© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat membrilor Mişcării Focolarelor (7 decembrie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!

Îl salut pe cardinalul Farrel, pe preşedinta voastră, dr. Margaret Karram, pe copreşedinte, părintele Jesús Morán, pe membrii consiliului general, pe delegaţii din zonele geografice şi pe voi toţi. Vă sunt recunoscător pentru că aţi venit în timp ce voi celebraţi a optzecea aniversare a întemeierii Mişcării Focolarelor, numită şi Opera Mariei. Mulţumesc!

Ea coincide cu ziua în care slujitoarea lui Dumnezeu Chiara Lubich a decis să se consacre total Domnului. De la o inspiraţie primită într-un context de viaţă absolut obişnuit - în timp ce mergea să facă cumpărături pentru familia sa - a izvorât un act radical de dăruire lui Dumnezeu, ca răspuns la chemarea sa pe care a simţit-o dulce şi puternică în inimă. Era 7 decembrie 1943, la Trento, în plin război; chiar în ajunul Solemnităţii Neprihănitei, "da"-ul Mariei a devenit "da"-ul lui Chiara, generând un val de spiritualitate care s-a propagat în toată lumea, pentru a spune tuturor că este frumos a trăi evanghelia cu un singur cuvânt simplu: unitate. Dar unitate înseamnă şi armonie: unitate armonioasă.

În aceşti optzeci de ani, aţi făcut să răsune acest mesaj în mijlocul tinerilor, comunităţilor, familiilor, persoanelor din viaţa consacrată, preoţilor şi episcopilor; precum şi în diferite ambiente sociale: de la lumea şcolii la cea a economiei, de la cea a artei şi culturii la cea a informaţiei şi mass-media; şi îndeosebi în domeniile ecumenismului şi al dialogului interreligios. Astfel, aţi fost instrument activ al unei mai înfloriri de opere, de iniţiative, de proiecte şi mai ales de "renaşteri", de convertiri, de vocaţii, de vieţi dăruite lui Cristos şi fraţilor. Pentru toate acestea astăzi vrem să aducem mulţumire lui Dumnezeu.

În februarie 2021, vorbind Adunării Generale, subliniam trei atitudini importante pentru drumul vostru: a trăi carisma voastră cu fidelitate dinamică, a primi momentele de criză ca oportunităţi pentru a ne maturiza, a întrupa spiritualitatea cu coerenţă şi realism (Discurs, 6 februarie 2021). A trăi spiritualitatea. Vreau să le amintesc astăzi pentru a vă încuraja să le trăiţi şi să le promovaţi după trei linii: maturitatea eclezială, fidelitatea faţă de carismă şi angajarea pentru pace.

Maturitatea eclezială. Vă invit să lucraţi pentru ca să se realizeze tot mai mult visul unei Biserici pe deplin solidare şi misionare. Începeţi de la comunităţile voastre, favorizând în ele un stil de participare şi coresponsabilitate, şi la nivel de conducere. "Focolarele" să mărească în interiorul lor şi să răspândească în jurul lor un climat de ascultare reciprocă şi de căldură familială, în care se respectă şi se îngrijesc unii de alţii, cu atenţie deosebită faţă de cel care este mai slab, faţă de cel care are mai mare nevoie de sprijin. În acest scop, vă va fi util să parcurgeţi căi de participare şi consultare reciprocă la toate nivelurile, având grijă în mod special de comunicare şi de dialogul sincer.

În privinţa celei de-a doua linii, fidelitatea faţă de carismă, vă amintesc câteva cuvinte ale fondatoarei voastre: "Lasă celui care te urmează numai evanghelia. Dacă vei face aşa idealul unităţii va rămâne [...]. Ceea ce rămâne şi va rămâne mereu este evanghelia, care nu suferă uzura timpului" (C. Lubich, în La Parola di Dio, Roma 2011, p. 112-113). Vă rog, semănaţi unitate ducând evanghelia, fără a pierde vreodată din vedere opera de întrupare pe care Dumnezeu continuă să vrea s-o realizeze în noi şi în jurul nostru prin intermediul Duhului său, pentru ca Isus să fie veste bună pentru toţi, nimeni exclus, şi "pentru ca toţi să fie una" (In 17,21).

Şi astfel ajungem la a treia linie: angajarea pentru pace, astăzi atât de importantă. De fapt, după două milenii de creştinism, dorinţa de unitate continuă să asume, în atâtea părţi ale lumii, forma unui strigăt sfâşietor care cere răspuns. Chiara l-a simţit în timpul tragediei celui de-al doilea război mondial şi a decis să-şi dea toată viaţa sa pentru ca acel "testament al lui Isus" să se poată realiza. Din păcate, astăzi lumea este încă sfâşiată de multe conflicte şi continuă să aibă nevoie de artizani de fraternitate şi de pace între oameni şi între naţiuni. Chiara spunea: "A fi iubire şi a o răspândi este scopul general al Operei Mariei" (Veghe de Rusalii, Piaţa Sfântul Petru, 30 mai 1998). A fi iubire şi a o răspândi: acesta este scopul principal. Şi ştim că numai din iubire se naşte rodul păcii. Pentru aceasta vă cer să fiţi martori şi constructori ai păcii pe care Cristos a realizat-o cu crucea sa, învingând duşmănia. Gândiţi-vă că, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până acum, nu s-au terminat războaiele. Şi noi nu suntem conştienţi de drama războiului. Vă fac o destăinuire. Când am mers în 2014 la Redipuglia pentru centenarul Primului Război Mondial şi am văzut cimitirul acela, am plâns, am plâns. Câtă distrugere! Şi de fiecare dată la 2 noiembrie merg să celebrez într-un cimitir, şi ultima dat în Cimitirul Commonwealth, şi văd vârsta soldaţilor: 22, 24, 18,30... Toate vieţi frânte. Din cauza războiului. Şi războiul nu se termină. Şi în război pierd toţi, toţi. Câştigă numai fabricanţii de arme. Şi dacă timp de un an nu s-ar face arme, s-ar putea termina foamea în lume. Este teribil acest lucru. Trebuie să ne gândim la această dramă.

Înainte de a încheia, aş vrea să vă adresez o ultimă invitaţie, potrivită în acest timp de Advent: cea a vigilenţei. Capcana mondenităţii spirituale rămâne mereu la pândă. De aceea, trebuie ca şi voi să ştiţi să reacţionaţi cu hotărâre, coerenţă şi realism. Să ne amintim că incoerenţa între ceea ce spune că suntem şi ceea ce suntem realmente este cea mai rea anti-mărturie. Incoerenţa. Vă rog, fiţi atenţi. Şi remediul este mereu întoarcerea la evanghelie, rădăcina credinţei noastre şi a istoriei voastre: la evanghelia umilinţei, a slujirii dezinteresate, a simplităţii. Şi îmi place să amintesc mereu că voi sunteţi foarte apropiaţi de secretul lui Dumnezeu, de cele patru secrete ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu reuşeşte să înţeleagă patru lucruri: nu ştie câte congregaţii de surori există; ce gândesc iezuiţii; câţi bani au salezienii; şi de ce râd focolarinii!

Iubiţi fraţi şi surori, aşa cum am amintit deja, voi sunteţi Opera Mariei: ea este cea care v-a însoţit în aceşti optzeci de ani şi ştiţi bine că nu va înceta niciodată să facă asta. Aşadar, Fecioara din Nazaret să fie izvorul mângâierii voastre şi al forţei voastre, pentru ca să puteţi fi apostoli de unitate în slujba Bisericii şi a omenirii. Mulţumesc pentru ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi! Continuaţi cu încredere drumul vostru. Vă binecuvântez din inimă. Şi vă rog: nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.