© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 25 octombrie 2023

Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 24. Sfinţii Ciril şi Metodiu, apostoli ai slavilor

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi vă voi vorbi despre doi fraţi foarte vestiţi în Orient, până acolo încât au fost numiţi "apostolii slavilor": sfinţii Ciril şi Metodiu. Născuţi în Grecia în secolul al IX-lea din familie aristocrată, renunţă la cariera politică pentru a se dedica vieţii monastice. Dar visul lor al unei existenţe retrase durează puţin. Sunt trimişi ca misionari în Marea Moravie, care în acea vreme cuprinde diferite popoare, deja în parte evanghelizate, dar unde supravieţuiau multe obiceiuri şi tradiţii păgâne. Principele lor cerea un învăţător care să explice credinţa creştină în limba lor.

Aşadar, prima angajare a lui Ciril şi Metodiu este să studieze profund cultura acelor popoare. Mereu acel refren: credinţa trebuie înculturată şi cultura trebuie evanghelizată. Înculturarea credinţei, evanghelizarea culturii, mereu. Ciril întreabă dacă au un alfabet; îi răspund că nu au. Şi el răspunde: "Cine poate scrie un discurs pe apă?". De fapt, pentru a vesti evanghelia şi pentru a se ruga era nevoie de un instrument propriu, adaptat, specific. Astfel inventează alfabetul glagolitic. Traduce Biblia şi textele liturgice. Oamenii simt că acea credinţă creştină nu mai este "străină", ci devine credinţa lor, vorbită în limba maternă. Gândiţi-vă: doi călugări greci care dau un alfabet slavilor. Această deschidere a inimii a înrădăcinat evanghelia printre ei. Nu le era frică acestor doi, erau curajoşi.

Însă foarte repede încep contrastele din partea unor latini, care văd că li se ia monopolul predicării printre slavi, acea luptă înăuntrul Bisericii, mereu aşa. Obiecţia lor este religioasă, dar numai în aparenţă: Dumnezeu poate să fie lăudat - spun ei - numai în cele trei limbi scrise pe cruce, ebraica, greaca şi latina. Aceştia aveau mentalitatea închisă pentru a apăra propria autonomie. Dar Ciril răspunde cu forţă: Dumnezeu vrea ca fiecare popor să-l laude în propria limbă. Împreună cu fratele Metodiu apelează la papa şi acesta aprobă textele lor liturgice în limba slavă, le aşează pe altarul bisericii "Santa Maria Maggiore" şi cântă cu ele laudele Domnului conform acelor cărţi. Ciril moare după câteva zile, relicvele sale încă sunt venerate aici la Roma, în bazilica "Sfântul Clement". În schimb, Metodiu este hirotonit episcop şi retrimis în teritoriile slavilor. Aici va trebui să sufere mult, va fi şi închis, dar, fraţilor şi surorilor, noi ştim că nu este înlănţuit Cuvântul lui Dumnezeu şi se răspândeşte printre popoare.

Privind mărturia acestor doi evanghelizatori, pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea i-a voit co-patroni ai Europei şi despre care a scris enciclica Slavorum Apostoli, să vedem trei aspecte.

Înainte de toate, unitatea: grecii, papa, slavii: în acel timp era în Europa o creştinătate nedespărţită, care colabora pentru a evangheliza.

Un al doilea aspect important este înculturarea, despre care am spus ceva mai înainte: a evangheliza cultura şi înculturarea arată că evanghelizarea şi cultura sunt strâns unite. Nu se poate predica o evanghelie în abstract, distilată, nu: evanghelia trebuie înculturată şi este şi exprimare a culturii.

Un ultim aspect, libertatea. În predică este nevoie de libertate, dar libertatea are nevoie mereu de curaj, o persoană este liberă cu cât este mai curajoasă şi nu se lasă înlănţuită de atâtea lucruri care îi iau libertatea.

Fraţilor şi surorilor, să cerem sfinţilor Ciril şi Metodiu, apostoli ai slavilor, să fim instrumente de "libertate în caritate" pentru alţii. Să fim creativi, să fim constanţi şi să fim umili, cu rugăciunea şi cu slujirea.

________________

APEL

Mă gândesc mereu la situaţia gravă din Palestina şi din Israel: încurajez eliberarea ostaticilor şi intrarea ajutoarelor umanitare în Gaza. Continui să mă rog pentru cei care suferă şi să sper în parcursuri de pace, în Orientul Mijlociu, în martirizata Ucraina şi în celelalte regiuni rănite de război. Amintesc tuturor că poimâine, vineri 27 octombrie, vom trăi o zi de post, de rugăciune şi de pocăinţă; la ora 18.00, în "Sfântul Petru", ne vom aduna ca să ne rugăm pentru a implora pacea în lume.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.