Gânduri la cinci ani de la beatificarea Fericitei Veronica Antal

(22 septembrie 2018 - 22 septembrie 2023)

Câţi fiori şi emoţii amestecate cu lacrimi de bucurie! Când mă gândesc acuma, parcă nu-mi vine să cred că beatificarea ei a avut loc, şi nu pentru că nu este sfântă, nici pentru munca pe care trebuie să o depună atâtea persoane pentru a instrui un asemenea proces de beatificare, cât mai ales pentru munca pe care trebuie să o depună un creştin pentru a ajunge să fie aşezat la cinstea altarelor. În aceste momente de aniversar unicul cuvânt care-mi vine-n minte este cel de responsabilitate. Să fii, cu alte cuvinte, serios şi responsabil cu viaţa primită în dar de la Cristos şi să vrei din toată inima să devii ceea ce eşti prin botez, sfânt între sfinţi, chip şi imagine a lui Dumnezeu. Aşa a vrut Fericita Veronica să devină, aşa a lucrat, aşa a devenit, toate această devenire fiind posibilă numai şi numai cu ajutorul altor persoane, evident al bunului Dumnezeu în primul rând, fără de care nu ne cade un fir de păr din cap.

Ajunsesem cu ceva zile înainte de beatificare în ţară, pentru a pregăti bine - împreună cu mulţi alţi fraţi şi seminarişti şi tineri - momentul beatificării, iar cu câteva zile înainte îmi stabilisem cartierul general la Nisiporeşti. Era o forfotă de nedescris: alergau cu toţii şi le vedeam bucuria pe chipuri. Unii curăţeau biserica, alţii montau băncile pentru pelerini; consătenii Veronicăi se pregăteau şi ei pentru primirea oaspeţilor. Iar pe buzele tuturor era un singur cuvânt: Veronica. Veronica urma să fie beatificată şi, cu acest act, era înscrisă în calendarul Bisericii Catolice pentru totdeauna, deocamdată cu titlul de fericită. Tânăra Veronica, martira curăţiei, terţiară franciscană şi membră a Armatei Maicii Domnului, prima româncă, prima femeie, prima tânără, prima moldoveancă, prima nisiporeşteancă, titrau toate ziarele şi televiziunile din ţară, urma să fie beatificată în frumoasa biserică din Nisiporeşti închinată Adormirii Maicii Domnului.

Lumea începuse să se reverse în acest mic Betleem încă dinainte cu două zile, iar la mormântul ei era coadă, cu toţii apropiindu-se de ea ca să-i mulţumească pentru bucuria pe care le-o făcea, această fată simplă de la ţară, acest crin însângerat care, în faţa agresorului, ştiuse să rămână ceea ce fusese aleasă să fie din veşnicie, Mireasă a lui Cristos. Soseau continuu credincioşii, în valuri, şi cântau imnul care fusese cu puţin înainte compus de un vrednic părinte, şi pus pe note de un altul: Au înflorit iar în Moldova crinii/ Grădina Maicii Domnului s-a îmbrăcat/ cu mii şi mii de flori înmiresmate/ dar a-nflorit şi-un crin însângerat. Îngeri ai Domnului/ în Cartea Vieţii, să scrieţi că eu sunt al lui Isus/ frate creştin şi soră nu uita/ când eşti rănit, ridică-te, nu renunţa!

Visam. Era o atmosferă de rai domnesc!

În dimineaţa beatificării soarele răsărise mai degrabă ca de obicei, pentru a se bucura şi el de sărbătoare, şi pentru a face din nimbul lui coroană pe capul Fericitei Veronica. Începeau să vină şi ierarhii, toţi prezenţi ca niciodată, în frunte cu prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, pe atunci cardinalul Angelo Becciu, însoţit de episcopul nostru, Mons. Petru Gherghel. Preoţii, la fel, se revărsaseră la Nisiporeşti din toate parohiile ţării, iar credincioşii, catolici şi ortodocşi, nu mai conteneau.

Şi... a început Sfânta Liturghie, în cadrul căreia urma să auzim clar cuvintele Sfântului Părinte Papa: "Noi, la cererea fratelui nostru Petru Gherghel, episcop de Iaşi..., cu autoritatea noastră apostolică..., o declarăm FERICITĂ pe Venerabila Slujitoare a lui Dumnezeu Veronica Antal, fecioară şi martiră..., şi poruncim ca sărbătoarea ei să fie înscrisă în calendar pentru ziua de 26 august. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin."

Terminată citirea decretului papal, toţi au izbucnit în urale de nedescris. Era gata. Veronica Antal, după exact 60 de la moartea ei martirică, fusese ridicată la cinstea altarelor. Era gata, şi totul începea de la capăt. Urma dezvoltarea cultului Fericitei Veronica. Şi - slavă Domnului - continuă chiar foarte bine.

De atunci şi până acum, mii şi mii de credincioşi, de orice stare socială, din ţară şi din străinătate, merg la mormântul ei pentru a se încredinţa bunului Dumnezeu prin mijlocirea ei. Iar ea, aşa cum făcuse toată viaţa, mijloceşte continuu.

Fericită Veronica, roagă-te pentru noi!

Pr. Damian Pătraşcu,
ministru provincial

*

TVR Iaşi: Liturghia de beatificare a Fericitei Veronica Antal:

* * *

Secţiunea specială "Veronica Antal" pe www.ercis.ro

lecturi: 2.