© Vatican Media

Papa Francisc: Marele duşman de astăzi este războiul, nu există siguranţă fără dialog

"Exploatarea este una dintre originile războiului. Cealaltă origine este de tip geopolitic, de dominare a teritoriului", a afirmat Papa Francisc într-un interviu acordat agenţiei de presă Télam, în care a tratat şi alte teme precum criza şi falşii mesia, munca, inteligenţa artificială, sinodul şi speranţa.

"Cuvântul criză îmi place pentru că are mişcare internă. Dar dintr-o criză se iese spre înălţime, nu se iese «cu compromisuri». Se iese spre înălţime şi nu în singurătate. Cei care vor să iasă din criză singuri transformă calea de ieşire într-un labirint, care face mereu să se învârtă şi să se învârtă", a spus papa, care a subliniat şi importanţa de a-i învăţa pe tineri să rezolve crizele, pentru că asta permite maturizarea, şi să fie atenţi la mesianisme: "Nimeni - a repetat el - nu poate promite rezolvarea conflictelor decât prin crize, ieşind din ele spre înălţime. Şi nu singuri".

Criza de umanitate

Ziarista de la Télam, Bernarda Llorente, l-a întrebat pe Francisc: "Ce anume îi lipseşte omenirii?". Francisc a răspuns amintind necesitatea de a promova "adevăratele valori". "Omenirii - a afirmat el - îi lipsesc protagonişti de umanitate, îi lipseşte ca să arate protagonismul său uman. Uneori observ că lipseşte această capacitate de a gestiona crizele şi de a face să înflorească propria cultură. Nu trebuie să ne fie frică să iasă afară adevăratele valori ale unei ţări. Crizele sunt ca nişte glasuri care ne indică în ce direcţie să mergem".

În afară de asta, Francisc a amintit că "gândirea unică exilează bogăţia umană. Şi bogăţia umană trebuie să contemple trei realităţi, trei limbaje: al capului, al inimii şi al mâinilor. Asta pentru ca unul să gândească ceea ce simte şi ceea ce face, să simtă ceea ce gândeşte şi ceea ce face şi să facă ceea ce gândeşte şi ceea ce simte. Aceasta este armonia umană. Dacă unuia îi lipseşte unul din aceste limbaje, există un aşa dezechilibru care duce la sentimentul unic, la pragmatismul unic sau la gândirea unică. Sunt trădări pentru umanitate".

Demnitatea muncii

Vorbind despre muncă, pontiful a amintit demnitatea muncii şi păcatul grav al exploatării: "Munca îţi dă demnitate. Or, trădarea cea mai mare faţă de acest drum de demnitate este exploatarea. Nu a pământului pentru ca să producă mai mult, ci exploatarea muncitorului. A-i exploata pe oameni este unul din cele mai grave păcate. Mai ales a-i exploata pentru folosul propriu". Papa a subliniat şi necesitatea drepturilor muncitorilor pentru ca să nu devină sclavi: "Când un muncitor - a afirmat el - nu are drepturi sau îi este oferit un contract pe termen scurt pentru a angaja după aceea pe un altul şi astfel a nu-i plăti contribuţiile, el este transformat în sclav şi cel care-l angajează este transformat în călău".

Lui Francisc îi pare rău că unii îl definesc un dictator atunci când aud vorbindu-se despre enciclicele sale sociale: "Nu este aşa. Papa afirmă evanghelia şi spune ceea ce spune evanghelia. Şi în Vechiul Testament dreptul ebraic cerea să se aibă grijă de văduvă, de orfan, de străin. Dacă o societate se îngrijeşte de aceste trei aspecte merge înainte foarte bine". "Şi clarific că nu sunt comunist aşa cum spun unii. Papa urmează evanghelia", a repetat el.

Dominarea persoanei asupra tehnologiei

Apoi s-a cerut lui Francisc părerea sa cu privire la progresele tehnologiei şi la implicaţiile sale: "Linia conducătoare a unui progres cultural, ca inteligenţa artificială, este - a indicat el - capacitatea pe care o au bărbatul şi femeia de a-l gestiona, de a-l asimila şi de a-l reglementa. Adică, bărbatul şi femeia sunt stăpâni ai Creaţiei şi în asta nu trebuie să avem îndoieli. Dominarea persoanei asupra oricărui lucru. Schimbarea ştiinţifică serioasă este progres, trebuie să fim deschişi la asta".

Siguranţa universală

Reluând tema războiului, papa a făcut un apel la siguranţa universală prin dialog: "Nu se poate vorbi de siguranţă socială dacă nu există siguranţă universală sau o siguranţă care se universalizează. Cred că dialogul nu poate să fie numai naţionalist, este universal, mai ales astăzi cu toate facilitările care există pentru a comunica. Pentru aceasta vorbesc de dialog universal, de armonie universală, de întâlnire universală. Este clar, duşmanul a toate acestea este războiul". "Exploatarea" şi "dominarea teritoriilor", a adăugat el, sunt la originea războaielor "promovate de dictaturi".

Pentru construirea păcii şi pentru binele comun pontiful înseamnă să se facă în aşa fel încât "să se conştientizeze propria identitate. Nu se poate dialoga cu celălalt dacă nu avem conştiinţa de unde pornim. Când două identităţi conştiente se întâlnesc pot să dialogheze şi să facă paşi spre un acord, spre progres, spre a merge împreună".

Biserica este armonie

La întrebările despre desfăşurarea Sinodului şi despre ce anume are nevoie Biserica în aceste timpuri, Francisc a răspuns: "Încă de la începutul Conciliului al II-lea din Vatican, Ioan al XXIII-lea a avut o percepţie foarte clară: Biserica trebuia să se schimbe. Şi Paul al VI-lea gândea aşa şi a continuat în aceeaşi direcţie, precum şi papii care au urmat după el. Nu este vorba numai de a urma modele, este vorba de o schimbare de creştere şi în favoarea demnităţii persoanelor. În asta constă progresul teologic, al teologiei morale şi al tuturor ştiinţelor ecleziastice, inclusiv interpretarea Scripturilor, care au progresat în armonie cu simţirea Bisericii. Mereu în armonie".

Speranţa, un condiment zilnic

Interviul continuă înfruntând teme personale, precum raportul cu Dumnezeu: "Domnul este un prieten bun, mă tratează bine", a spus el, şi cu privire la capacitatea de a râde: "Simţul umorului ne face umani", în timp ce despre importanţa virtuţii speranţei a adăugat: "Nu putem trăi fără speranţă. Dacă am elimina micile speranţe de fiecare zi, am pierde identitatea. Nu ne dăm seama că trăim din speranţe. Şi speranţa teologală este foarte umilă, ci este aceea care condimentează cotidianitatea".

În sfârşit, cu privire la călătoriile apostolice, a destăinuit că i-ar plăcea să meargă în Argentina şi a adăugat: "Vorbind despre cele mai îndepărtate, îmi rămâne Papua Noua Guinee".

(După Vatican News, 17 octombrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.