© Vatican Media

Franţa spre o Constituţie împotriva vieţii

de Massimiliano Menichetti

În ţară se discută dacă să se insereze în Constituţie dreptul de a avorta. Senatul va fi chemat să se exprime după da-ul Adunării Naţionale cu 493 de voturi pentru şi 30 împotrivă.

"O nouă tresăltare de credinţă, de caritate şi speranţă". Cu numai cinci luni în urmă, Papa, privind în ochi pe cei peste 50 de mii de credincioşi de la Vélodrome din Marseille, ultima etapă a celei de-a 48-a călătorii apostolice internaţionale, s-a adresat astfel Bisericii, Franţei şi Europei întregi îndemnând la viaţă, la primire, la fraternitate. Cu acea ocazie a folosit îndeosebi două cuvinte puternice: "cinism şi resemnare", plăgi care adesea rănesc realităţile noastre, i-au determinat pe toţi să-şi ridice privirea spre cer, încrezători în Domnul care "acţionează în istorie, face fapte minunate şi este în acţiune şi în societăţile noastre marcate de secularismul lumesc şi de o anumită indiferenţă religioasă". A privit la drama rebutării vieţii umane care ia forme diferite, de la cea refuzată a migranţilor, la cea a copiilor nenăscuţi, sau cea a bătrânilor abandonaţi, cerând să nu ne întoarcem în partea cealaltă, să iubim, să recunoaştem pe celălalt: fie că este într-o barcă în mijlocul mării, fie că este în condiţia cea mai lipsită de apărare în sânul unei mame. Un mesaj puternic de speranţă, lumină şi angajare cel dus de Papa Francisc în Franţa. Şi totuşi la sfârşitul lunii ianuarie 2024 Assemblée Nationale din Paris a aprobat inserarea dreptului la avort în Constituţie. Măsura de reformă dusă înainte de guvern este acum la analiza senatului. Într-o Europă rănită de război, ameninţată de stimulente suveraniste, populiste, consumiste, de strategii economice care încearcă să îndepărteze viziunea părinţilor fondatori - Alcide De Gasperi, Robert Schuman, Konrad Adenauer - este decisiv acel elan de adevăr, amintit de Succesorul lui Petru, care luminează faţa omului.

"Avortul este o omucidere", a spus clar Francisc jurnaliştilor în zborul de întoarcere din Slovacia în septembrie în urmă cu trei ani. Şi atunci cum este posibil a alătura în Carta fundamentală a unui stat dreptul care tutelează persoana, la cel care îi hotărăşte moartea? Trăim într-o societate avansată, informatizată, conectată. Creşterea fiinţei umane încă de la concepere, nu mai are niciun secret de multe decenii. Folosim cuvinte precum pre-embrion, embrion, nou-născut, copil, adolescent, adult, bătrân pentru a indica faze de dezvoltare în care se schimbă numărul de celule, în care se schimbă aspectul cognitiv, necesitatea de asistenţă, dar întotdeauna este o persoană. "Este corect a ucide o viaţă umană pentru a rezolva o problemă? Este corect a asuma un călău pentru a ucide o viaţă umană?", a întrebat Papa adresându-se tot jurnaliştilor în zborul de întoarcere de la Bratislava la Roma. O societate nu se măsoară după interdicţiile sale, ci după capacitatea de a iubi şi "libertatea creşte cu iubirea", a explicat Papa Francisc în cateheza de la audienţa generală din 20 octombrie 2021, dar "cu iubirea pe care o vedem în Cristos, caritatea: aceasta este iubirea cu adevărat liberă şi eliberatoare". Episcopii francezi, la începutul itinerarului parlamentar, au exprimat preocuparea lor faţă de această modificare a Constituţiei şi au reafirmat că fiecare viaţă este un dar, un dar fragil şi preţios, infinit de demn, de primit şi de slujit de la începutul său până la sfârşitul său natural.

Omenirea condamnă din totdeauna orice teorie eugenetică, şi totuşi se continuă manipularea embrionilor şi selecţionarea lor ca şi cum ar fi materiale şi nu persoane. Avortul în acest context este premisă şi consecinţă. În mod straniu este ca şi cum n-am mai fi în măsură să vedem, să fim liberi, să dăruim, să ajutăm. Într-o lume rănită de atâtea violenţe apare dificil a construi binele, o strategie globală de primire şi sprijin, a reuşi să se destineze fonduri, atenţie, iubire faţă de femeile care trăiesc o sarcină dificilă, faţă de copiii purtaţi în sân. Însă atâtea vieţi s-ar salva, aşa cum demonstrează activitatea centrelor pentru ajutorul dat vieţii, dacă femeile ar fi susţinute pe frontul economic, legal, psihologic, religios, social, în momentul dramatic în care avortul pare să fie unica soluţie. Adesea se închid în contrapoziţii politice sau ideologice sterile, dar provocarea este de a aproba legi şi a modifica şi constituţii cu propuneri pentru viaţă, nu pentru moarte. Investiţii şi măsuri pentru a potenţa structuri şi realităţi capabile să se ocupe de suferinţa, de frica, de situaţii extreme şi dramatice. Acea ajutorare înseamnă a iubi, înseamnă a fi liberi de a alege. Şi acest orizont fratern, care se ocupă de celălalt, de persoană, construieşte societăţi care nu se resemnează, dar merg spre o cultură autentică a primirii, a împărtăşirii şi a păcii.

(După Vatican News, 7 februarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu