© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 6 decembrie 2023

Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 29. Vestirea este în Duhul Sfânt

Iubiţi fraţi şi surori,

În catehezele trecute am văzut că vestirea evangheliei este bucurie, este pentru toţi şi trebuie adresată pentru astăzi. Acum să descoperim o ultimă caracteristică esenţială: este nevoie ca vestirea să aibă loc în Duhul Sfânt. De fapt, pentru "a-l comunica pe Dumnezeu" nu sunt suficiente credibilitatea bucuroasă a mărturiei, universalitatea vestirii şi actualitatea mesajului. Fără Duhul Sfânt orice zel este zadarnic şi în mod fals apostolic: ar fi numai al nostru şi n-ar aduce rod.

În Evangelii gaudium am amintit că "Isus este primul şi cel mai mare evanghelizator"; că "în orice formă de evanghelizare primatul este mereu al lui Dumnezeu", care "a voit să ne cheme să colaborăm cu el şi să ne stimuleze cu forţa Duhului său" (nr. 12). Iată primatul Duhului Sfânt! De aceea Domnul compară dinamismul împărăţiei lui Dumnezeu cu "un om care aruncă sămânţa în pământ şi fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum" (Mc 4,26-27). Duhul este protagonistul, îi precedă mereu pe misionari şi face să răsară roadele. Această conştiinţă ne mângâie mult! Şi ne ajută să precizăm o altă conştiinţă, la fel de decisivă: şi anume că în zelul său apostolic Biserica nu se vesteşte pe sine însăşi, ci un har, un dar, şi Duhul Sfânt este tocmai Darul lui Dumnezeu, aşa cum a spus Isus femeii samaritene (cf. In 4,10).

Însă primatul Duhului nu trebuie să ne inducă la indolenţă. Încrederea nu justifică neimplicarea. Vitalitatea seminţei care creşte de la sine nu-i autorizează pe agricultori la neîngrijirea ogorului. Isus, dând ultimele recomandări înainte de a urca la cer, a spus: "Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori [...] până la marginile pământului" (Fap 1,8). Domnul nu ne-a lăsat cursuri de teologie sau un manual de pastoraţie de aplicat, ci pe Duhul Sfânt care provoacă misiunea. Şi iniţiativa curajoasă pe care Duhul o revarsă ne face să imităm stilul său, care are mereu două caracteristici: creativitatea şi simplitatea.

Creativitate, pentru a-l vesti pe Isus cu bucurie tuturor şi în ziua de astăzi. În această epocă a noastră, care nu ajută să avem o privire religioasă asupra vieţii şi în care vestirea a devenit în diferite locuri mai dificilă, obositoare, aparent nerodnică, se poate naşte ispita de a renunţa la slujirea pastorală. Eventual, ne refugiem în zone de siguranţă, precum repetarea obişnuită de lucruri care se fac mereu, sau în chemările ademenitoare ale unei spiritualităţi intimiste, sau iarăşi într-un simţ greşit înţeles al centralităţii liturgiei. Sunt ispite care se travestesc în fidelitate faţă de tradiţie, dar adesea, mai mult decât răspunsuri date Duhului, sunt reacţii la insatisfacţiile personale. În schimb, creativitatea pastorală, faptul de a fi îndrăzneţi în Duhul, arzători de focul său misionar, este dovadă de fidelitate faţă de el. De aceea am scris că "Isus Cristos poate să strice şi schemele plictisitoare în care pretindem să-l închidem şi ne surprinde cu creativitatea sa divină constantă. De fiecare dată când încercăm să ne întoarcem la izvor şi să recuperăm prospeţimea originală a evangheliei apar noi drumuri, metode creative, alte forme de exprimare, semne mai elocvente, cuvinte încărcate de semnificaţie reînnoită pentru lumea actuală" (Evangelii gaudium, 11).

Aşadar, creativitate; şi apoi simplitate, tocmai pentru că Duhul ne duce la izvor, la "prima vestire". De fapt, "focul Duhului [...] ne face să credem în Isus Cristos, care cu moartea şi învierea sa ne revelează şi ne comunică milostivirea infinită a Tatălui" (ivi, 164). Aceasta este prima vestire, care "trebuie să ocupe centrul activităţii evanghelizatoare şi al oricărei intenţii de reînnoire eclezială"; pentru a repeta: "Isus Cristos te iubeşte, şi-a dat viaţa pentru a te mântui şi acum este viu alături de tine în fiecare zi, pentru a te ilumina, pentru a te întări, pentru a te elibera" (ibid.).

Fraţilor şi surorilor, să ne lăsăm cuceriţi de Duhul şi să-l invocăm în fiecare zi: el să fie principiul existenţei noastre şi al acţiunii noastre; să fie la începutul fiecărei activităţi, întâlniri, reuniuni şi vestiri. El dă viaţă şi reîntinereşte Biserica: cu el nu trebuie să ne temem, pentru că el, care este armonia, ţine mereu împreună creativitatea şi simplitatea, stârneşte comuniunea şi trimite în misiune, deschide la diversitate şi reconduce la unitate. El este forţa noastră, respiraţia vestirii noastre, izvorul zelului apostolic. Vino, Duhule Sfânt!

________________

Şi să nu uităm să ne rugăm pentru cei care suferă drama războiului, îndeosebi populaţiile din Ucraina, din Israel şi din Palestina. Războiul este mereu o înfrângere. Nimeni nu câştigă, toţi pierd. Câştigă numai fabricanţii de arme.

Şi pentru toţi binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.