© Vatican Media

Interviu cu cardinalul Pierbattista Pizzaballa

Eliberarea ostaticilor este un prim pas pentru sfârşitul conflictului

de Andrea Tornielli

Eliberarea câtorva ostatici este un prim pas spre sfârşitul conflictului care există între Israel şi Hamas. Afirmă asta patriarhul latinilor de Ierusalim, cardinalul Pierbattista Pizzaballa, sunat la telefon de mass-media vaticane.

Cum comentaţi ştirile din ultimele ore?

Faptul că s-a ajuns la un acord cu privire la eliberarea măcar a câtorva dintre ostatici este pozitiv, pentru că până acum unicul canal de comunicare era cel militar. În schimb, în acest mod se face un prim pas înainte de toate spre încetinirea tensiunii atât interne, cât şi internaţionale. Apoi este şi un mod pentru a începe demararea altor soluţii care să nu fie cele militare: mă refer la soluţii pentru sfârşitul conflictului.

Au existat reacţii diferite la ştirea eliberării ostaticilor, desigur de satisfacţie. Dar au fost şi unii comentatori care consideră că, de fapt, tratativele însăşi reprezintă într-un fel o înfrângere...

Cei care - să-i numim "drastici" - vor să identifice pacea cu victoria, probabil pot s-o gândească în acest mod. Dar pacea, soluţia conflictului, nu poate să fie o victorie absolută. Nu există. Aşadar, este clar că nu se poate lăsa soluţia numai militarilor. Este clar că politica trebuia să reia în mâini situaţia, să dea mai ales perspective, pentru că militarii nu le au. Este clar, aşadar, că tratativele, eliberarea ostaticilor sunt primii paşi pentru a demara apoi parcursuri de perspective politice pentru Gaza după acest război. Este necesar.

Avem ştiri despre faptul că persoane evacuate în partea de nord din Gaza încearcă să se întoarcă în ceea ce, în cea mai mare parte a cazurilor îmi imaginez, sunt locuinţe distruse. Ce înseamnă?

Cât am putut să înţeleg, încă nu există această posibilitate. Unii vor să se întoarcă pentru că situaţia, şi în sudul Gazei, unde sunt îngrămădite toate aceste milioane de persoane, nu este uşoară. Aşadar, vor să iasă de acolo, înţeleg asta foarte bine. Şi creştinii noştri care sunt închişi în acel mic compound al bisericii aproape că nu se mai descurcă. Însă atât timp cât nu sunt perspective politice clare sau de claritate cu privire la următoarele faze, acest lucru încă nu este posibil şi poate fi chiar periculos.

Cum se poate înfrânge terorismul? Cum se poate înfrânge o ideologie ca aceea a Hamasului?

Nu este simplu. Trebuie înlăturat, puţin câte puţin, cu răbdare - timpii sunt lungi - tot ceea ce alimentează acea ideologie. Aşadar, trebuie tăiate rădăcinile. Este inutil a tăia ramurile, pentru că acestea pot creşte din nou. Înainte de toate, trebuie dată palestinienilor o perspectivă. Acest lucru l-am spus şi ştiu că nu le-a plăcut multora: trebuie dată o perspectivă naţională pe care încă nu o au. Acest război este o mărturie foarte clară că cele două popoare nu pot convieţui, cel puţin nu în acest moment. Vor trebui să aibă perspective clare, definite, precise, mai mult decât s-a făcut până acum. Apoi este un alt aspect. Hamas este şi o ideologie religioasă; aşadar dialogul interreligios este foarte important, aşa cum este foarte important a alimenta, a face să crească, un discurs religios care să nu fie centrat pe ură.

Ce putem face noi, creştinii, dar în general persoanele care deşi trăiesc departe de acele locuri le simt aproape pentru că sunt locurile vieţii, ale existenţei pământeşti a lui Isus? Ce se poate face şi la nivel de opinie publică?

Înainte de toate, rugăciunea pentru credincioşi este primul lucru de făcut. Apoi este nevoie şi de sprijin real, şi umanitar. Un alt aspect important: am văzut că în lume s-au creat diviziuni puternice, unul împotriva altuia. Aproape pare că este imposibil a-i iubi pe amândoi. Cred că este important, fiind creştini, să fim clari şi în discursul nostru, dar nu exclusivi. A numi lucrurile cu numele lor, în adevărul lor, şi în acelaşi timp a încerca să menţinem deschise relaţiile cu toţi şi a spune tuturor, amândurora, că noi îi iubim.

(După L'Osservatore Romano, 25 noiembrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.