© Vatican Media

A trecut la Domnul cardinalul Sergio Sebastiani

Era preşedinte emerit al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun

Cardinalul Sergio Sebastiani, preşedinte emerit al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun, a murit marţi, 16 ianuarie 2024, la ora 3.00, în locuinţa sa la Roma. S-a născut la 11 aprilie 1931 la Montemonaco, în Dieceza de San Benedetto del Tronto - Ripatransone - Montalto, în provincia Ascoli Piceno. Hirotonit preot la 15 iulie 1956, a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. A fost ales la Biserica titulară de Cezareea din Mauritania, cu titlu personal de arhiepiscop, la 27 septembrie 1976 şi numit pro-nunţiu apostolic în Madagascar şi Mauritius, cu funcţia de delegat apostolic pentru Reuniune şi Insulele Comore. A primit hirotonirea episcopală la 30 octombrie 1976. În ianuarie 1985 i-a fost încredinţată a doua misiune, ca nunţiu apostolic în Turcia. După aceea a fost rechemat la Roma, în noiembrie 1994, cu funcţia de prim-secretar general al Consiliului de Preşedinţie şi al Comitetului Central pentru Marele Jubileu al Anului 2000. După aceea, în cursul anilor, Ioan Paul al II-lea l-a numit preşedinte al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun şi în această funcţie a rămas până în 2008. Între timp a fost creat şi publicat cardinal, în consistoriul din 21 februarie 2001, al titlului "Sfântul Eustaţiu", diaconie ridicată "pro hac vice" la titlu prezbiteral în aceeaşi zi din anul 2011.

Înmormântarea va fi celebrată de cardinalul decan Giovanni Battista Re miercuri, 17 ianuarie, la altarul Catedrei din Bazilica Vaticană. La sfârşit, papa va prezida ritul "Ultima commendatio" şi "Valedictio".

Fiul lui Angelo Sebastiani, farmacist, şi al lui Lucia Valeri, în 1940 a intrat în Seminarul episcopal din Ascoli Piceno şi în 1946 a trecut la cel arhiepiscopal din Fermo pentru a completa studiile secundare. În 1951, ca student al Almo Collegio Capranica, a frecventat cursurile de filozofie şi de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana, unde a obţinut licenţa în teologie. Apoi la Universitatea Pontificală Lateran a obţinut doctoratul în drept canonic.

Hirotonit preot în 1956 de arhiepiscopul de Fermo, Norberto Perini, a intrat în Academia Pontificală Ecleziastică, la cererea Monseniorului Domenico Tardini, devenit apoi secretar de stat.

În 1960, a fost numit secretar al nunţiaturii apostolice din Peru. După doi ani a fost transferat la reprezentanţa pontificală din Brazilia şi în 1966, numit auditor, a fost pus la nunţiatura apostolică din Chile.

În 1967, arhiepiscopul Giovanni Benelli, devenit în acel an substitut al Secretariatului de Stat, l-a chemat în Vatican mai întâi ca secretar al cardinalilor Amleto Giovanni Cicognani şi Jean Villot - secretari de stat ai Papei Paul al VI-lea - şi apoi ca şef al secretariatului aceluiaşi substitut.

În 1974, a fost numit consilier al nunţiaturii apostolice din Franţa, cu unele funcţii speciale la Consiliul Europei. La 30 aprilie 1974, a fost numit prelat de onoare al Sanctităţii Sale.

În 1976, a fost ales pentru Biserica titulară de Cezareea din Mauritania, cu titlu personal de arhiepiscop, şi numit pro-nunţiu apostolic în Madagascar şi Mauritius, cu funcţia de delegat apostolic pentru Reuniune şi Insulele Comore. După o lună a fost consacrat episcop, în "Sfântul Petru", de cardinalul Jean Villot, secretar de stat. Împreună consacratori au fost fostul arhiepiscop, apoi cardinal, Simon Duraisamy Lourdusamy, care era secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, şi arhiepiscopul de Fermo, Monseniorul Cleto Bellucci.

La 8 ianuarie 1985, a fost trimis la Ankara ca nunţiu apostolic în Turcia unde, în afară de activitatea specifică de sprijinire a Bisericilor locale, de rit latin şi oriental, a promovat raporturi amicale cu Bisericile ortodoxe, îndeosebi cu patriarhul ecumenic de Constantinopol. În afară de asta, a început dialogul fie cu comunitatea ebraică, fie cu cea musulmană.

La 16 noiembrie 1994, Ioan Paul al II-lea l-a chemat la Roma pentru a-i încredinţa funcţia de prim-secretar general al Consiliului de Preşedinţie şi al Comitetului Central pentru Marele Jubileu al Anului 2000. În cei trei ani ai slujirii sale s-a îngrijit, îndeosebi, de faza pregătitoare schiţată de Papa Wojtyła în scrisoarea sa apostolică Tertio millennio adveniente, animat mereu de convingerea că Jubileul "este un eveniment spiritual foarte mare" şi nu "un business": este vorba - a declarat el în această privinţă la "L'Osservatore Romano" - de un eveniment "care face «să jubilăm», care dă bucurie, deoarece Cristos a venit ca să mântuiască lumea, ca să-l mântuiască pe om, ca să mântuiască omenirea. Este un moment de bucurie şi de speranţă pentru al treilea mileniu".

La 3 noiembrie 1997, Pontiful l-a numit preşedinte al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun. Şi în primul consistoriu din al treilea mileniu l-a creat cardinal diacon de "Sfântul Eustaţiu". Luând în posesie diaconia - ridicată după zece ani "pro hac vice" la titlu prezbiteral -, Sebastiani a subliniat profunda sa legătură afectivă cu Biserica "Sfântul Eustaţiu", care din 1919 până în 1932 l-a avut ca paroh pe venerabilul slujitor al lui Dumnezeu, părintele Pirro Scavitti, al cărui fiu spiritual se mărturisea. De fapt, întâlnirea sa cu el a avut incidenţă de neşters în formarea sa spirituală în timpul perioadei în care a fost student al Almo Collegio Capranica.

A luat parte la Adunarea Specială pentru Asia a Sinodului Episcopilor din 1998, la a doua Adunare Specială pentru Europa în 1999, la Adunările Ordinare Sinodale din 2001 despre misiunea episcopului şi din 2005 despre Euharistie.

La 28 octombrie 2001, a celebrat în bazilica vaticană a 25-a aniversare a hirotonirii episcopale. Cu acea ocazie, Ioan Paul al II-lea i-a trimis o scrisoare în care sublinia slujirea zeloasă şi calificată făcută de cardinal Bisericii şi Sfântului Scaun în cursul unei "activităţi ireproşabile". "Multe sunt naţiunile - scria printre altele pontiful - care rămân imprimate în mintea ta, unde se află mărturii ale slujirii tale în folosul Bisericii, căreia i-ai dedicat trudele tale şi angajarea ta."

La 19 aprilie 2005, a participat la conclavul care l-a ales pe Benedict al XVI-lea; după aceea a renunţat la funcţia de preşedinte al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun la 12 aprilie 2008.

În cadrul Curiei Romane, a fost membru al Congregaţiilor pentru Episcopi, pentru Cler, a Cauzelor Sfinţilor şi pentru Evanghelizarea Popoarelor, al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice.

(După L'Osservatore Romano, 16 ianuarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu