© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 22 noiembrie 2023

Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 27. Vestirea este pentru toţi

Iubiţi fraţi şi surori!

După ce am văzut, data trecută, că vestirea creştină este bucurie, să ne oprim astăzi asupra unui al doilea aspect: este pentru toţi, vestirea creştină este bucurie pentru toţi. Când îl întâlnim cu adevărat pe Domnul Isus, uimirea acestei întâlniri impregnează viaţa noastră şi cere să fie dusă dincolo de noi. Asta doreşte el, ca evanghelia sa să fie pentru toţi. De fapt, în ea este o "putere umanizatoare", o împlinire de viaţă care este destinată fiecărui bărbat şi fiecărei femei, deoarece pentru toţi Cristos s-a născut, a murit, a înviat. Pentru toţi: niciunul exclus.

În Evangelii gaudium se citeşte: "Toţi au dreptul să primească evanghelia. Creştinii au datoria de o vesti fără a exclude pe nimeni, nu ca acela care impune o nouă obligaţie, ci ca acela care împărtăşeşte o bucurie, semnalează un orizont frumos, oferă un ospăţ dorit. Biserica nu creşte prin prozelitism, ci «prin atracţie»" (nr. 14). Fraţilor, surorilor, să ne simţim în slujba destinaţiei universale a evangheliei, este pentru toţi; şi să ne distingem prin capacitatea de a ieşi din noi înşine - o vestire pentru a fi adevărată vestire trebuie să iasă din egoismul propriu - şi să avem şi capacitatea de a depăşi orice graniţă. Creştinii se întâlnesc mai mult pe esplanadă decât în sacristie şi merg "pe străzile şi pe uliţele cetăţii" (Lc 14,21). Trebuie să fie deschişi şi expansivi, creştinii trebuie să fie "extrovertiţi", şi acest caracter al lor vine de la Isus, care a făcut din prezenţa sa în lume un drum continuu, destinat să ajungă la toţi, chiar şi învăţând din anumite întâlniri ale sale.

În acest sens, evanghelia prezintă întâlnirea surprinzătoare a lui Isus cu o femeie străină, o canaaneană care îl imploră s-o vindece pe fiica bolnavă (cf. Mt 15,21-28). Isus refuză, spunând că a fost trimis numai "la oile pierdute ale casei lui Israel" şi că "nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei" (v. 24.26). Dar femeia, cu insistenţa tipică a celor simpli, răspunde că şi "căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor" (v. 27). Isus rămâne impresionat şi îi spune: "Femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!" (v. 28). Această întâlnire cu această femeie are ceva unic. Nu numai că cineva îl face pe Isus să-şi schimbe ideea, şi este vorba de o femeie, străină şi păgână; ci însuşi Domnul găseşte confirmare la faptul că predica sa nu trebuie să se limiteze la poporul la care aparţine, ci să se deschidă la toţi.

Biblia ne arată că atunci când Dumnezeu cheamă o persoană şi încheie un legământ cu unii, criteriul este mereu acesta: alege pe cineva pentru a ajunge la alţii, acesta este criteriul lui Dumnezeu, al chemării lui Dumnezeu. Toţi prietenii Domnului au experimentat frumuseţea, dar şi responsabilitatea şi povara de a fi "aleşi" de el. Şi toţi au simţit descurajarea în faţa propriilor slăbiciuni sau pierderea siguranţelor lor. Dar ispita probabil cea mai mare este aceea de a considera chemarea primită ca un privilegiu, vă rog nu, chemarea nu este un privilegiu, niciodată. Noi nu putem spune că suntem privilegiaţi în comparaţie cu ceilalţi, nu. Chemarea este pentru o slujire. Şi Dumnezeu alege pe unul pentru a-i iubi pe toţi, pentru a ajunge la toţi.

Precum şi pentru a preveni ispita de a identifica creştinismul cu o cultură, cu o etnie, cu un sistem. Însă, astfel îşi pierde natura cu adevărat catolică, adică pentru toţi, universală: nu este un mic grup de aleşi de primă clasă. Să nu uităm: Dumnezeu alege pe cineva pentru a-i iubi pe toţi. Acest orizont de universalitate. Evanghelia nu este numai pentru mine, este pentru toţi, să nu uităm asta. Mulţumesc.

________________

Şi să nu uităm să perseverăm în rugăciune pentru cei care suferă din cauza războaielor în atâtea părţi ale lumii, în special pentru îndrăgitele populaţii din Ucraina, martirizata Ucraina, şi din Israel şi din Palestina. În această dimineaţă, am primit două delegaţii, una de israelieni care au rude ca ostatici în Gaza şi alta de palestinieni care au rude prizonieri în Israel. Ei suferă mult şi am auzit cum suferă amândouă: războaiele fac asta, dar aici am mers dincolo de războaie, aceasta nu este o războire, acesta este terorism. Vă rog, să mergem înainte pentru pace, rugaţi-vă pentru pace, rugaţi-vă mult pentru pace. Fie ca Domnul să intervină acolo, ca Domnul să ne ajute să rezolvăm problemele şi să nu mergem înainte cu patimile care la sfârşit îi ucid pe toţi. Să ne rugăm pentru poporul palestinian, să ne rugăm pentru poporul israelian, ca să vină pacea.

Pentru toţi binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.