© Vatican Media

Aşteptarea

Isus, soare divin

de Daniele D'Elia

"O Luceafăr, strălucirea luminii veşnice şi soare al dreptăţii, vino şi luminează-i pe cei care zac în întuneric şi în umbra morţii" (Antifona majoră din 21 decembrie)

Cu Saturnalia, vechi festivităţi romane care erau la sfârşitul lui decembrie, în cinstea zeului Saturn, solstiţiul de iarnă era primit cu sărbători solemne. De fapt, la 21 decembrie este ziua cea mai scurtă a anului, dar este şi un moment de tranziţie care marchează întoarcerea treptată a luminii solare după perioada cea mai întunecată.

Aşadar, 25 decembrie coincidea aproximativ cu termenul Saturnalia şi cu solstiţiul de iarnă. Această dată a fost selecţionată în mod deliberat de Biserică pentru a se suprapune pe acele tradiţii păgâne, transformând semnificaţia sărbătorii şi oferind o perspectivă creştină asupra acelei lumini care năvăleşte în lume cu naşterea lui Cristos, adevărat "Luceafăr" sau "Soare răsare" care risipeşte orice întuneric.

Aşadar, nu este întâmplătoare alegerea de a celebra evenimentul Întrupării în "noaptea" care este "luminată" de "strălucirea lui Cristos, adevărată Lumină a lumii". Toată liturgia Crăciunului este impregnată de temă. Vestirea naşterii Pruncului este dată de înger păstorilor care "vegheau noaptea păzind turma lor". Şi magii vor veni din Răsărit conduşi de minunea unei stele. Sfântul Leon cel Mare comentează: "În timp ce o priveau, a umplut sufletele lor de admiraţie prin splendoarea sa, motiv pentru care au crezut că nu trebuia neglijat ceea ce era vestit cu un semn atât de mare" (Predici, 34, 1-3). Şi adaugă că, probabil, aceşti înţelepţi au pornit în căutarea Pruncului întăriţi de vechile profeţii ca aceea din oracolul lui Balaam: "O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel" (Num 24,17).

Prologul lui Ioan, proclamat solemn în liturgia din timpul zilei, insistă: "Venea în lume lumina adevărată, aceea care luminează pe orice om". Despre acea "lumină" Ioan Botezătorul a dat mărturie cu toate că "nu era el lumina", ci trebuia să dea mărturie despre ea. Este vorba de acel Logos, Înţelepciunea lui Dumnezeu, prezent în momentul creaţiei, invocat deja cu prima antifonă şi despre care Targum Jerushalaim (manuscris 110) afirmă: "Cu cuvântul său IHWH strălucea şi lumina". Încă din timpurile antice, cele ale patriarhilor şi profeţilor, Dumnezeu s-a revelat şi s-a comunicat omului prin Ea. Israeliţii o identificau cu Torah. Pentru Evanghelie, Carnea lui Cristos este cea care a devenit Cortul lui Dumnezeu, al gloriei sale. Shekinah nu mai locuieşte în templu, ci este vizibilă în Fiul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu. "Şi cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr".

Ca şi pentru celelalte antifone, legătura cu misterul pascal este foarte puternică. Faptele Învierii se desfăşoară "în prima zi a săptămânii", în zori, dimineaţa devreme, când soarele se ridică sus. Şi sinopticii sunt în acord în prezentarea adnotării temporale. În schimb Ioan spune că "mai era încă întuneric" (In 20,1), probabil pentru a accentua şi mai mult contrastul dintre lumină şi întuneric. Şi este emblematic textul din Exsultet care este un condensat de o bucurie care explodează pentru că "lumina Regelui veşnic a învins întunericul lumii". Lumânarea întronată pe altar, în liturgia Veghii, este simbolul victoriei lui Cristos asupra morţii şi al minunii săvârşite în "noapte". "Primeşte-o ca pe o jertfă plăcută ţie şi fă-o să strălucească împreună cu luminile cerului", continuă rugăciunea, ajungând să-l aclame pe Cristos ca "Luceafărul dimineţii, acel Luceafăr care nu apune niciodată".

Sacramentul Botezului, izvorât din Paşte, este numit şi "iluminare". Deoarece creştinul, aşa cum învaţă catehismul, a primit cuvântul care este "lumină adevărată care iluminează". Recomandă apostolul comunităţii din Efes: "Odinioară eraţi întuneric, acum, însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul" (Ef 5,8-14).

Să repetăm astăzi cu psalmistul: "Cuvântul tău este făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele", pentru că este cuvântul lui Dumnezeu care ne conduce la Cristos şi este ascultarea evangheliei sale baza pentru a-l putea întâlni pe Isus, "stea" care apare în răsărit şi care vine la noi la Sfântul Crăciun.

(După L'Osservatore Romano, 21 decembrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.