© Vatican Media

Sfinţi şi fericiţi "răpiţi" de rugăciunea Rozariului

La şcoala Mariei

de Roberto Cutaia

În luna octombrie, cu recitarea rugăciunii Rozariului, poporul creştin se înscrie la şcoala Mariei pentru a privi şi a contempla faţa lui Cristos. Cuvântul "rozariu" înseamnă "ghirlandă de trandafiri", substantiv care provine din latinescul rosarium (grădină de trandafiri). Originea rugăciunii dăinuie din secolul al XII-lea, cu certozinii şi cistercienii, şi încă mai înainte din secolul al IX-lea în mănăstirile din Irlanda, dar declinarea şi răspândirea universală se datorează fraţilor predicatori, ordin întemeiat în 1216 de Dominic de Guzmán. O rugăciune simplă şi sobră, cea a Rozariului, care de secole înseninează şi insuflă speranţă şi care a fascinat şi a "răpit" sfinţi, pontifi şi muzicieni, tineri şi mai puţin tineri, fără deosebire femei şi bărbaţi, din toată lumea.

Tocmai după exemplul marilor fraţi predicatori, Sfântul Ioan Bosco, care recunoştea în rugăciunea Rozariului beneficiu spiritual enorm şi salutar, invita, solicita şi recomanda confraţilor şi tinerilor din oratoriu la recitarea zilnică. Demonstrează asta printre altele capela mică pe care însuşi don Bosco a dedicat-o la Becchi, localitate piemonteză la Castelnuovo Don Bosco (Asti), târg nativ al sfântului: la parterul casei fratelui Giuseppe, în colţul vestic al locuinţei, a fost adaptat un mic loc folosit drept capelă şi don Bosco l-a dedicat Sfintei Fecioare Maria a Rozariului. Bisericuţa a fost inaugurată de el la 8 octombrie 1848. Sfântul, până în anul 1869, celebra acolo în fiecare an sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului.

În Memorii biografice (III, 294), se citeşte că în februarie 1848, marchizul Roberto d'Azeglio, vizitând oratoriul, i-a sugerat lui don Bosco "să neglijeze să recite acea vechitură de cincizeci de Bucură-te, Marie, înşiruite una după alta". Dar sfântul piemontez a răspuns astfel: "Eu ţin mult la această practică; şi cu privire la asta, aş putea spune că pe ea este întemeiată instituţia mea. Aş fi dispus să las atâtea alte lucruri, dar nu pe acesta. Domnule marchiz, dacă ar fi necesar, aş fi dispus să renunţ şi la prietenia dumneavoastră preţioasă, dar niciodată la recitarea Sfântului Rozariu".

Această profundă convingere a avut-o toată viaţa, deşi scurtă, şi fericitul Carlo Acutis. Aşa spune despre rugăciunea Rozariului: "Rozariul este scara cea mai scurtă pentru a urca în cer". Aceste puţine cuvinte ar fi suficiente pentru a sintetiza unicitatea de raport dintre Mama lui Isus şi însuşi Fiul, trăite şi experimentate de tânărul fericit şi nu numai de el. O lecţie semnificativă şi exemplară pentru copiii şi tinerii din zilele de astăzi. De fapt, încă de mic, Acutis a arătat o mare atenţie faţă de "Cer". Şi printr-o circumstanţă specială, dată fiind maturitatea sa neobişnuită în cele ale credinţei şi marea sa iubire faţă de sacramentul Euharistiei, Carlo a fost admis la prima împărtăşanie la numai 7 ani şi de atunci n-a lipsit niciodată la întâlnirea cotidiană cu Sfânta Liturghie şi cu adoraţia euharistică înainte şi după Liturghie şi cu Rozariul. Un adevărat îndrăgostit al Rozariului.

"După Sfânta Euharistie, sfântul Rozariu este arma cea mai puternică pentru a-l combate pe diavol", îi plăcea lui Acutis să repete. "Toţi se nasc originali, dar mulţi mor ca fotocopii". Totuşi, pentru a nu muri ca fotocopie decolorată, ar trebui, urmându-l pe Carlo, să ridicăm privirea spre "Cer" sprijiniţi de ajutorul zilnic al rugăciunii Rozariului.

(După L'Osservatore Romano, 6 octombrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.