© Vatican Media

Papa Francisc: Episcopul Angelelli, nu un erou, ci martir şi dar pentru Biserică

Publicăm prefaţa Papei Francisc la cartea "Enrique Ángel Angelelli. În ascultarea lui Dumnezeu şi a poporului", care apare la 12 februarie 2024. Editată de Libreria Editrice Vaticana, volumul cuprinde omiliile din 1968 până în 1976 ale episcopului argentinian asasinat pentru angajarea sa în favoarea celor oprimaţi şi beatificat în 2019.

Fiecare bărbat, fiecare femeie, fiecare credincios: toţi suntem un dar al Domnului, un dar foarte preţios. Fiecare dintre noi este un dar pentru toţi şi pentru toată Biserica, ce ia trup într-un context, într-un timp, într-un loc foarte precis. Suntem daruri concrete, pentru persoane concrete şi în acest mod suntem şi un dar pentru toţi, în simplitatea vieţii pe care o trăim. Mai mult, cu cât creştem în prietenia cu Domnul şi cu ceilalţi, cu atât asprimile, durităţile, incompatibilităţile se atenuează sau, mai corect, încetează să fie un obstacol în calea comuniunii şi devin în mod paradoxal modul nostru unic şi irepetabil de a fi, culoarea specifică a darului care suntem noi pentru ceilalţi. Toţi suntem dar, aşadar, şi totuşi Biserica recunoaşte în sfinţi nişte persoane care sunt dar într-o manieră un pic mai lărgită, adică universală: pentru aceasta sunt canonizaţi, pentru ca existenţa lor şi prietenia lor să poată ajunge şi la persoane, locuri, contexte şi timpuri care nu sunt cele mai apropiate de ei. De fapt, sfinţii sunt fraţi aşa de asemănători cu Isus, încât pot să fie referinţe sigure (în exemplu, în învăţătură şi în prietenie şi devoţiune) pentru fiecare fiu al lui Dumnezeu.

Pentru ca toţi să fim mai uniţi cu Tatăl şi cu fraţii, mai asemănători cu Isus, mai uniţi ca fraţi şi surori între noi. Fericitul martir Enrique Angelelli, episcop de La Rioja, a fost şi încă este un dar al Domnului pentru Biserica prezentă în Argentina. Un om cu o mare libertate şi cu o mare iubire faţă de fiecare persoană: prieten sau adversar, frate sau duşman. Un episcop chiar catolic, pentru că a fost unit cu Biserica universală în ascultarea şi în supunerea filială faţă de papa şi în angajarea tenace pentru a pune în practică indicaţiile şi elanurile Conciliului Ecumenic Vatican II în dieceza sa. Este foarte frumoasă, de exemplu - aş spune şi emoţionantă -, maniera în care comunică oamenilor săi întâlnirea pe care avea s-o aibă cu Papa Paul al VI-lea cu ocazia vizitei ad limina Apostolorum: cu acelaşi entuziasm transmite credincioşilor şi rezultatul întâlnirii şi mesajele şi scrisorile primite de la Roma. În acelaşi timp, în pofida pericolelor şi a ostilităţilor crescânde din partea adversarilor, în pofida fricii şi a ameninţărilor, duce înainte mandatul de a fi păstor al unei turme a Bisericii. Însă o turmă care nu este destinată să se închidă în sacristie, ci să răspândească iubirea lui Dumnezeu, primită şi celebrată în sacramente, în viaţa obişnuită a muncii, a familiei, a asociaţiilor, a solidarităţii. Angelelli nu cred că a fost un erou, dar cu adevărat un martir (şi astfel l-a recunoscut Biserica).

Martirul mărturiseşte că dacă inima şi mintea sunt în Dumnezeu atunci în el se nasc mereu atitudini: iubirea sinceră faţă de toţi şi refuzarea oricărei instrumentalizări şi scurtături pentru propriul interes sau pentru propria viaţă liniştită, dacă în joc sunt drepturile şi vieţile celor mai slabi, ale celor marginalizaţi, ale celor care - spunem astăzi - sunt în periferii. Pentru aceasta Monseniorul Angelelli şi omiliile sale, adunate în acest volum cu titlul În ascultarea lui Dumnezeu şi a poporului, pot să fie şi un izvor de inspiraţie şi de creştere în discernământul evanghelic al provocărilor şi al situaţiilor pe care fiecare dintre noi este chemat să le trăiască în Biserică şi în viaţa profesională şi familială. Monseniorul Enrique a fost şi un păstor al celor simpli: a valorizat devoţiunea populară (legată de locuri, timpuri, sărbători din acel ţinut şi ale acelor oameni) pentru a favoriza adeziunea poporului - în unitate şi în solidaritate - la Cristos şi la Maica Biserică. Predica sa era cu adevărat populară - aşa cum dă mărturie acest volum -, adresată tuturor şi accesibilă pentru toţi: ancorată şi în circumstanţele concrete ale vieţii sociale pentru a arăta că evanghelia nu este o idee şi credinţa nu este o credulitate. De fapt, credinţa în Cristos este primirea unei relaţii care ne schimbă în inimă, în minte şi în modul în care privim la noi înşine şi la ceilalţi. Evanghelia ne face să privim (scuzaţi jocul de cuvinte şi forţarea lingvistică) priviţi şi privitori cu iubire.

Franciscus

(După Vatican News, 11 februarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu