© Vatican Media

Astăzi celebrăm sărbătoarea Pruncilor Nevinovaţi

Istoria nu o scrie Irod, ci iubirea pruncului din Betleem

de Antonio Staglianò

Până când, în societăţile noastre "spumoase" (Peter Sloterdijk), banul rămâne "generatorul simbolic al tuturor valorilor", puterea incontrolabilă a lui Irod va continua să facă măcel al nevinovaţilor. În ţara lui Isus, în locurile unde s-a născut Isus, popoare se luptă pentru că nu recunosc dreptul reciproc de a exista. Continuă să facă măcel al copiilor lor, al tinerilor lor, al viitorului lor. Pentru credinţa catolicilor, Crăciunul nu este numai ziua naşterii lui Isus, ci o perioadă care ajunge până la Epifanie, la ziua manifestării gloriei lui Dumnezeu "apărută" pe pământ: un prunc este Dumnezeu într-o grotă, pentru ca Dumnezeu să fie accesibil tuturor.

În această perioadă se trăieşte şi sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi martiri, de ieri şi de astăzi, din toate timpurile. Chiar nevinovaţii care suferă - nu numai copiii abuzaţi, ci şi cei constrânşi la imobilităţi din cauza bolilor grave - se angajează să descopere "sensul adevărat al Crăciunului", impun tuturor (credincioşi sau nu) să se încălzească la "focul Crăciunului", să trăiască un Crăciun cu focul iubirii lui Cristos, unica şi adevărata noastră pace.

Pe faţa lor suferindă este faţa transfigurată a lui Isus. Casele lor sunt o iesle vie, unde se trăieşte realmente misterul vieţii şi al credinţei: un Crăciun autentic care oscilează între lemnul leagănului şi lemnul Crucii. Pe de altă parte, este adevărat, acea grotă (care este de fapt un grajd, nedemn pentru naşterea oricui) este oglinda Crucii. Astfel, mesajul Ieslei şi cel al Calvarului sunt identice: "Acestea sunt spaţii de suferinţă şi de durere - spune Isus - pe care le ocup numai eu; de aceea, tu, creştinule, angajează-te în viaţa ta ca să nu se nască nimeni aşa cum m-am născut eu, ca să nu sufere nimeni, punându-l pe cruce, pentru că în această grotă mă nasc numai eu şi pe cruce mă aflu numai eu, pentru toţi". Să se întâmple asta, ca să fie Crăciun, precum şi Paşte în viaţa fiinţelor umane. Să aibă loc, aşadar, iubirea adevărată, cea "întrupată", iubire empatică, implicatoare care cere de la toţi îngrijire, proximitate, împărtăşire, compasiune.

Şi pentru că la Crăciun copii obişnuiesc să scrie "scrisorica de Crăciun", îmi permit să le trimit lor una:

"Dragi copii, ca Sfinţii Prunci Nevinovaţi, voi sunteţi nevinovaţi şi nu aveţi nicio vină pentru boala care vă oprimă şi vă consumă sau pentru războaiele care se fac. Voi sunteţi lumină pentru familiile voastre şi pentru Biserică şi pentru lume. Voi sunteţi curaţi într-o societate plină de necurăţii care se sprijină pe numărarea cifrelor şi nu pe numărarea compasiunii. Ca şi Sfinţii Prunci Nevinovaţi, sunteţi victime ale atitudinilor irodiane, ale logicilor de putere şi de samavolnicie sau şi ale alegerilor economiste care (ieri ca şi astăzi) neagă regalitatea lui Isus din Nazaret şi sunt roade de calcul, fără întruchipare a durerii voastre şi a speranţei voastre de viaţă.

Raţiunea calculatoare şi instrumentală - aservită acestei "economii care ucide" (Papa Francisc), ca şi voracităţii omnivore a delirului de atotputernicie al celor puternici - este indiferentă faţă de toate situaţiile de viaţă umană care nu foloseşte mecanismului de producţie şi prin urmare pare să constituie numai «o povară economică» de care trebuie să se debaraseze cât mai curând posibil. Inima lui Irod, împietrită de ani lungi petrecuţi în păcat, nu a simţit nicio milă faţă de suferinţa pruncilor nevinovaţi. Nevinovaţi şi suferinzi, nu este drept să fiţi voi, slabi şi fragili, de orice vârstă, cei care plătiţi consecinţele de logici îndepărtate de evanghelie. Iertaţi ostilitatea şi dezinteresul nostru al adulţilor, înţelegerea noastră superficială a condiţiei voastre şi a dreptului vostru la un viitor fericit. Iertaţi-ne şi pe noi - oameni ai Bisericii şi credincioşi în Cristos - dacă reuşim să facem foarte puţin pentru voi, aflându-ne adesea în condiţia «levitului» şi a «preotului» din parabola bunului samaritean, relatată de Isus: au văzut un om pe jumătate mort pe stradă şi nu l-au ajutat, pentru că trebuiau să meargă la templu ca să se roage sau să facă liturgiile rituale. Iertaţi-ne pentru «contradicţia permanentă» a noastră de oameni care se roagă şi nu trăiesc după iubirea poruncită de Isus. Iertaţi-i şi pe păstori, dacă nu reuşesc - cu medieri instituţionale adecvate - să contribuie pentru ca problemele voastre să găsească soluţiile stabilite de drept.

Dreptul constituţional la sănătate şi la asistenţă este pilonul comunităţii sociale: o civilizaţie matură se îngrijeşte de cei mai vulnerabili şi slabi. Avem nevoie să creştem din punct de vedere uman şi social. Totuşi, vreau să vă invit la speranţă, la încredere, la rezistenţă în faţa răului, să nu vă fie frică de puterile umane şi de prepotenţă. Nu lăsaţi să vi se fure speranţa. Istoria nu o scrie Irod şi adepţii săi, ci iubirea lui Isus Cristos care trebuie să strălucească mereu în gesturile noastre şi să lumineze în conştiinţa noastră de creştini credincioşi şi credibili. Nu lăsaţi să vi se fure Iubirea. Isus Prunc şi Sfinţii Prunci Nevinovaţi să vă binecuvânteze în acest Sfânt Crăciun pentru a începe un an nou cu pasul corect. Nu vă fie frică: Crăciunul de foc al iubirii lui Dumnezeu va învinge asupra oricărei violenţe şi va altoi în inimile noastre ale tuturor dorinţa păcii şi energiile juste pentru a o realiza".

(După L'Osservatore Romano, 28 decembrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.