Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Iași: Predica rostită de ES Pietro Parolin la Ziua Tineretului

Excelențe,
Iubiți confrați preoți,
Iubiți frați și surori,
și dragi tineri,

Sunt fericit să fiu aici cu voi, în această frumoasă catedrală a Diecezei de Iași, pentru a celebra împreună cu voi a zecea aniversare a beatificării episcopului Anton Durcovici, episcop al acestei Biserici locale și martir in odium fidei, la aniversarea celor douăzeci și cinci de ani de la vizita în România a Sfântului Ioan Paul al II-lea și a celor cinci ani de la vizita Sfântului Părinte Francisc.

Îl însoțeam și eu cu acea ocazie. Astfel, când am primit invitația Excelenței Sale Mons. Iosif Păuleț - căruia îi mulțumesc din inimă - să vin la Iași pentru această celebrare, mi-au trecut prin fața ochilor acele imagini, și mai ales am revăzut în inima mea sentimentele și emoțiile pe care le-am trăit în timpul acelei intense prezențe a Succesorului lui Petru în această țară făcută rodnică prin sângele atâtor martori ai credinței.

Vă aduc tuturor salutul, apropierea și binecuvântarea Papei Francisc, mai ales vouă, dragi tineri, care sunteți principalii protagoniști ai acestei celebrări: cu prospețimea și dinamismul vostru sunteți o imagine elocventă a speranței Bisericii.

"Voi, tinerilor, sunteți fericita speranță a unei Biserici și a unei omeniri mereu pe cale" - a scris Sfântul Părinte în mesajul pentru a 38-a Zi Mondială a Tineretului celebrată la Lisabona în august anul trecut, cu titlul: "Bucuroși în speranță". Între virtuțile teologale speranța pare aceea care, mai mult decât celelalte două, este îndreptată spre viitor într-o tensiune care amintește entuziasmul și optimismul specifice tinerilor. Așadar, putem spune că speranța este cea mai tinerească dintre virtuțile teologale sau - așa cum a spus recent Papa Francisc - "speranța este virtutea celui care are inima tânără". "Aș vrea să vă iau de mână și să parcurg împreună cu voi calea speranței" - a adăugat el.

Iată, dragi tineri, este ca și cum Papa Francisc ar fi aici în această dimineață prin prezența unui apropiat colaborator și v-ar prinde de mână pe toți și pe fiecare în parte "pentru a parcurge împreună calea speranței". Și voi aveți nevoie de speranță. În ziua Înălțării, vorbind despre următorul Jubileu din 2025, papa a spus: "avem nevoie cu toții de speranță". Și a continuat: "de speranță au nevoie tinerii, adesea dezorientați, dar dornici să trăiască în plinătate".

Este chiar speranța firul roșu al aniversărilor de astăzi și al acestei celebrări euharistice care poartă titlul: "Forța speranței, bucuria recunoștinței", care se inspiră din tema Zilei Mondiale a Tineretului: "Cei care speră în Domnul umblă, dar nu obosesc" (cf. Is 40,31).

În pregătirea Jubileului tinerilor care se va desfășura în 2025 cu moto-ul: "Pelerini ai speranței", invitația papei este aceea de a aprofunda semnificația speranței creștine și de a mărturisi cu bucurie că Isus Cristos este viu. Așadar, să vedem ce înseamnă "speranță" pentru un creștin și în special cum ar putea să ne ajute să trăim mai bine astăzi în calitate de creștini autentici, fără a ne lăsa condiționați de multiplele locuri comune.

Înainte de toate, știm că speranța este una dintre cele trei virtuți teologale. Virtutea este decizia stabilă de a practica binele care se desăvârșește într-o obișnuință. Teologală pentru că îl are ca origine și scop pe Dumnezeu însuși și este, în ultimă instanță, un dar al lui Dumnezeu, rezultatul prezenței Duhului Sfânt în noi care acționează prin noi și ne susține în slăbiciunile noastre. Nu trebuie să o confundăm cu un simplu optimism, adică acea capacitate de "a privi la lucruri cu suflet bun și a merge înainte", nici nu este pur și simplu o atitudine pozitivă ca aceea a anumitor persoane "luminoase, pozitive". Pentru creștin, speranța se naște din întâlnirea cu Cristos care transformă viața dinăuntru, este conștientizarea prezenței lui Dumnezeu în istorie și în viața noastră, este dovada lucrurilor care nu se văd, este deja o prezență a ceea ce va veni.

Noi purtăm înăuntru această siguranță și, prin intermediul nostru, prezentul este atins de realitatea viitoare, lucrurile viitoare se revarsă în viața prezentă. Cei care ne întâlnesc o pot percepe și, la rândul lor, pot să se lase atinși de această prezență. În fiecare zi o trăim aproape în mod natural, pentru că împreună cu credința și cu iubirea este parte a vieții noi de har primită la Botez.

În Bula de convocare a Jubileului din 2025, pe care deja am citat-o și care începe cu aceste cuvinte: "Spes non confundit" - Speranța nu înșală (Rom 5,5), papa a preluat cuvintele Apostolului Paul pe care și noi le-am ascultat în lectura a doua, amintindu-ne că "speranța creștină nu amăgește și nu înșală, pentru că este întemeiată pe certitudinea că nimic și nimeni nu ne va putea despărți de iubirea divină: «Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea sau persecuția sau foametea sau lipsa de haine sau primejdia sau sabia? [...] Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit.

Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru» (Rom 8,35.37-39).

Iată de ce această speranță nu cedează în mijlocul dificultăților, pentru că se întemeiază pe credință și este hrănită de iubire și astfel permite să mergem înainte în viață".

Dragi tineri, înaintașii noștri în credință, martorii care ne-au precedat cu semnul credinței, martirii care n-au șovăit în a-și da viața pentru Cristos, sunt pentru noi motiv de speranță, ei înșiși. "Viața este ca o călătorie pe marea istoriei, adesea întunecată și în furtună, o călătorie în care scrutăm astrele care ne indică direcția.

Adevăratele stele ale vieții noastre sunt persoanele care au știut să trăiască în mod corect. Ele sunt lumini de speranță". Mărturia credinței lor, și în fața încercărilor și a morții, este pentru noi certitudine că merită să trăim credința și s-o mărturisim până la sfârșit, pentru că viața noastră a fost atinsă și răscumpărată de Cristos și noi nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi; pentru că noi suntem ai Domnului.

Aceasta este mărturia martirilor, ca aceea a fericitului episcop Anton Durcovici. În ochii lumii, martiriul său pare un eșec, dar el, ca toți martirii, în credință a rămas înrădăcinat și întemeiat în iubirea imensă a lui Dumnezeu.

Și astăzi lumea tânjește la această iubire, dar o caută în locurile și în lucrurile unde ea nu este. Noi suntem norocoși pentru că iubirea însăși a fost revărsată în inimile noastre prin intermediul Duhului.

Dragi tineri, dacă vreți să trăiți pe deplin viața și credința și să fiți speranță pentru omenirea sfâșiată de violență și de egoism, căutați-l pe Isus, iubiți-l pe Isus, mărturisiți-l pe Isus, așa cum spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea adresându-se tinerilor.

În afară de asta, "a-l asculta pe Cristos și a-l adora ne determină să facem alegeri curajoase, să luăm decizii uneori eroice. Isus este exigent pentru că vrea fericirea noastră autentică. [...]

Atunci când îl întâlnim pe Cristos și primim evanghelia sa, viața se schimbă și suntem stimulați să comunicăm altora propria experiență". Fiți pregătiți să dați mărturie despre speranța care este în voi, Cristos însuși.

Iată, odată întorși în familii, în parohii, la școală, în situațiile concrete ale vieții, vestiți-l pe Cristos și prin cuvinte, dar mai ales cu viața voastră. Așadar, hrăniți această credință a voastră cu sacramentele, îndeosebi cu Euharistia, tărie pentru cei slabi, medicament pentru cei bolnavi, hrană pe drumul nostru pământesc. Învățați de la episcopul martir Anton Durcovici să găsiți sprijin și tărie în Sacramentul Altarului.

Din această întâlnire cu Cristos, din această speranță care este în voi, pot să se concretizeze alegeri curajoase, eroice, s-ar putea spune, pentru societatea de astăzi: angajarea pentru toată viața în căsătorie, în consacrarea călugărească, în preoție.

Autenticitatea alegerilor noastre arată cât de profund am fost atinși de Cristos în inimă și în ce mod existența noastră este orientată spre el. Măsura iubirii - spunea Sfântul Augustin - este a iubi fără măsură.

Asta o putem mărturisi cu modul nostru de a trăi, cu alegerile de viață pe care le facem, chiar și în mijlocul unei lumi care fărâmițează, în care totul pare trecător, în schimbare continuă. Iată, în această lume care se schimbă, Cristos rămâne.

Înainte de a încheia, aș vrea să adaug un ultim lucru:

Câți dintre voi erați născuți în 1999?

Cu siguranță, dacă erați născuți, erați foarte mici. În acel an s-a petrecut ceva care, în mintea multora, nu doar în România, a rămas profund întipărit: la sfârșitul Sfintei Liturghii celebrate la București de Sfântul Ioan Paul al II-lea, un strigăt a umplut piața: UNITATE, UNITATE! A fost un strigăt care a revelat o dorință care provine din simțirea adâncă a poporului român, din credința sa: dorința de unitate.

"Ut omnes unum sint!" ("Ca toți să fie una!"), această rugăciune a Domnului Isus (In 17,21) este și moto-ul episcopal al episcopului Petru Gherghel, pe care îl salut și căruia îi mulțumesc pentru slujirea desfășurată în timpuri care n-au fost mereu ușoare, la conducerea acestei dieceze.

Vouă, dragi tineri, vă este încredințată această dorință și această misiune, de a lucra în favoarea unității tuturor creștinilor, o unitate în jurul lui Cristos, susținută și întărită de aceeași speranță care este în noi: Cristos Domnul.

Să-i cerem Mariei, Maica Speranței, invocație pe care Sfântul Părinte a voit s-o adauge la Litania Lauretană, să-și îndrepte privirea asupra voastră, a tinerilor, asupra acestei Biserici locale, asupra Bisericii universale, asupra întregii lumi.

Să invocăm ajutorul său și ocrotirea sa, în acest templu dedicat ei - cu titlul de Regină -, speranța noastră, cu rugăciunea pe care o cunoaștem toți:

Bucură-te, Regină, Maica milei!
Viața, mângâierea și speranța noastră, bucură-te!
Către tine strigăm,
surghiuniții fii ai Evei.
Către tine suspinăm,
gemând și plângând
în această vale de lacrimi.
Așadar, mijlocitoarea noastră,
întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi,
și, după surghiunul acesta,
arată-ni-l nouă pe Isus,
binecuvântatul rod al trupului tău.
O, milostivă! O, blândă! O, dulce Fecioară Marie! Amin.

SE cardinal Pietro Parolin,
secretarul de stat al Sanctității Sale Papa Francisc

Cardinalul Parolin la Ziua Tineretului în Dieceza de Iași

Scrisoarea tinerilor din Dieceza de Iași către Papa Francisc




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat