Salutul Sfântului Părinte cu ocazia inaugurării "Faith Pavilion" la Dubai (3 decembrie 2023)

Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin a rostit discursul Papei Francisc în faţa delegaţilor la Summitul ONU privind schimbările climatice, îndemnând liderii mondiali să nu mai amâne acţiunile, ci să elaboreze răspunsuri concrete şi coerente pentru bunăstarea casei noastre comune şi a generaţiilor viitoare.

Alteţă,

Domnule secretar general,

Iubiţi fraţi şi surori!

Aş vrea să-i mulţumesc lui dr. Ahmad Al-Tayyeb, mare imam de Al-Azhar, care mi-a arătat apropierea sa; lui Muslim Council of Elders, pe care l-am întâlnit în urmă cu un an, Programului Naţiunilor Unite pentru Ambient (UNEP) şi tuturor partenerilor care au organizat şi promovat acest pavilion religios. Este primul de acest gen în inima unei COP şi arată că fiecare crez religios autentic este izvor de întâlnire şi de acţiune.

Înainte de întâlnire. Este important să ne întâlnim, dincolo de diferenţele noastre, ca fraţi şi surori în umanitate, şi mai ales drept credincioşi, pentru a ne aminti nouă înşine şi lumii că noi, ca pelerini aşezaţi pe acest pământ, suntem ţinuţi să păzim casa comună. Religiile, fiind conştiinţe ale umanităţii, amintesc că suntem creaturi finite, locuite de nevoia de infinit. Da, suntem muritori, suntem limitaţi, şi a păzi viaţa înseamnă să ne opunem şi delirului de atotputernicie vorace care devastează planeta. El apare atunci când omul se consideră stăpân al lumii; când, trăind ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, se lasă răpit de lucrurile care trec. Atunci fiinţa umană, în loc să dispună de tehnică, se lasă dominată de ea, "se transformă în marfă" şi devine indiferentă: incapabilă să plângă şi să compătimească, rămâne singură cu ea însăşi şi, ridicându-se deasupra moralei şi a prudenţei, ajunge să distrugă chiar şi ceea ce îi permite să trăiască. Iată de ce drama climatică este şi o dramă religioasă: pentru că rădăcina sa se află în prezumţia de autosuficienţă a creaturii. Însă "creatura [...] fără Creator dispare" (Gaudium et spes, 36). Acest pavilion să fie în schimb loc de întâlnire şi religiile să fie mereu "locuri ospitaliere" care, mărturisind profetic nevoia de transcendenţă, să vorbească lumii de fraternitate, de respect şi de îngrijire unii faţă de alţii, fără a justifica în niciun mod maltratarea creaţiei (cf. Document despre Fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună, Abu Dhabi, 4 februarie 2019).

Asta ne duce la cealaltă temă-bază a acestui pavilion şi a crezului religios: acţiunea. Este urgent a acţiona pentru ambient, dar nu este suficient numai a folosi mai multe resurse economice: trebuie schimbat modul de a trăi şi de aceea trebuie să educăm la stiluri de viaţă sobre şi fraterne. Este o acţiune indispensabilă pentru religii, care sunt chemate să educe şi la contemplaţie, deoarece creaţia nu este numai un sistem de protejat, ci un dar de primit. Şi o lume săracă în contemplaţie va fi o lume poluată în suflet, care va continua să rebuteze persoane şi să producă gunoaie; o lume fără rugăciune va spune atâtea cuvinte, dar, lipsită de compasiune şi de lacrimi, va trăi numai dintr-un materialism făcut din bani şi din arme.

În această privinţă, ştim cât de mult pacea şi păzirea creaţiei sunt interdependente: este sub ochii tuturor cum războaiele şi conflictele dăunează ambientului şi dezbină naţiunile, împiedicând o angajare împărtăşită cu privire la teme comune, precum salvgardarea planetei. De fapt, o casă este locuibilă pentru toţi numai dacă se instaurează un climat de pace în interior. Aşa este pentru Pământul nostru, al cărui sol mare să se unească la strigătul copiilor şi al săracilor pentru a face să ajungă până la cer o singură implorare: pace! A păzi pacea este şi misiunea religiilor. Vă rog, să nu existe incoerenţe cu privire la asta. Să nu se dezmintă cu faptele ceea ce se spune cu buzele: să nu se limiteze la a vorbi despre pace, ci să se ia poziţie clară împotriva celui care, declarându-se credincios, alimentează ura şi nu se opune violenţei. Amintesc cuvintele lui Francisc de Assisi: "Pacea pe care o vestiţi cu gura s-o aveţi şi mai copioasă în inimile voastre" (Legenda celor trei însoţitori, XIV,5: FF 1469). Fraţilor, surorilor, Cel Preaînalt să binecuvânteze inimile noastre ca să putem fi, împreună, constructori de pace şi păzitori ai creaţiei. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.