitar și eclezial: aici este în joc percepția diferenței între a face programare pastorală și a se lăsa conduși de Duhul. Încet-încet termenul "discernământ" devine mai familiar. Este important să nu rămână o etichetă, ci să se descopere profunzimile sale. A discerne cere înainte de toate să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, ieșind din zona noastră de confort; dacă nu suntem constant în ascultare, prea ușor vom schimba voința Sa cu voința noastră. Metoda conversației în Duh, adaptată și integrată cum se cuvine, este considerată de mare ajutor (amintind că metoda nu este o tehnică).

Discernământul este legat în mod intrinsec cu luarea de decizii. Aici se deschide o temă esențială pentru o Biserică sinodală: cum să dezvoltăm modalitățile participate de decizie respectând diferitele roluri, în circularitatea dialogului (între toți membrii poporului lui Dumnezeu care nu subevaluează consultarea, nu o contrapune deliberării, nici n-o transformă în revendicare. Competența decizională a autorității (episcopul, Colegiul Episcopal, Pontiful Roman) este inalienabilă, dar nu necondiționată. Multe practici bune arată cum, asta cu privire la acest punct, se înregistrează progrese importante acolo unde se reușește să se crească în încrederea reciprocă: împărtășirea în optica schimbării de daruri poate pune în circulație o mare bogăție. În acest cadru se situează problema organismelor de participare și a revitalizării lor în cheie sinodală.

Ultimul capitol al acestei secțiuni reia un punct asupra căruia insista deja prima Sesiune: apelul la transparență, la dare de seamă de responsabilităților primite și la o evaluare care, în manieră circulară, relansează discernământul pentru misiune. Nu este vorba de a ceda în fața unei mode din timpul nostru, ci de a ne reatașa de tradiția comunității de la începuturi. "Transparența și darea de seamă nu se limitează la domeniul abuzurilor sexuale și financiare. Trebuie să se refere și la planurile pastorale, la metodele de evanghelizare și la modalitățile cu care Biserica respectă demnitatea persoanei umane, de exemplu cât privește condițiile de muncă în cadrul instituțiilor sale". De asemenea, "inițiativele întreprinse în materie de safeguarding (tutelarea minorilor și a persoanelor vulnerabile) și de promovare a accesului femeilor la poziții de autoritate și a participării lor la procesele decizionale".

Locuri (Riccardo Battocchio)

A treia perspectivă, strâns legată cu celelalte, este cea a locurilor. Aici Instrumentum laboris prezintă contextele concrete în care se întrupează relații și parcursuri. Recunoscând varietatea și pluralitatea experiențelor ecleziale, invită să se depășească o viziune statică a locurilor și să nu se oprească la o imagine piramidală a relațiilor între "locurile ecleziale". Drumul sinodal care ne-a făcut mai conștienți de faptul că astăzi experiența trăită a înrădăcinării teritoriale s-a schimbat față de doar câteva decenii în urmă (se amintesc fenomene precum urbanizarea, mobilitatea umană, cultura ambientului digital). Locul nu se mai definește numai geografic: amintește de o rețea de relații și cere să se regândească unele aspecte ale articulării teritoriale a Bisericii, valorizând relația circulară și dinamică ("interioritatea reciprocă" ce există deja între parohie, dieceză sau eparhie, provincie ecleziastică, Biserică universală).

Vor fi găsite instrumente și procese care să evite fie închiderea în particular, fie fuga într-un universalism abstract.

În perspectiva "locurilor", Adunarea este chemată să trateze teme ca promovarea organismelor de participare în Biserica locală, raporturile între Biserici și episcopii lor (Conferințe Episcopale, Concilii particulare), slujirea adusă unității de episcopul de Roma într-o Biserică sinodală misionară. Se inserează aici și reflecția asupra dezvoltărilor pe care le-a cunoscut în cursul anilor Sinodul Episcopilor (loc în care se manifestă relația între sinodalitate, colegialitate și primat), precum și reflecția asupra formelor de exercitare a slujirii papei deschise la "situația nouă" a drumului ecumenic, spre unitatea vizibilă a creștinilor, un drum ireversibil și nicidecum opțional.

Concluzii (Giacomo Costa)

În prima fază a procesului sinodal și în timpul primei Sesiuni ne-am confruntat cu întrebarea "Biserică sinodală, ce spui despre tine însăți?". Astfel am maturat o conștientizare mai profundă a "semnelor caracteristice ale unei Biserici sinodale" și a dinamicilor de comuniune, misiune și participare care o structurează. În această fază și apoi în timpul celei de-a doua Sesiuni, tratăm întrebarea "cum": cum poate identitatea de popor al lui Dumnezeu sinodal în misiune să ia formă concretă în relațiile, parcursurile și locurile în împletirea cărora se desfășoară viața Bisericii?

Metodologia de lucru din a doua Sesiune va fi obiect al unei prezentări specifice mai departe. De altfel, ar fi fost imposibil să fie pusă la punct fără a dispune de textul definitiv al Instrumentum laboris. Desigur, putem spune deja că vor fi patru module, corespunzătoare celor patru secțiuni al IL. Vom continua să utilizăm și conversația în Duh, cu adaptările necesare la un text care nu conține scheme și întrebări ca IL din prima Sesiune. Nu vor dispărea timpurile de rugăciune, începând de la reculegerea inițială: am atins cu mâna că ele schimbă calitatea faptului de a fi împreună și a dialogului. În afară de asta, la început vor fi prezentate roadele întâlnirii "Parohi pentru Sinod", starea de avansare a lucrărilor celor zece Grupuri de studiu și ale celui instituit de SECAM despre discernământul implicațiilor teologice și pastorale ale poligamiei pentru Biserica din Africa. De această dată nu vom termina cu un Raport de sinteză, ci cu un Document final la încheierea ambelor Sesiuni: vom înfrunta aprobarea sa cu un timp corespunzător de rugăciune asupra textului, în așa fel încât să putem face un discernământ efectiv.

Astfel se va termina a XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, precum și funcția de raportor general și secretari speciali. În schimb, nu se va termina procesul sinodal care, în configurația dată lui de constituția apostolică Episcopalis communio, cuprinde și faza punerii în practică. Apoi, cuvântul se va întoarce in primis la Sfântul Părinte, căruia Adunarea îi va oferi propriile concluzii, și apoi din nou la tot poporul lui Dumnezeu, care în fiecare Biserică locală va fi chemat să concretizeze chemarea de a crește ca popor sinodal misionar.

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat