© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (4 februarie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgie ni-l arată pe Isus în mişcare: de fapt, el tocmai a terminat de predicat şi, ieşind din sinagogă, merge în casa lui Simon Petru, unde o vindecă pe soacră; după aceea, spre seară, iese din nou spre poarta cetăţii, unde întâlneşte atâţia bolnavi şi posedaţi de diavol şi îi vindecă; dimineaţa următoare, se trezeşte devreme şi iese pentru a se retrage ca să se roage; şi, în sfârşit, porneşte din nou la drum prin Galileea (cf. Mc 1,29-39). Isus în mişcare.

Să ne oprim asupra acestei mişcări continue a lui Isus, care ne spune un lucru important despre Dumnezeu şi, în acelaşi timp, ne interpelează cu câteva întrebări despre credinţa noastră.

Isus, care merge în întâmpinarea omenirii rănite, ne manifestă faţa Tatălui. Se poate întâmpla ca înăuntrul nostru să mai existe ideea unui Dumnezeu distant, rece, indiferent faţă de soarta noastră. În schimb, evanghelia ne arată că Isus, după ce a învăţat în sinagogă, iese afară, pentru ca acel cuvânt pe care l-a predicat să poată ajunge la persoane, să le atingă şi să le vindece. Făcând astfel, ne revelează că Dumnezeu nu este un stăpân dezlipit care ne vorbeşte de sus; dimpotrivă, este un Tată plin de iubire care se apropie, care vizitează casele noastre, care vrea să salveze şi să elibereze, să vindece de orice rău al trupului şi al spiritului. Dumnezeu este mereu aproape de noi. Atitudinea lui Dumnezeu se poate spune în trei cuvinte: apropiere, compasiune şi duioşie. Dumnezeu care se apropie pentru a ne însoţi, duios, şi pentru a ne ierta. Nu uitaţi asta: apropiere, compasiune şi duioşie. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu.

Acest mers neîncetat al lui Isus ne interpelează. Ne putem întreba: Am descoperit faţa lui Dumnezeu ca Tată al milostivirii sau credem şi vestim un Dumnezeu rece, un Dumnezeu distant? Credinţa ne insuflă neliniştea drumului sau pentru noi este o mângâiere intimistă, care ne lasă liniştiţi? Ne rugăm numai pentru a ne simţi în pace sau cuvântul pe care-l ascultăm şi-l predicăm ne face şi pe noi să ieşim, ca Isus, în întâmpinarea celorlalţi, pentru a răspândi mângâierea lui Dumnezeu? Aceste întrebări ne va face bine să ni le punem nouă înşine.

Aşadar, să privim la drumul lui Isus şi să ne amintim că prima noastră muncă spirituală este aceasta: a-l abandona pe Dumnezeu pe care credem că-l cunoaştem şi să ne convertim în fiecare zi la Dumnezeul pe care Isus ni-l prezintă în evanghelie, care este Tatăl iubirii şi Tatăl compasiunii. Tatăl apropiat, compătimitor şi duios. Şi atunci când descoperim adevărata faţă a Tatălui, credinţa noastră se maturează: să nu mai rămânem "creştini de sacristie" sau "de salon", ci să ne simţim chemaţi să devenim purtători ai speranţei şi ai vindecării lui Dumnezeu.

Maria Preasfântă, Femeia pe cale, să ne ajute să-l vestim şi să-l mărturisim pe Domnul care este apropiat, compătimitor şi duios.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

La 10 februarie, în Asia orientală şi în diferite părţi ale lumii, milioane de familii vor celebra revelionul lunar. Să ajungă la ei salutul meu cordial, cu urarea ca această sărbătoare să fie ocazie pentru a trăi relaţii de afect şi gesturi de atenţie, care să contribuie la crearea unei societăţi solidare şi fraterne, unde fiecare persoană să fie recunoscută şi primită în demnitatea sa inalienabilă. În timp ce invoc asupra tuturor binecuvântarea Domnului, invit să ne rugăm pentru pace, la care lumea tânjeşte atât de mult şi care, astăzi mai mult ca oricând, este pusă în pericol în multe locuri. Ea nu este o responsabilitate a câtorva, ci a întregii familii umane: să cooptăm pe toţi la construirea ei cu gesturi de compasiune şi curaj!

Şi să continuăm să ne rugăm pentru populaţiile care suferă din cauza războiului, în special în Ucraina, în Palestina şi în Israel.

Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viaţă, despre tema "Forţa vieţii ne surprinde". Mă unesc cu episcopii italieni dorind depăşirea viziunilor ideologice pentru a redescoperi că fiecare viaţă umană, chiar şi cea mai marcată de limite, are o valoare imensă şi este capabilă să dăruiască ceva celorlalţi.

Salut tinerii din atâtea ţări veniţi pentru Ziua mondială de rugăciune şi reflecţie împotriva traficului de persoane, care se va celebra la 8 februarie, în comemorarea Sfintei Iosefina Bakhita, sora sudaneză care de tânără a fost sclavă. Şi astăzi atâţia fraţi şi surori sunt înşelaţi cu promisiuni false şi după aceea supuşi la exploatări şi abuzuri. Să ne unim toţi pentru a contrasta fenomenul dramatic global al traficului de persoane umane.

Să ne rugăm şi pentru morţii şi răniţii din incendiile devastatoare care au lovit centrul statului Chile.

Şi vă salut pe voi toţi care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Salut îndeosebi consacraţii şi consacratele din peste 60 de ţări care participă la întâlnirea "Pelerini de speranţă pe calea păcii", promovată de Dicasterul pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică. Salut studenţii din Badajoz (Spania) şi cei de la Şcoala Saleziană "Sévigné" din Marseille; precum şi credincioşii polonezi din Varşovia şi din alte oraşe, şi pe voi toţi, şi pe tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu