© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat pelerinilor din Argentina pentru canonizarea fericitei María Antonia de San José de Paz y Figueroa (9 februarie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori,

Bună ziua şi vă mulţumesc că sunteţi aici astăzi. Mă bucur să am această întâlnire cu voi toţi cu ocazia canonizării Mariei Antonia de San José, mama noastră Antula, căreia aţi venit să vă exprimaţi devoţiunea voastră.

Îi salut pe fraţii mei episcopi din Argentina - din Dieceza Primada, care mai târziu a rămas fără nimic - şi pe toţi preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii care îi însoţesc. Caritatea lui Mama Antula, mai ales în slujirea celor mai nevoiaşi, se impune cu mare forţă astăzi, în mijlocul acestei societăţi care riscă să uite că "individualismul radical este virusul cel mai greu de învins. Un virus care înşală. Ne face să credem că totul constă în a da frâu liber propriilor ambiţii" (Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 105). În această fericită găsim un exemplu şi o inspiraţie care reînvie "opţiunea pentru cei din urmă, pentru cei pe care societatea îi rebutează şi îi respinge" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 195). Domnul să ne dea harul de a urma exemplul său şi acest exemplu să vă ajute să fiţi acel semn de iubire şi duioşie între fraţii noştri.

Să ne amintim, de asemenea, că drumul sfinţeniei presupune încredere, abandonare, ca atunci când Fericita María Antonia a sosit doar cu un crucifix şi desculţă la Buenos Aires, pentru că nu şi-a pus încrederea în ea însăşi, ci în Dumnezeu, a avut încredere că apostolatul ei anevoios era lucrarea lui. Ea a experimentat ceea ce vrea Dumnezeu de la fiecare dintre noi, ca noi să putem descoperi chemarea sa, fiecare în propria stare de viaţă, oricare ar fi ea, aceasta va fi întotdeauna sintetizată în a face "totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor". Această premisă, care stă la baza spiritualităţii ignaţiane, din care s-a hrănit Fericita Mama Antula, a mişcat-o mereu în toată munca sa. Şi atât de mult, încât una dintre preocupările ei principale, atunci când Societatea lui Isus a fost suprimată, a fost să predea ea însăşi exerciţiile spirituale, căutând astfel să-i ajute pe toţi să descopere frumuseţea urmării lui Cristos. Totuşi, acest lucru nu a fost uşor pentru ea, deoarece, din cauza aversiunii care a fost alimentată împotriva iezuiţilor, i s-a interzis să dea exerciţiile, aşa că a decis să le predea în mod clandestin. Nu putem uita această dimensiune a secretului, este foarte importantă. În acest sens, un alt mesaj pe care fericita ni-l transmite în lumea noastră de astăzi este să nu renunţăm în faţa adversităţii, să nu renunţăm la bunele noastre intenţii de a duce evanghelia la toţi, în ciuda provocărilor pe care acest lucru le poate reprezenta. De multe ori, chiar şi în "propria familie sau propriul loc de muncă poate fi acel ambient arid în care cineva trebuie să-şi păstreze credinţa şi să încerce să o iradieze" (ibid., 86). Înrădăcinaţi ferm în Domnul, trebuie să vedem în asta o ocazie în care putem provoca în jurul nostru pentru a duce bucuria evangheliei.

Pe lângă devoţiunea pe care fericita a avut-o faţă de Sfântul Iosif, al cărui nume îl poartă, aş dori să scot în evidenţă marea ei ardoare faţă de Euharistie, care trebuie să fie centrul vieţii noastre şi din care vine puterea de a realiza apostolatul nostru (cf. Constituţia Sacrosanctum Concilium, 10). Vă invit să participaţi serios, duminică, la celebrarea lui Cristos, mort şi înviat, în care o vom proclama sfântă pe Mama Antula. Vă invit să fim martori ai acestui dar pentru poporul argentinian, dar şi pentru întreaga Biserică. Să o rugăm pe ea, care a promovat atât de mult pelerinajele, să ne ajute în pelerinajul nostru împreună spre casa Tatălui.

Fecioara de Luján să mijlocească pentru toţi credincioşii care peregrinează în Argentina şi pentru Biserica universală. Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Multe mulţumiri.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu