© Vatican Media

Mesajul Urbi et Orbi al Sanctităţii Sale Francisc

Crăciun 2023

Iubiţi fraţi şi surori, Crăciun fericit!

Privirea şi inima creştinilor din toată lumea sunt îndreptate spre Betleem; acolo, unde în aceste zile domnesc durerea şi tăcerea, a răsunat vestea aşteptată de secole: "S-a născut pentru voi un Mântuitor, care este Cristos Domnul" (Lc 2,11). Sunt cuvintele îngerului pe cerul din Betleem şi sunt adresate şi nouă. Ne umple de încredere şi de speranţă a şti că Domnul s-a născut pentru noi; că veşnicul Cuvânt al Tatălui, Dumnezeul infinit, şi-a stabilit locuinţa sa între noi. S-a făcut trup, a venit "să locuiască între noi" (In 1,14): iată vestea care schimbă cursul istoriei!

Cea din Betleem este vestea "unei bucurii mari" (Lc 2,10). Care bucurie? Nu fericirea trecătoare a lumii, nu veselia distracţiei, ci o bucurie "mare", pentru că ne face "mari". De fapt, astăzi, noi, fiinţele umane, cu limitele noastre, îmbrăţişăm certitudinea unei speranţe nemaiauzite, aceea de a fi născuţi pentru cer. Da, Isus, fratele nostru, a venit să facă din Tatăl său Tatăl nostru: Prunc fragil, ne revelează duioşia lui Dumnezeu; şi mult mai mult: el, Unicul născut al Tatălui, ne dă "puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu" (In 1,12). Iată bucuria care mângâie inima, reînnoieşte speranţa şi dăruieşte pacea: este bucuria Duhului Sfânt, bucuria că suntem fii iubiţi.

Fraţilor şi surorilor, astăzi la Betleem în întunericul pământului s-a aprins această flacără de nestins, astăzi asupra întunecimilor lumii prevalează lumina lui Dumnezeu, "care luminează pe orice om" (In 1,9). Fraţilor şi surorilor, să ne bucurăm de acest har! Bucură-te tu, care ai pierdut încrederea şi certitudinile, pentru că nu eşti singur, nu eşti singură: Cristos s-a născut pentru tine! Bucură-te tu, care ai depus speranţa, pentru că Dumnezeu îţi întinde mâna: nu-şi îndreaptă degetul împotriva ta, ci îţi oferă mânuţa sa de Prunc pentru a te elibera de frici, pentru a te ridica din trude şi pentru a-ţi arăta că în ochii săi valorezi ca nimic altceva. Bucură-te tu, care în inimă nu găseşti pacea, deoarece pentru tine s-a împlinit vechea profeţie a lui Isaia: "Un prunc ni s-a născut, un fiu ni s-a dat [...] şi numele său va fi: [...] Principe al păcii" (9,5). Scriptura revelează că pacea sa, împărăţia sa "nu va avea sfârşit" (9,6).

În Scriptură, Principele păcii se opune "principelui din această lume" (In 12,31) care, semănând moarte, acţionează împotriva Domnului, "iubitor al vieţii" (Înţ 11,26). Îl vedem în acţiune la Betleem când, după naşterea Mântuitorului, are loc măcelul pruncilor nevinovaţi. Câte măceluri de nevinovaţi în lume: în sânul matern, în rutele disperaţilor aflaţi în căutare de speranţă, în vieţile atâtor copii a căror copilărie este devastată de război, de războaie.

Aşadar, a spune "da" Principelui păcii înseamnă a spune "nu" războiului, şi asta cu curaj: a spune "nu" războiului, oricărui război, însăşi logicii războiului, călătorie fără destinaţie, înfrângere fără învingători, nebunie fără scuze. Acesta este războiul: călătorie fără destinaţie, înfrângere fără învingători, nebunie fără scuze. Dar pentru a spune "nu" războiului trebuie spus "nu" armelor. Pentru că, dacă omul, a cărui inimă este instabilă şi rănită, îşi găseşte instrumente de moarte în mâini, mai devreme sau mai târziu le va folosi. Şi cum se poate vorbi de pace dacă cresc producţia, vânzarea şi comerţul armelor? Astăzi, ca în timpul lui Irod, uneltirile răului, care se opun luminii divine, se mişcă în umbra ipocriziei şi a ascunderii: câte măceluri armate au loc într-o tăcere asurzitoare, fără cunoştinţa atâtora! Oamenii, care nu vor arme ci pâine, care trudesc să meargă înainte şi cer pace, ignoră câţi bani publici sunt destinaţi armamentelor. Şi totuşi, trebuie să ştie asta! Să se vorbească despre asta, să se scrie despre asta, ca să se ştie interesele şi câştigurile care mişcă firele războaielor.

Isaia, care profeţea pe Principele păcii, a scris despre o zi în care "o naţiune nu va mai ridica sabia împotriva altei naţiuni"; despre o zi în care oamenii "nu vor mai învăţa arta războiului", ci "vor frânge săbiile lor şi vor face din ele pluguri, din suliţele lor vor face seceri" (2,4). Cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne străduim ca să se apropie ziua aceea!

Să se apropie în Israel şi Palestina, unde războiul zdruncină viaţa acelor populaţii. Le îmbrăţişez pe toate, îndeosebi comunităţile creştine din Gaza, parohia din Gaza, şi din întreaga Ţară Sfântă. Port în inimă durerea pentru victimele atacului execrabil din 7 octombrie şi reînnoiesc un apel presant pentru eliberarea celor care încă sunt ţinuţi ostatici. Implor să înceteze operaţiunile militare, cu rezultatul lor înspăimântător de victime civile nevinovate, şi să se remedieze situaţia umanitară disperată deschizând sosirea ajutoarelor. Să nu se continue alimentarea violenţei şi a urii, ci să se demareze soluţionarea problemei palestiniene, printr-un dialog sincer şi perseverent între părţi, susţinut de o voinţă politică puternică şi de sprijinul comunităţii internaţionale. Fraţilor şi surorilor, să ne rugăm pentru pacea în Palestina şi în Israel.

Apoi gândul meu se îndreaptă spre populaţia din martirizata Siria, precum şi spre cea din Yemen aflate încă în suferinţă. Mă gândesc la iubitul popor libanez şi mă rog ca să poată regăsi repede stabilitate politică şi socială.

Cu ochii îndreptaţi spre Pruncul Isus implor pacea pentru Ucraina. Să reînnoim apropierea noastră spirituală şi umană de martirizatul său popor, pentru ca prin sprijinul fiecăruia dintre noi să simtă concreteţea iubirii lui Dumnezeu.

Să se apropie ziua păcii definitive între Armenia şi Azerbaidjan. S-o favorizeze continuarea iniţiativelor umanitare, întoarcerea celor strămutaţi în casele lor în legalitate şi siguranţă şi respectarea reciprocă a tradiţiilor religioase şi a locurilor de cult ale oricărei comunităţi.

Să nu uităm tensiunile şi conflictele care tulbură regiunea Sahel, Cornul Africii, Sudanul, precum şi Camerunul, Republica Democratică din Congo şi Sudanul de Sud.

Să se apropie ziua în care se vor întări legăturile fraterne în peninsula coreeană, deschizând parcursuri de dialog şi reconciliere care să poată crea condiţiile pentru o pace durabilă.

Fiul lui Dumnezeu, făcut Prunc umil, să inspire autorităţile politice şi toate persoanele de bunăvoinţă din continentul american, ca să se găsească soluţii corespunzătoare pentru a depăşi neînţelegerile sociale şi politice, pentru a lupta împotriva formelor de sărăcie care oferă demnitatea persoanelor, pentru a aplana inegalităţile şi pentru a înfrunta fenomenul dureros al migraţiilor.

Din iesle, Pruncul ne cere să fim glasul celui care nu are glas: glas al celor nevinovaţi, morţi din cauza lipsei de apă şi de pâine; glas al celor care nu reuşesc să găsească un loc de muncă sau l-au pierdut; glas al celor care sunt obligaţi să fugă din propria patrie în căutarea unui viitor mai bun, riscându-şi viaţa în călătorii extenuante şi în voia traficanţilor fără scrupule.

Fraţilor şi surorilor, se apropie timpul de har şi de speranţă al Jubileului, care va începe într-un an. Această perioadă de pregătire să fie ocazie pentru a converti inima; pentru a spune "nu" războiului şi "da" păcii; pentru a răspunde cu bucurie la invitaţia Domnului care ne cheamă, aşa cum a profeţit tot Isaia, "să ducem vestea bună săracilor, / să legăm rănile celor cu inima zdrobită, / să vestim eliberare celor captivi / şi deschidere a porţilor celor închişi" (Is 61,1).

Aceste cuvinte s-au împlinit în Isus (cf. Lc 4,18), născut astăzi la Betleem. Să-l primim, să ne deschidem inima lui, Mântuitorului! Să ne deschidem inima lui, Mântuitorului, care este Principele păcii!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:

lecturi: 2.