Mesaj adresat seminariştilor din Franţa

Celibatul este în inima identităţii sacerdotale

Cu Sfânta Liturghie prezidată de arhiepiscopul de Paris, Monseniorul Laurent Ulrich, în Biserica "Sfânta Maria Magdalena", s-a deschis în dimineaţa zilei de 1 decembrie 2023 în capitala transalpină întâlnirea a peste 700 de seminarişti şi formatori din Franţa. Tema lucrărilor - care se încheie duminică, 3 decembrie 2023 - este "Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi" (1Cor 1,9). Publicăm în continuare, într-o traducere din franceză, textul mesajului pe care cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, l-a trimis participanţilor în numele papei.

Către seminariştii din Franţa
Paris

Sunt bucuros, dragi seminarişti din Franţa, să mă pot adresa vouă cu ocazia întâlnirii voastre şi să vă transmit gândurile călduroase pe care Sanctitatea Sa Papa Francisc le formulează pentru fiecare dintre voi în rugăciune. El aduce mulţumire pentru chemarea singulară pe care Domnul v-a adresat-o, alegându-vă dintre mulţi alţii, iubiţi cu o iubire privilegiată şi ocrotită; şi aduce mulţumire şi pentru răspunsul curajos pe care doriţi să-l daţi acestei chemări. De fapt, este motiv de aducere de mulţumire, de speranţă şi de bucurie a constata că mulţi tineri - şi mai puţin tineri - încă îndrăznesc, cu generozitatea şi curajul credinţei, şi în pofida timpurilor dificile pe care Bisericile noastre şi societăţile noastre occidentale secularizate le străbat, să se angajeze în urmarea Domnului pentru slujirea sa şi pentru cea a propriilor fraţi şi surori.

Pentru aceasta vă spun: mulţumesc! Mulţumesc pentru că dăruiţi bucurie şi speranţă Bisericii din Franţa care vă aşteaptă şi are nevoie de voi. Şi are nevoie de voi ca să fiţi ceea ce preotul trebuie să fie, ceea ce a fost mereu şi ceea ce va fi mereu prin voinţă divină: părtaş "al autorităţii cu care însuşi Cristos face să crească, sfinţeşte şi conduce propriul trup" (Presbyterorum ordinis, nr. 2); şi asta printr-o inefabilă configurare cu Cristos, Cap al Bisericii sale, care îl pune în fruntea poporului lui Dumnezeu - deşi el face parte din acesta mereu - pentru a-l instrui cu autoritate, a-l conduce cu siguranţă şi a-i transmite în mod eficace harul prin celebrarea sacramentelor (cf. Ibidem, nr. 4, 5, 6). În momentul cel mai înalt, izvor şi culme a vieţii Bisericii şi a vieţii sale personale, preotul celebrează liturghia unde, făcând prezentă jertfa lui Cristos, se oferă în unire cu el pe altar şi depune acolo ofranda întregului popor al lui Dumnezeu şi a fiecărui credincios.

Vă invit, dragi seminarişti, să înrădăcinaţi bine în sufletul vostru aceste adevăruri fundamentale care vor fi la baza vieţii voastre şi a însăşi identităţii voastre. Şi în inima acestei identităţi, configurată cu Domnul Isus, se găseşte celibatul. Preotul este celibatar - şi vrea să fie aşa - pur şi simplu pentru că Isus era celibatar. Exigenţa celibatului nu este înainte de toate teologică, ci mistică: "cine poate să înţeleagă, să înţeleagă!" (Mt 19,12). Se aud multe lucruri despre preoţi astăzi, figura sacerdotală este foarte des deformată în unele locuri, relativizată, uneori considerată subalternă. Nu vă înspăimântaţi prea mult: nimeni nu are puterea de a schimba natura preoţiei şi nimeni n-o va schimba vreodată, chiar dacă modalităţile exercitării sale trebuie să ţină cont în mod necesar de evoluţiile societăţii actuale şi de situaţia de criză vocaţională gravă pe care o trăim.

Şi una dintre aceste evoluţii ale societăţii, relativ nouă în Franţa, este că instituţia eclezială, şi cu ea figura preotului, nu mai este recunoscută; a pierdut în ochii celei mai mari părţi a oamenilor orice prestigiu, orice autoritate naturală şi, din păcate, este chiar murdărită de noroi. Aşadar, nu mai trebuie să se bazeze pe ea pentru a găsi ascultare la persoanele pe care le întâlnim. De aceea, unicul mod posibil de a proceda la noua evanghelizare cerută de Papa Francisc, pentru ca fiecare să aibă o întâlnire personală cu Cristos (cf. Evangelii gaudium, Introducere, iii), este adoptarea unui stil pastoral de apropiere, compasiune, umilinţă, gratuitate, răbdare, dulceaţă, dăruire radicală de sine pentru alţii, simplitate şi sărăcie. Un preot care să cunoască "mirosul oilor" (Liturghia crismei, 28 martie 2013) şi care să meargă cu ele, în ritmul lor. În felul acesta preotul va atinge inima credincioşilor săi, va câştiga încrederea lor şi îi va face să-l întâlnească pe Cristos. Toate acestea nu sunt noi, desigur; nenumăraţi preoţi sfinţi au adoptat acest stil în trecut, dar astăzi a devenit o necesitate pentru a evita să nu fie credibili şi nici ascultaţi.

Pentru a trăi această exigentă, şi uneori dură, perfecţiune sacerdotală şi a înfrunta provocările şi tentaţiile pe care le veţi întâlni pe drumul vostru, există, dragi seminarişti, o singură soluţie: a alimenta o relaţie personală, puternică, vie şi autentică cu Isus. Iubiţi-l pe Isus mai mult decât orice alt lucru, iubirea lui să vă fie îndeajuns, şi veţi ieşi victorioşi din toate crizele, din toate dificultăţile. Pentru că dacă Isus îmi este îndeajuns, nu am nevoie de mari mângâieri în slujire, nici de mari succese pastorale, nici să mă simt în centrul vastelor reţele relaţionale; dacă Isus îmi este îndeajuns, nu am nevoie de afecte dezordonate, nici de notorietate, nici să am mari responsabilităţi, nici să fac carieră, nici să strălucesc în ochii lumii, nici să fiu mai bun decât ceilalţi; dacă Isus îmi este îndeajuns, nu am nevoie de mari bunuri materiale, nici să mă bucur de seducţiile lumii, nici de siguranţe pentru viitorul meu. Dacă, dimpotrivă, capitulez în faţa uneia dintre aceste tentaţii sau slăbiciuni, este pentru că Isus nu-mi este îndeajuns şi eu nu am iubire.

Aşadar, dragi seminarişti, "credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea Fiului său Isus Cristos, Domnul nostru!" (1Cor 1,3-9). Să aveţi mereu ca primă preocupare să răspundeţi la această chemare şi să întăriţi unirea voastre cu acela care vrea să facă din voi nişte prieteni (cf. In 15,15). El este credincios şi vă va face fericiţi. Şi nu pot decât să vă recomand, ca maestră de viaţa spirituală, pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, la această a 150-a aniversare a naşterii sale, învăţător în scientia amoris a cărei doctrină admirabilă aveţi privilegiul de a putea s-o citiţi în limba de origine. Ea care "respiră" constant Numele lui Isus, "unica sa iubire" (cf. C'est la confiance, nr. 8), vă va conduce pe calea încrederii care vă va susţine în fiecare zi şi vă va face să rămâneţi în picioare sub privirea Domnului când vă va chema la sine (cf. Ibidem, nr. 3).

Papa Francisc încredinţează mijlocirii ei şi ocrotirii Stăpânei Noastre a Ridicării la Cer, patroana Franţei, pe voi şi pe toţi membrii comunităţilor voastre din seminarii. Vă acordă din inimă binecuvântarea apostolică.

Cardinal Pietro Parolin
secretar de stat al Sanctităţii Sale

(După L'Osservatore Romano, 1 decembrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 2.