© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (3 decembrie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Nici astăzi nu voi putea citi tot: mă simt mai bine, dar vocea încă nu-mi merge. Monseniorul Braida va citi cateheza.

Astăzi, prima duminică din Advent, în scurta evanghelie pe care ne-o propune liturgia (cf. Mc 13,33-37), Isus ne adresează de trei ori un îndemn simplu şi direct: "Vegheaţi" (v. 33.35.37).

Aşadar, tema este vigilenţa. Cum trebuie s-o înţelegem? Uneori ne gândim la această virtute ca la o atitudine motivată de frica de o pedeapsă iminentă, ca şi cum un meteorit ar urma să se prăbuşească din cer şi ar ameninţa, dacă nu scăpăm la timp, să ne distrugă. Dar nu acesta este desigur sensul vigilenţei creştine!

Isus ilustrează asta cu o parabolă, vorbind despre un stăpân care se va întoarce şi despre servitorii săi care îl aşteaptă (cf. v. 34). Servitorul în Biblie este "persoana de încredere" a stăpânului, cu care există adesea un raport de colaborare şi de afect. Să ne gândim, de exemplu, că servitor al lui Dumnezeu este definit Moise (cf. Num 12,7) şi că şi Maria spune despre ea însăşi: "Iată slujitoarea Domnului" (Lc 1,38). Aşadar, vigilenţa servitorilor nu este făcută din frică, ci din dorinţă, aşteptând să meargă în întâmpinarea stăpânului lor care vine. Sunt pregătiţi pentru întoarcerea sa pentru că îl iubesc, pentru că au în inimă să facă în aşa fel încât să găsească, atunci când va sosi, o casă primitoare şi ordonată: sunt bucuroşi să-l revadă, până acolo încât aşteaptă întoarcerea ca o sărbătoare pentru toată marea familie din care fac parte.

Cu această aşteptare încărcată de afect vrem să ne pregătim şi noi ca să-l primim pe Isus: la Crăciunul pe care-l vom celebra peste puţine săptămâni; la sfârşitul timpurilor, când se va întoarce în glorie; în fiecare zi, în timp ce el vine în întâmpinarea noastră în Euharistie, în cuvântul său, în fraţi şi în surori, în special în cei mai nevoiaşi.

Aşadar, în mod special în aceste săptămâni, să pregătim cu grijă casa inimii, pentru ca să fie ordonată şi ospitalieră. De fapt, a veghea înseamnă a ţine pregătită inima. Este atitudinea santinelei, care noaptea nu se lasă ispitită de oboseală, nu adoarme, ci rămâne trează în aşteptarea luminii care va veni. Domnul este lumina noastră şi este frumos să ne dispunem inima pentru a-l primi cu rugăciunea şi pentru a-l găzdui cu caritatea, cele două pregătiri care, ca să spunem aşa, îl fac să se simtă în largul său. În această privinţă, se relatează că Sfântul Martin din Tours, om al rugăciunii, după ce a dat jumătate din mantaua sa unui sărac, l-a visat pe Isus îmbrăcat chiar cu acea parte din manta pe care o dăruise. Iată un program frumos pentru Advent: a-l întâlni pe Isus care vine în fiecare frate şi soră care are nevoie de noi şi a împărtăşi cu ei ceea ce putem: ascultare, timp, ajutor concret.

Preaiubiţilor, ne face bine astăzi să ne întrebăm cum să pregătim o inimă primitoare pentru Domnul. Putem să facem asta apropiindu-ne de iertarea sa, de cuvântul său, de masa sa, găsind spaţiu pentru rugăciune, primindu-l în cei nevoiaşi. Să cultivăm aşteptarea sa fără a ne lăsa distraşi de atâtea lucruri inutile şi fără a ne plânge încontinuu, ci ţinând inima vigilentă, adică doritoare de el, trează şi pregătită, nerăbdătoare de a-l întâlni.

Fecioara Maria, femeie a aşteptării, să ne ajute să-l primim pe Fiul său care vine.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În Israel şi Palestina situaţia este gravă. Îndurerează faptul că încetarea focului a fost întreruptă: asta înseamnă moarte, distrugere, mizerie. Mulţi ostatici au fost eliberaţi, dar atâţia încă sunt în Gaza. Să ne gândim la ei, la familiile lor care văzuseră o lumină, o speranţă de a-i reîmbrăţişa pe cei dragi ai lor. În Gaza este atâta suferinţă; lipsesc bunurile de primă necesitate. Doresc ca toţi cei care sunt implicaţi să poată ajunge cât mai curând la un nou acord pentru încetarea focului şi să găsească soluţii diferite faţă de arme, încercând să parcurgă căi curajoase de pace.

Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victimele atentatului petrecut în această dimineaţă în Filipine, unde o bombă a explodat în timpul Liturghiei. Sunt aproape de familii, de poporul din Mindanao care deja a suferit mult.

Chiar dacă la distanţă, urmăresc cu mare atenţie lucrările de la COP28 din Dubai. Sunt aproape. Reînnoiesc apelul meu pentru ca la schimbările climatice să se răspundă cu schimbări politice concrete: să ieşim din strâmtorile particularismelor şi naţionalismelor, scheme din trecut, şi să îmbrăţişăm o viziune comună, angajându-ne toţi şi acum, fără a amâna, pentru o convertire ecologică globală necesară.

Astăzi este Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi. A primi şi a include pe cei care trăiesc în această condiţie ajută toată societatea să devină mai umană. În familii, în parohii, în şcoli, la locul de muncă, în sport: să învăţăm să valorizăm fiecare persoană cu calităţile şi capacităţile sale şi să nu excludem pe nimeni.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din alte părţi ale lumii, îndeosebi polonezii care iau parte la evenimentele promovate la Roma în cinstea familiei martire Ulma, recent beatificată.

Salut toţi pelerinii şi grupurile parohiale din Firenze, Siena, Brindisi, Cosenza şi Adrano.

Urez tuturor duminică frumoasă şi drum bun de Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.