© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (25 februarie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această a doua duminică din Postul Mare ne prezintă episodul Schimbării la Faţă a lui Isus (cf. Mc 9,2-10).

După ce le-a anunţat discipolilor pătimirea sa, Isus ia cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, urcă pe un munte înalt şi acolo se manifestă fizic în toată lumina sa. Astfel le dezvăluie sensul a ceea ce au trăit împreună până în acel moment. Predicarea Împărăţiei, iertarea păcatelor, vindecările şi semnele săvârşite erau de fapt scântei ale unei lumini mai mari: lumina lui Isus, lumina care este Isus. Şi de această lumină discipolii nu vor mai trebui să-şi dezlipească ochii niciodată, în special în momentele de încercare, ca acelea de acum apropiate ale pătimirii.

Iată mesajul: a nu ne dezlipi niciodată ochii de la lumina lui Isus. Cam cum făceau în trecut agricultorii care, arând ogoarele, îşi focalizau privirea spre un punct precis din faţa lor şi, ţinând ochii îndreptaţi spre ţintă, trasau brazde drepte. Asta suntem chemaţi să facem noi, creştinii, pe drumul vieţii: să ţinem mereu în faţa ochilor chipul luminos al lui Isus, să nu ne dezlipim niciodată ochii de la Isus.

Fraţilor şi surorilor, să ne deschidem la lumina lui Isus! El este iubire, el este viaţă fără sfârşit. De-a lungul cărărilor existenţei, uneori întortocheate, să căutăm faţa sa, plină de milostivire, de fidelitate, de speranţă. Ne ajută să facem asta rugăciunea, ascultarea cuvântului, sacramentele: rugăciune, ascultarea cuvântului şi sacramentele ne ajută să ţinem ochii îndreptaţi spre Isus. Şi această este o propunere bună pentru Postul Mare: să cultivăm priviri deschise, să devenim "căutători de lumină", căutători ai luminii lui Isus în rugăciune şi în persoane.

Şi atunci să ne întrebăm: pP drumul meu, ţin ochii îndreptaţi spre Cristos care mă însoţeşte? Şi pentru a face asta, dau spaţiu tăcerii, rugăciunii, adoraţiei? În sfârşit, merg în căutarea oricărei mici raze din lumina lui Isus, care se reflectă în mine şi în fiecare frate sau soră pe care îi întâlnesc? Şi eu îmi amintesc să-i mulţumesc Domnului pentru asta?

Maria, strălucitoare de lumina lui Dumnezeu, să ne ajute să ţinem privirea îndreptată spre Isus şi să ne privim reciproc cu încredere şi iubire.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri, 24 februarie, am amintit cu durere a doua aniversare a începutului războiului pe scară vastă în Ucraina. Câte victime, răniţi, distrugeri, nelinişti, lacrimi într-o perioadă care devine teribil de lungă şi al cărei sfârşit încă nu se întrevede! Este un război care nu numai că devastează acea regiune din Europa, ci dezlănţuie un val global de frică şi ură. În timp ce reînnoiesc afectul meu foarte viu faţă de martirizatul popor ucrainean şi mă rog pentru toţi, îndeosebi pentru victimele nevinovate foarte numeroase, implor să se găsească acel puţin de umanitate care să permită crearea condiţiilor unei soluţionări diplomatice în căutarea unei păci juste şi durabile. Şi, fraţilor şi surorilor, să nu uităm să ne rugăm pentru Palestina, pentru Israel şi pentru multele popoare sfâşiate de război şi să ajutăm concret pe cei care suferă. Să ne gândim la atâta suferinţă, să ne gândim la copiii răniţi, nevinovaţi.

Urmăresc cu preocupare creşterea violenţelor în partea orientală a Republicii Democrate Congo. Mă unesc cu invitaţia episcopilor de a ne ruga pentru pace, dorind încetarea ciocnirilor şi căutarea unui dialog sincer şi constructiv.

Provoacă îngrijorare răpirile tot mai frecvente care au loc în Nigeria. Exprim poporului nigerian apropierea mea în rugăciune, dorind să se angajeze pentru ca răspândirea acestor episoade să fie zăgăzuită cât mai mult posibil.

Sunt aproape şi de populaţia din Mongolia, lovită de un val de frig intens, care provoacă grave consecinţe umanitare. Şi acest fenomen extrem este un semn al schimbării climatice şi al efectelor sale. Criza climatică este o problemă socială globală, care are incidenţă în profunzime asupra vieţii multor fraţi şi surori, mai ales asupra celor mai vulnerabili: să ne rugăm pentru a putea întreprinde alegeri înţelepte şi curajoase pentru a contribui la îngrijirea creaţiei.

Vă salut pe voi, credincioşi din Roma şi din diferite părţi ale lumii, în mod special pelerinii din Jaén (Spania), tinerii greco-catolici români din Paris, Comunităţile Neocatecumenale care provin din Polonia, din România şi din Italia.

Salut Seminarul Pontifical Interregional Campan din Posillipo, Secretariatul Forului Internaţional al Acţiunii Catolice, scoutiştii din Paliano şi miruiţii din Lastra Signa, Torre Maina şi Gorzano.

Salut şi Federaţia Italiană Boli Rare, Cercul Cultural "Reggio Ricama", membrii Mişcării Nonviolente şi voluntarii din Asociaţia N.O.E.T.A.A. Şi salut tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu