Conferinţă de presă pentru prezentarea Raportului de Sinteză al primei Sesiuni a Celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor la încheierea lucrărilor sinodale (28 octombrie 2023)

Sâmbătă, 28 octombrie, la Sala de Presă a Sfântului Scaun, Sala "Sfântul Pius al X-lea", via dell'Ospedale 1, a avut loc Conferinţa de Presă la încheierea lucrărilor pentru a prezenta Raportul de Sinteză a primei Sesiuni a Celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor cu tema: "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune". Au intervenit: Eminenţa Sa cardinal Mario Grech, secretar general; Eminenţa Sa cardinal Jean-Claude Hollerich, S.I., arhiepiscop de Luxemburg, raportor general; reverendul părinte Giacomo Costa, S.I., secretar special, preşedinte al "Fundaţiei Culturale Sfântul Fidel" din Milano, însoţitor spiritual naţional al Asociaţiilor Creştine Lucrători Italieni (A.C.L.I.); reverendul Riccardo Battocchio, secretar special, rector al Almo Collegio Capranica, preşedinte al Asociaţiei Teologice Italiene. Publicăm în continuare intervenţiile Eminenţei Sale cardinal Mario Grech şi a Eminenţei Sale cardinal Jean-Claude Hollerich.

Intervenţia Eminenţei Sale cardinal Mario Grech

Mulţumesc pentru prezenţa voastră.

La sfârşitul acestei prime sesiuni a Celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, putem să vă înmânăm Raportul de Sinteză a lucrărilor Sinodului Episcopilor desfăşurate în timpul acestor trei săptămâni.

Raportul de Sinteză este rodul unei lucrări intense şi rodnice. O lucrare care nu depinde atât de capacităţile şi de abilităţile noastre, ci de ascultarea Duhului pe care l-am invocat şi pe care Biserica - suntem siguri - l-a invocat pentru Adunare în timpul acestei luni. Această Adunare a fost un timp de discernământ eclezial, în timpul căruia am menţinut metoda conversaţiei în Duh: a ne ascultat unii pe alţii pentru a asculta ceea ce Duhul spune Bisericii. Afirmaţia insistentă a Sfântului Părinte că protagonistul Sinodului este Duhul Sfânt nu este un slogan, ci principiul de bază al oricărei acţiuni sinodale. Fără ascultarea Duhului, totul se reduce la cuvinte, la formule eventual frumoase, dar goale şi sterile.

Raportul de Sinteză este în schimb rodul unei ascultări care angajează Biserica într-o atitudine probabil neobişnuită, dar necesară. Mulţi cer imediat rezultate. Dar sinodalitatea este în schimb un exerciţiu de ascultare: prelungită, respectuoasă, mai ales umilă. Pentru aceasta, îmi place să amintesc că Biserica - toată Biserica! - trăieşte un timp de ascultare din 10 octombrie 2021, când Sfântul Părinte a deschis în Sfântul Petru procesul sinodal. Este corect să reafirmăm asta: Sinodul nu a început cu această Sesiune a Adunării!

Nu este bine să se concentreze atenţia numai asupra momentului prezent de adunare - care, de altfel, constituie numai prima sesiune a celei de-a doua faze -, uitând prima fază, în complexitatea de etape şi de momente: consultarea poporului lui Dumnezeu în Bisericile locale, discernământul păstorilor în Conferinţele Episcopale, ulteriorul act de discernământ în Adunările continentale. Cei 70 de membri care nu au munus episcopal - laice şi laici, călugăriţe şi călugări, preoţi şi diaconi - care au participat ca maici şi părinţi sinodali, cu drept de cuvânt şi de vot, sunt martorii acelui proces, amintirea drumului care a condus la acest moment. Prezenţa lor nu este aceea de a reprezenta poporul lui Dumnezeu, în logica parlamentară, sau ca delegaţi ai Bisericilor locale, ci ca martori ai unui proces care a început de la poporul lui Dumnezeu şi se întoarce la poporul lui Dumnezeu cu restituirea a ceea ce a reieşit din Adunare.

Raportul de Sinteză fotografiază starea discernământului eclezial aflat în desfăşurare. După prima fază, cu documentele sale, acest Raport de Sinteză conţine rezultatul lucrărilor din aulă. Dacă vreunul ar nutri vreo îndoială, pot să-l asigur: textul nu a fost pregătit înainte. Întârzierea în înmânarea textului demonstrează respectul total al Adunării: inserarea Modurilor a cerut timpul său. Asta explică şi posibilele diferenţe între schiţa prezentată în aulă la 25 octombrie şi redactarea definitivă.

Ce găsiţi în Raportul de Sinteză? Temele reieşite în Adunare, asupra cărora s-a înregistrat un adevărat consens. Discernământul eclezial, care se întemeiază pe ascultarea reciprocă pentru a înţelege unde duce Duhul Biserica, se întemeiază pe criteriul CONSENSULUI. În societatea civilă funcţionează în general două dinamici: ori decizia unuia sau a câtorva, ori cea a unei majorităţi. Şi Adunarea a votat, dar ca o căutare a consensului mai amplu şi convins.

Merită de explicat acest principiu, pentru ca să nu fie înţeles în cheie sociologică şi confundat cu sistemele care reglementează opinia publică. În istoria Bisericii, mai ales cea antică, deciziile au fost luate în general prin consens. Termenul latin conspiratio, folosit de Părinţii Bisericii, redă bine această dinamică: faptul de a converge toţi asupra unei poziţii, în virtutea acţiunii Duhului care mişcă inimile la adeziune, este criteriul şi măsura infailibilităţii in credendo a poporului sfânt al lui Dumnezeu. Alegerile erau luate pe baza faptului că "totalitatea credincioşilor nu poate greşi în credinţă" (LG 12). Clar: dacă raţionăm asupra Bisericii ca o societate oarecare, acest lucru va apare ca un truc pentru a justifica alegeri arbitrare. În realitate, şi în timpuri mai apropiate de noi, papii au definit dogme pe baza "conspiratio extraordinare a păstorilor şi a credincioşilor".

Într-o Biserică sinodală, întemeiată pe ascultarea reciprocă, acest principiu se poate aplica la procesele decizionale. Există probleme asupra cărora comunitatea creştină - sub et cum Petro - exprimă un acord profund? Acestea se pot asuma. Cu privire la altele există dezacord, disensiune, până acolo încât pot să genereze tensiuni şi chiar să producă dezbinări şi schisme. Asta înseamnă că problema are nevoie de alt timp, de ascultare şi studiu, de săpătură ulterioară la nivel de teorie şi de practici, de aprofundare; într-un cuvânt, discernământ. Decizii grăbite, afirmaţii de parte, concluzii neîmpărtăşite sunt contrariul sinodalităţii, pentru că ajung să încetinească "mersul împreună" al poporului lui Dumnezeu. Nu vor lipsi cei care susţin că în acest mod se riscă să nu se ia decizii pentru a menţine status quo-ul. În realitate, nu Adunarea poate decide. Misiunea sa este de a propune. Şi citind cu atenţie Raportul de Sinteză, se va putea vedea că această misiune a fost desfăşurată aşa cum trebuie. Fiecare temă este articulată în jurul a trei nuclee: CONSENSUL la care a ajuns Adunarea; PROBLEMELE DE ÎNFRUNTAT; PROPUNERILE pentru anul de inter-sesiune, în vederea celei de-a doua sesiuni a Adunării. Problemele de înfruntat şi propunerile de schimbare au reieşit din confruntarea în cercurile mici şi în congregaţiile generale, într-adevăr cu contribuţia tuturor.

Încrederea şi speranţa - întărită de experienţa trăită aici împreună cu episcopi din toate Conferinţele Episcopale din lume - este ca Raportul de Sinteză să fie receptat de Biserici ca stimulent de a continua drumul, de a aprofunda stilul şi forma sinodală de Biserică, de a implica în procesul sinodal şi pe cei la care încă nu s-a reuşit să se ajungă, de a oferi contribuţii concrete la înţelegerea sinodalităţii. Avem în faţa noastră un an, în timpul căruia este posibil să aprofundăm problemele şi să verificăm posibilitatea de a face paşi înainte în practica sinodalităţii. Secretariatul, Consiliul Ordinar al Sinodului, Adunarea (prin faptul că va rămâne aceeaşi şi pentru sesiunea din octombrie 2024), grupul de experţi: toţi suntem chemaţi să facem partea noastră pentru ca roadele sinodalităţii să se matureze. Părintele Timothy Radcliffe, O.P., şi Maica Maria Ignazia Angelini, O.S.B., au comparat acest an cu timpul semănatului: toţi suntem chemaţi să cultivăm cu răbdare şi cu dăruire ogorul Bisericii sinodale, invocând de la Duhul ploaia care face să încolţească şi să crească sămânţa şi soarele care o duce la maturare deplină.

Intervenţia Eminenţei Sale cardinal Jean-Claude Hollerich, S.I.

Prezentarea Raportului de Sinteză

În această după-amiază, a XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, la sfârşitul primei sale Sesiuni, a aprobat textul final al Raportului de Sinteză, care - aşa cum ştim - va orienta drumul eclezial până la a doua şi ultima Sesiune, prevăzută pentru octombrie 2024.

Este vorba de un text amplu, dar zvelt. Amplu pentru că tratează un evantai de probleme extrem de bogat, zvelt pentru că temele sunt organizate cu claritate în douăzeci de paragrafe, fiecare paragraf începe precizând convergenţele obţinute, continuă ilustrând problemele de aprofundat şi se termină prezentând câteva propuneri. Pentru timpul cuprins între cele două Sesiuni, misiunea Bisericilor locale este astfel definită deja: pornind de la convergenţele obţinute, comunităţile vor fi chemate să aprofundeze problemele şi propunerile, combinând discernământul spiritual, aprofundarea teologică şi exerciţiul pastoral.

La rândul lor, cele douăzeci de paragrafe sunt organizate în trei părţi, strâns coerente între ele. Prima parte ("Faţa Bisericii sinodale") prezintă principiile teologice care iluminează şi întemeiază sinodalitatea. A doua parte ("Toţi discipoli, toţi misionari") se ocupă de subiecţii care, la diferitele niveluri, formează poporul lui Dumnezeu şi care sunt chemaţi, fiecare pentru partea sa, să asume sinodalitatea ca stil eclezial concret. A treia parte ("A ţese legături, a genera comunităţi") se concentrează asupra proceselor şi organismelor care, într-o logică sinodală, permit schimbul între Biserici şi dialogul cu lumea.

Având conştiinţa că termenul "sinodalitate" încă nu este clar pentru mulţi, provocând din când în când dezorientare, preocupări sau aşteptări improprii, Raportul încearcă să ofere încă de la început o definiţie esenţială a ei. "Sinodalitatea - se citeşte la nr. 1 - se poate înţelege ca mers al creştinilor în comuniune cu Cristos şi spre Împărăţie, împreună cu toată omenirea; orientată spre misiune, ea comportă reunirea în adunare la diferitele niveluri ale vieţii ecleziale, ascultarea reciprocă, dialogul, discernământul comunitar, crearea consensului ca expresie a prezenţei lui Cristos viu în Duhul şi asumarea unei decizii într-o coresponsabilitate împărtăşită" (litera h).

Este evident, într-un text ca acesta, cum Sinodul se situează în brazda Tradiţiei Bisericii, preţuind viziunea ecleziologică a Conciliului al II-lea din Vatican şi dezvoltarea sa ulterioară facilitată de magisteriul Papei Francisc. Demonstrează acest lucru atenţia faţă de dimensiunile cristologică şi pneumatologică ale Bisericii, care fac trimitere la originea sa trinitară; tensiunea escatologică spre împlinirea ultimă a Împărăţiei lui Dumnezeu; concepţia despre o Biserică ce nu stă pur şi simplu "în faţa" lumii, ci care trăieşte "în" lume şi merge "cu" omenirea, părtaşă de bucuriile sale şi de travaliile sale; ideea că Biserica se constituie în împletirea dintre egalitatea baptismală, care îi face pe toţi credincioşii coresponsabili de misiune, şi diferenţa ministerială, care exprimă diferitele vocaţii în slujba evanghelizării.

În Raportul de Sinteză găseşte spaţiu tema iniţierii creştine, ca izvor sacramental al sinodalităţii: comuniunea, participarea şi misiunea creştinilor se nasc din izvorul baptismal, cresc cu Mirul şi se alimentează încontinuu la masa Euharistiei, a cărei celebrare manifestă unitatea şi în acelaşi timp diversitatea Bisericii.

Apoi Documentul acordă atenţie pluralităţii culturilor în care se întrupează unica Evanghelie, din care izvorăşte exigenţa unei decentralizări salutare şi a unei valorizări a instanţelor locale. Această pluralitate se exprimă, îndeosebi, în coexistenţa rodnică a diferitelor tradiţii ecleziale, în Occident şi în Orient, lăsând să înflorească cererea de a valoriza mai bine bogatul patrimoniu al Bisericilor orientale, cu formele sale specifice de sinodalitate. Şi cererea de a înainta pe drumul ecumenic, confruntându-se cu tradiţiile sinodale ale celorlalte Biserici şi comunităţi ecleziale, este foarte prezentă în Raportul de Sinteză, graţie şi contribuţiei fundamentale a delegaţilor fraterni în timpul întregii Sesiuni.

Alte teme importante atinse de text sunt valorizarea geniului femeilor în misiunea eclezială, cu cererea de a le face tot mai mult părtaşe de procesele decizionale la diferitele niveluri; aprecierea faţă de contribuţia profetică a vieţii consacrate şi a agregărilor laicale la reînnoirea Bisericii; exigenţa de a aprofunda natura şi exercitarea slujirii diaconale şi prezbiterale; rolul cheie al episcopului într-o Biserică sinodală conceput drept comuniune de Biserici locale; o înţelegere reînnoită a slujirii petrine însăşi şi a slujirii desfăşurate pentru comuniunea eclezială de către Curia Romană.

În concluzie, fără a avea pretenţia că am oferit o prezentare exhaustivă a textului, doresc să sugerez trei instanţe care, deşi tratate în paragrafe specifice, în realitate sunt presărate în tot Documentul:

1) dimensiunea misionară, aşa cum reiese deja din titlu ("O Biserică sinodală în misiune"), având conştiinţa clară că, dacă Biserica "este" misiune, orice reînnoire eclezială este autentică şi utilă dacă promovează misiunea, făcând comunitatea creştină mai deschisă şi primitoare, mai disponibilă să vestească Evanghelia şi să trezească credinţa în Isus Cristos;

2) exigenţa formării, pentru că sinodalitatea este o "cultură", o "formă de Biserică", un "stil de viaţă creştină", care impregnează fiecare domeniu şi care nu se poate improviza. La sinodalitate trebuie să se formeze toţi membrii poporului lui Dumnezeu, începând de la slujitorii hirotoniţi şi de la acei laici şi laice care sunt chemaţi să asume roluri de responsabilitate eclezială;

3) solidaritatea cu omenirea şi cu dramele sale, mărită de faptul că, la numai câteva zile după începerea Adunării, un conflict teribil a izbucnit în Ţara Sfântă, adăugându-se la lista dureroasă a războaielor din timpul nostru, care agravează sărăcia, constrâng la migraţie, conduc la moarte. În timpul acestei luni, participanţii la Sinod nu s-au închis într-un "balon", în care era imposibil să se asculte strigătul omenirii suferinde. Dimpotrivă, atâţia membri ai Adunării, începând de la păstorii din ţările însângerate de conflicte, au ţinut aprinsă constant atenţia asupra acestor tematici, ajutându-ne să înţelegem că sinodalitatea trebuie să permită tot mai mult Bisericii să asume un glas comun împotriva oricărei violenţe.

Acum acest Raport de Sinteză, înmânat Sfântului Părinte, este încredinţat Conferinţelor Episcopale pentru ca să promoveze restituirea sa poporului lui Dumnezeu care trăieşte în Bisericile locale. Mulţi membri au sugerat ca Raportul să fie tradus în cel mai mare număr posibil de limbi şi ca să se elaboreze sinteze ale sale, de exemplu adaptate la limbajul şi la sensibilitatea tinerilor.

Concluzia Documentului, inspirându-se dintr-o parabolă evanghelică, aseamănă lucrarea îndeplinită cu "o sămânţă mică, dar încărcată de viitor", care va putea creşte graţie operei Duhului Sfânt şi colaborării generoase a tuturor la acţiunea sa misterioasă. Urarea este ca lunile care ne despart de a doua Sesiune a Adunării să fie un timp de har şi de maturare, pentru binele Bisericii şi pentru viaţa lumii. Mulţumesc!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 2.