© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (26 decembrie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, imediat după Crăciun, îl celebrăm pe Sfântul Ştefan, primul martir. Găsim relatarea martiriului său în Faptele Apostolilor (cf. cap. 6-7), care îl descriu ca un om cu bună reputaţie, care slujea la mese şi administra caritatea (cf. 6,3). Şi tocmai pentru această integritate generoasă el nu poate să nu mărturisească ceea ce are mai preţios: să mărturisească credinţa în Isus, şi acest lucru dezlănţuie mânia adversarilor săi, care îl ucid cu pietre fără milă. Şi totul se întâmplă în faţa unui tânăr, Saul, persecutor zelos al creştinilor, care este "garant" al execuţiei (cf. 7,58).

Să ne gândim un moment la această scenă: Saul şi Ştefan, persecutorul şi persecutatul. Între ei pare să existe un zid de nepătruns, dur ca integralismul tânărului fariseu şi ca pietrele aruncate împotriva condamnatului la moarte. Şi totuşi, dincolo de aparenţe, există ceva mai puternic care îi uneşte: de fapt, prin mărturia lui Ştefan, Domnul pregăteşte deja în inima lui Saul, fără ca el să ştie, convertirea care îl va face să fie un mare apostol. Ştefan, slujirea sa, rugăciunea sa şi credinţa pe care o vesteşte, curajul său şi mai ales iertarea sa în momentul morţii, nu sunt zadarnice. Se spunea, în timpurile de persecuţii - şi astăzi este corect să spunem asta - "sângele martirilor sămânţă a creştinilor". Par să se încheie în nimic, dar în realitate jertfa sa lansează o sămânţă care, alergând în direcţia opusă pietrelor, se plantează, în mod ascuns, în pieptul celui mai rău rival al său.

Astăzi, după două mii de ani, vedem din păcate că persecuţia continuă: există persecuţie a creştinilor... Încă există - şi sunt atâţia - cei care suferă şi mor pentru a-l mărturisi pe Isus, aşa cum există cel care este penalizat la diferite niveluri pentru faptul de a se comporta în mod coerent cu Evanghelia, şi cel care cu greu rămâne fidel în fiecare zi, fără zgomot, faţă de propriile îndatoriri bune, în timp ce lumea râde de asta şi predică altceva. Şi aceşti fraţi şi surori pot să pară nişte faliţi, dar astăzi vedem că nu este aşa. De fapt, acum ca şi atunci, sămânţa jertfelor lor, care pare să moară, încolţeşte, aduce rod, pentru că Dumnezeu continuă prin intermediul lor să facă minuni (cf. Fap 18,9-10), să schimbe inimile şi să-i mântuiască pe oameni.

Aşadar, să ne întrebăm: mă interesez şi mă rog pentru cel care, în diferite părţi ale lumii, suferă şi moare şi astăzi pentru credinţă? Atâţia care sunt asasinaţi pentru credinţă. Şi la rândul meu, încerc să mărturisesc evanghelia cu coerenţă, cu blândeţe şi cu încredere? Cred că sămânţa binelui va aduce rod chiar dacă nu văd rezultate imediate?

Maria, Regina martirilor, să ne ajute să-l mărturisim pe Isus.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Reînnoiesc vouă tuturor urarea de pace şi de bine care izvorăşte din Naşterea Domnului. Şi profit de această ocazie pentru a mulţumi celor care mi-au adresat mesaje de urări din Roma şi din atâtea părţi ale lumii. Mulţumesc, mai ales pentru rugăciunile voastre! Şi continuaţi să vă rugaţi pentru papa! Este nevoie.

În semnul mărturiei Sfântului Ştefan, sunt aproape de comunităţile creştine care suferă discriminări şi le îndemn să persevereze în caritate faţă de toţi, luptând paşnic pentru dreptate şi libertate religioasă.

Mijlocirii primului martir încredinţez şi invocaţia de pace a popoarelor sfâşiate de război. Mass-media ne arată ce produce războiul: am văzut Siria, vedem Gaza. Să ne gândim la martirizata Ucraina. Un deşert de moarte. Asta se vrea? Popoarele vor pacea. Să ne rugăm pentru pace. Să luptăm pentru pace.

Adresez salutul meu vouă, romani şi pelerini, familii, grupuri parohiale, comunităţi călugăreşti, asociaţii. Vă invit să staţi în faţa marii iesle din Piaţa "Sfântul Petru", inspirată din ceea ce Sfântul Francisc a făcut la Greccio în urmă cu opt sute de ani. Observând statuile, veţi vedea pe feţe şi în atitudini o trăsătură comună: uimirea. Veţi vedea o uimire care devine adoraţie. Să ne lăsăm loviţi de uimire în faţa naşterii Domnului. Vă urez să păstraţi asta în voi: uimirea care devine adoraţie.

Şi mulţumesc vouă tuturor, tinerilor Neprihănitei, şi atâtora care sunt aici în faţă!

Sărbătoare frumoasă tuturor! Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.