© Vatican Media

Colocviu cu cardinalul secretar de stat Pietro Parolin

Europa unită în faţa provocărilor în Mediterana

de Massimiliano Menichetti

Este necesar ca, referitor la Noul Pact despre Migraţie şi Azil, Europa să găsească un consens cât mai curând posibil. Este ceea ce afirmă într-un interviu acordat la mass-media vaticane cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, în ajunul călătoriei apostolice a Papei Francisc la Marsilia în 22 şi 23 septembrie 2023 cu ocazia încheierii manifestării "Întâlnirile Mediteraneene" - "Rencontres Méditerranéennes". Toate ţările europene - subliniază cardinalul - trebuie să-şi asume împreună responsabilitatea situaţiei din Mediterana departe de slogane şi contrapoziţii, având în vedere mai mult feţele decât numerele unei probleme complexe şi dramatice.

Eminenţă, papa va fi la Marsilia pentru "Întâlnirile Mediteraneene", unde episcopii catolici din cele 30 de ţări ale Mediteranei, împreună cu diferiţi primari şi tineri, se vor întâlni. Ce va duce papa?

Sfântul Părinte a primit invitaţia de a participa la această a treia ediţie a "Întâlnirii Mediteraneene", care urmează după cele de la Bari şi de la Firenze, văzând în ele o oportunitate preţioasă de împărtăşire şi de construire a binelui comun. De fapt, "Întâlnirile Mediteraneene", într-un context care reuneşte în mod aproape unic teritorii, popoare, istorii şi religii diferite, promovează unitatea în înfruntarea provocărilor comune şi decisive pentru un viitor care, vrem sau nu vrem, va fi împreună sau nu va fi, aşa cum a amintit papa de mai multe ori. Cred că Sfântul Părinte doreşte să fie la Marsilia martor al acestui spirit de coeziune şi de concreteţe. În Mediterana, dezbaterea prevalentă în acest moment este legată de problema migratoare, unde se evidenţiază, dincolo de dificultăţi, tocmai necesitatea de a înfrunta problemele împreună şi cu viziuni clarvăzătoare, nu numai ca urgenţele de moment pe care fiecare încearcă să le abordeze urmând propriile interese particulare.

Cum se construiesc primirea, dialogul, pacea într-o lume care recunoaşte cu greu faţa celui care este nevoiaş?

Aş spune chiar începând să se creadă cu seriozitate şi energic în dialog, care nu este un instrument util pentru a afirma propriile poziţii, ci o cale deschisă pentru a găsi soluţii împărtăşite. Dumneavoastră spuneaţi că lumea cu greu recunoaşte faţa celui care este nevoiaş, şi este adevărat: atâtea probleme se tratează, din păcate, pornind mai degrabă de la "numere" decât de la "feţe". Când ne gândim la drama migranţilor, este nevoie în schimb să se pornească de la prioritatea demnităţii umane faţă de oricare altă consideraţie chiar legitimă, eludând acea gândire ideologică, împotriva căreia avertizează papa, care pune teoriile, adesea propagandiste, înaintea realităţii faptelor. Problema migratoare este un fenomen complex, care nu are soluţii simple şi imediate, şi care nu trebuie înfruntată prin sloganuri şi promisiuni, ci, aşa cum amintea în urmă cu puţine zile şi înaltul comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, prin "acţiuni unitare" care să angajeze realmente resursele ca să garanteze condiţii mai bune de primire, de pace şi de stabilitate.

Războaie, sărăcie, violenţe determină adesea necesitatea de a părăsi propria ţară. Eminenţă, care sunt paşii concreţi care ar trebui întreprinşi pentru o trezire a comunităţii internaţionale?

Deşi războaiele, sărăcia şi violenţa determină decizia de a părăsi propria ţară, nu putem uita că ele sunt provocate de cel care comite acte de violenţă, de cel care dezlănţuie conflictele, de cel care ia decizii politice care nu au în vedere binele comun. Aşadar, primul pas este acela de a ne asuma responsabilitatea deciziilor pe care le luăm în fiecare zi în casele noastre, în familiile noastre, între prieteni, la locul de muncă, la şcoală, în societăţile noastre şi în guvernele noastre. Aşadar, crizele nu sunt întâmplătoare, ci probleme de alegeri personale şi colective. Aş spune că este nevoie de convertire, ca punct de plecare pentru propuneri politice pozitive, investiţii şi proiecte sociale menite să construiască o cultură a iubirii şi o societate fraternă, unde nu sunt constrânşi să fugă, ci se poate trăi în pace, siguranţă şi prosperitate.

În aceste zile s-au intensificat debarcările de migranţi pe coastele italiene îndeosebi la Lampedusa. Ce trebuie spus locuitorilor insulei care dintotdeauna primesc, dar care de mulţi ani cer să nu fie lăsaţi singuri?

Înainte de toate, nicio acţiune bună nu este inutilă, niciun gest de iubire şi de caritate nu este irosit. Cristos este prezent în tentativele noastre de a iubi şi de a ne îngriji de cei din urmă dintre noi şi în fiecare act de generozitate noi îl întâlnim şi experimentăm prezenţa sa. Totuşi, cei care se angajează în îngrijirea migranţilor şi a refugiaţilor nu pot să fie lăsaţi singuri să înfrunte aceste situaţii fără sprijinul guvernelor. Au nevoie de solidaritate la nivel naţional şi internaţional. Actualmente, sunt în discuţie mai multe planuri de acţiune la nivel politic. Nu numai în Italia, ci şi în Europa. Îmi vin în minte fie diferitele proiecte de dezvoltare în Africa, fie Noul Pact despre Migraţie şi Azil. Este necesar ca în privinţa Pactului să se găsească un consens cât mai repede posibil. Toate ţările europene trebuie să-şi asume responsabilitatea situaţiei în Mediterana împreună.

Când se vorbeşte despre fluxuri migratoare, impresia este că suntem mereu "la anul zero", în schimb există modele consolidate de integrare şi primire. Cât de importantă este punerea lor în practică şi o comunicare pozitivă?

Există aşa-numitele best practices şi planurile de acţiune, nu începem de la zero. Există modele care pot garanta ca migraţia să aibă loc în mod sigur, ordonat şi regulamentar. Aşadar, toţi suntem chemaţi să mergem dincolo de retorică şi să adoptăm politici eficace, care să evite o supraîncărcare a sistemului de primire a migranţilor şi care susţin munca persoanelor pe teren.

Ce vă aşteptaţi de la întâlnirea din Marsilia?

Aş spune că titlul întâlnirii însăşi, adică "Mozaic de speranţă", rezumă bine aşteptările. De fapt, este vorba de a reînsufleţi speranţa şi de a face asta - într-o perioadă în care se percepe un climat de mare intoleranţă şi indiferenţă - împreună, convergând asupra temelor fundamentale, în jurul cărora nu grupările şi opoziţiile ajută, ci colaborarea şi bunăvoinţa. Mă gândesc, întocmai, la fenomenul migrator, dar şi la provocările păcii, ale schimbărilor climatice, ale luptei împotriva foametei... În acest sens, întâlnirea de la Marsilia reprezintă, prin munca unită a responsabililor ecleziali şi civili, o ocazie pentru a promova speranţa în mod concret.

(După L'Osservatore Romano, 21 septembrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.