Papa Francisc: Mesaj pentru a 50-a aniversare a întemeierii lui Consociatio Internationalis Studio Iuris Canonici Promovendo

Către ilustrisima profesoară
Chiara Minelli,
preşedinte al Consociatio Internationalis Studio Iuris Canonici Promovendo

Sărbătoarea importantă a celei de-a 50-a aniversări a întemeierii lui Consociatio Internationalis Studio Iuris Canonici Promovendo este motiv de bucurie deosebită pentru a mă adresa dumneavoastră, precum şi tuturor membrilor acestei asociaţii ilustre, un gând cordial însoţit de recunoştinţa faţă de cei care, în toţi aceşti ani lungi, au dedicat propria angajare de cercetare menită să "aprofundeze şi să răspândească studiul dreptului canonic şi al dreptului statal referitor la Biserica Catolică şi la alte Biserici şi comunităţi ecleziale" (Statut, nr. 2).

După cum este bine cunoscut, această asociaţie a avut origine şi s-a dezvoltat cu finalitatea de a uni experţi ai dreptului canonic din universităţile ecleziastice şi civile din atâtea părţi ale lumii, în promovarea unei discipline importante pentru viaţa Bisericii. Este deosebit de apreciabilă sinergia care s-a dezvoltat între diferite atenee răspândite în diferite naţiuni.

Desigur, în centrul dreptului canonic şi al dreptului civil este persoana; particularitatea în dreptul canonic este persoana ca răscumpărată în Cristos, credincios în Biserică. Prin legi, fie Biserica, fie societatea civilă îşi propune să procure binele comun; totuşi, el în Biserică nu este numai o ordine externă care permite fiecăruia să îndeplinească obligaţiile sale şi să exercite drepturile sale, ci este expresie a prezenţei lui Cristos Mântuitorul, realitate interioară de har, care este bine comun tocmai pentru că aparţine fiecărui credincios.

Faptul că este vorba de dreptul Bisericii - popor al lui Dumnezeu, chemat la sfinţenie - cere ca voi, susţinători pasionaţi, să ţineţi cont mereu că suprema lex, în lumina căreia trebuie să fie formulată, interpretată şi aplicată fiecare lege ecleziastică, este salus animarum, care deja se realizează acum, dar va ajunge la plinătatea sa la sfârşitul timpurilor. Dacă vă veţi menţine în acest orizont, veţi găsi, pe de o parte, modul de a rămâne trainici în ceea ce este la baza dreptului canonic, Revelaţia în dubla sa exprimare a cuvântului lui Dumnezeu şi a Tradiţiei vii, şi, pe de altă parte, de a aplica tot ceea ce vrea Cristos, prin norma canonică, pentru situaţia concretă a fiecărui credincios, ca să fie însoţit să primească voinţa lui Dumnezeu. Trebuie cerut darul discernământului spiritual. Parafrazând o frază celebră a lui Isus, amintiţi-vă că legea, oricare ar fi, canonică sau civilă, este făcută pentru om, nu omul pentru lege (cf. Mc 2,27).

Poporul lui Dumnezeu trăieşte în istorie, aşadar, formele sale de viaţă şi organizare nu pot să fie imutabile. Şi aici arta voastră de a discerne va consta în a şti să traduceţi voinţa lui Cristos pentru Biserică, ce trebuie să rămână ca atare în timp, în forme care să favorizeze împlinirea misiunii primite de la Întemeietorul său: să vestească evanghelia mântuirii tuturor neamurilor.

Înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, primită în rugăciune şi în ascultarea celorlalţi, în învăţământul diligent, precum şi în tribunale şi în curiile diecezelor unde vă exercitaţi lucrarea, să vă conducă pentru a găsi ce anume este esenţial în trăirea zilnică, pentru că este voit de Cristos însuşi şi stabilit de apostoli, precum şi exprimat de magisteriu, şi ceea ce este în schimb numai un ansamblu de forme exterioare, probabil utile şi semnificative în trecut, dar care nu mai sunt aşa în prezent, ba chiar uneori sunt impediment pentru o mărturie care, astăzi în special, pentru a fi credibilă, cere simplitate mai mare. Această esenţialitate a credinţei este aceea care ne-a fost transmisă de mamele noastre, prime evanghelizatoare. Pentru ce să n-o luăm ca punct de referinţă ce aptitudine a spiritului trebuie trăită în situaţiile vieţii ecleziale?

Sunt elocvente cuvintele evangheliei care ne interpelează fiind creştini: "Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi credinţă pe pământ?" (Lc 18,8b). Putem să ne întrebăm, în lumina evenimentelor care marchează realitatea actuală în diferitele domenii: "Dacă Fiul Omului ar veni acum, ar găsi credinţa pe pământ?". Unul poate să fie canonist, dar în modul de a raţiona să fie fără credinţă. Toate dimensiunile şi structurile ecleziale trebuie să realizeze o convertire pastorală şi misionară, pentru a duce lumii singurul lucru de care are nevoie: evanghelia milostivirii lui Isus. Şi dreptul canonic este investit cu acest mandat pe care Învăţătorul l-a dat Bisericii sale, aşadar, este necesar ca să fie mai pastoral şi misionar. A deveni pastoral nu înseamnă ca normele să fie puse deoparte şi fiecare să se orienteze cum vrea, ci ca în aplicarea lor să se facă în aşa fel încât christifideles să găsească în ele prezenţa lui Isus milostiv, care nu condamnă, ci îndeamnă să nu mai păcătuiască, pentru că dă harul (In 8,11). Prin urmare, şi atunci când trebuie aplicată o sancţiune severă celui care a comis un delict foarte grav, Biserica, fiind mamă, îi va oferi ajutorul şi sprijinul spiritual indispensabile pentru ca în căinţă să poată întâlni faţa milostivă a Tatălui. Cu această misiune sunt investiţi toţi cei botezaţi, dar în special episcopii şi superiorii majori. În felul acesta, Biserica misionară evanghelizează şi prin aplicarea normei canonice.

Vouă, iubiţi fraţi şi surori, reuniţi în această circumstanţă specială doresc să vă exprim mulţumirea mea pentru slujirea calificată pe care o aduceţi comunităţii creştine. Doresc ca această întâlnire, a cărei temă relevantă este "Cincizeci de ani de promovare a dreptului canonic în panorama mondială a ştiinţei juridice", să fie un moment providenţial de reflecţie pentru a reînnoi cooperarea voastră în domeniul aşa de delicat al Bisericii. Fiţi conştienţi că sunteţi instrumente ale dreptăţii lui Dumnezeu, care este mereu unită indisolubil cu milostivirea.

În timp ce asigur rugăciunea mea pentru fiecare, vă încredinţez mijlocirii Sfântului Raimond de Peñafort pentru ca evenimentul pe care-l celebraţi să aducă rezultatele dorite; cer cu rugăminte să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine şi cu bunăvoinţă vă binecuvântez.

Cu fraternitate,

Din Vatican, 1 decembrie 2023,

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 2.