Cacica: Ziua Persoanelor Consacrate - zona Bucovina

Duminică, 4 februarie 2024, în Sanctuarul Marian din Cacica, a avut loc sărbătoarea vieţii consacrate. Ne-am adunat la picioarele Sfintei Fecioare Maria, din dorinţa de a celebra împreună bucuria chemării noastre!

Programul zilei a început cu o frumoasă meditaţie prezentată de pr. Anton Mărăndescu, OFMConv., rectorul sanctuarului, în care a fost ilustrată imaginea comunităţii ca familie a lui Dumnezeu, unde fraţii şi surorile se completează reciproc, fiecare punând în valoare talanţii primiţi.

Ne imaginăm comunitatea asemenea unui stup de albine, fiecare dintre noi putând fi într-o zi: albina doică, albina lucrătoare, albina culegătoare, regina sau trântorul. Aşa cum albinele nu pot trăi singure, fiecare având un rol şi o anumită activitate, fără de care nu se poate ajunge la produsul final, mierea, la fel şi în viaţa comunitară fiecare are un rol important, fără de care nu se poate crea fraternitatea.

La cuvântul de învăţătură transmis la predică de pr. Cristian Pal, OFMConv., am fost întrebaţi ce afişăm pe chipul nostru noi, persoanele consacrate?! Bucurie, tristeţe? Sau poate acestea vin în funcţie de vârstă? Isus ne cheamă să transmitem vestea cea bună şi să trăim în iubirea lui care alină suferinţele sufletului şi bolile trupului. Cine intră în iubirea lui, trăieşte pentru totdeauna în comuniune.

Aşadar, mărturia unei vieţi trăite în iubire este cea mai bună modalitate de a te face înţeles, aşa cum îndemna Sfântul Francisc din Assisi: "Predicaţi, predicaţi, iar dacă este necesar, folosiţi şi cuvinte!"

Să ştim să dăruim vindecare tuturor, spunea părintele, să facem gesturi de afecţiune faţă de cei suferinzi, să-i tratăm cu empatie, chiar şi o simplă strângere de mână poate transmite energia prezenţei Domnului! Să fim o rază de soare, speranţă şi bucurie pentru cei din jur!

În cuvântul său, Mons. Petru Gherghel, episcop emerit, ne-a relatat o frumoasă întâmplare ce a avut loc la New York în anii '80. Fiind în vizită la un spital catolic de pediatrie coordonat de surori, mare a fost mirarea vizitatorilor când au văzut că fiecare copil era îngrijit de câte o doamnă. La întrebarea ce funcţii au aceste doamne, surorile au răspuns că sunt pe specializarea "Mame". Erau mamele copiilor, fără de care convalescenţa acestora, ar fi fost mult mai îndelungată, trecând prin suferinţă singuri!

Ca să poţi trata un bolnav e nevoie de o inimă de mamă!

"Să nu uităm niciodată", ne-a îndemnat Preasfinţitul Petru, "să ne însuşim iubirea de mamă a Preasfintei Fecioare Maria!"

Programul zilei s-a încheiat cu un moment de adoraţie condus de pr. Mitică Baltag, OFMConv.

Le mulţumim surorilor şi fraţilor care au participat la această zi de sărbătoare! Într-un mod special le mulţumim fraţilor franciscani de la Cacica pentru primire şi ospitalitate!

Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4 februarie: Roman: Celebrarea Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate la nivel zonal