In memoriam pr. Ioan Beşleagă: "Mă duc să alerg prin paradis..."

Pentru cei care l-au cunoscut, pr. Ioan Beşleagă a fost "părintele cu cârje". Ferm, atât în vestirea cuvântului lui Dumnezeu, cât şi în administrarea cu responsabilitate a bunurilor încredinţate prin mandat din partea episcopului, pr. Ioan Beşleagă, cel puţin pentru credincioşii din Parohia Oţeleni, a rămas părintele care a renovat una dintre cele mai "frumoase" biserici din Dieceza de Iaşi.

După cei 22 de ani în care a slujit în Parohia Oţeleni, după ce mai înainte slujise la Cireşoaia, Butea, Izvoarele (IS), s-a retras la Focşani pentru a se bucura de anii de pensie.

În anul 2018, împreună cu ceilalţi colegi, printre care şi IPS Ioan Robu, a celebrat 50 de ani de preoţie, ocazie cu care a concelebrat împreună cu Papa Francisc în capela "Sfânta Marta" din Vatican, primind şi binecuvântarea papei.

Om jovial, foarte priceput în multe, şi-a dorit mereu din partea credincioşilor să corespundă mesajului lui Isus Cristos pe care el l-a vestit prin predică, cateheză şi prin celebrarea sacramentelor. Aparent "dificil" din pricina "cârjelor", pr. Ioan Beşleagă avea un suflet sensibil, gata să lăcrimeze la nevoie şi plin de entuziasm şi bucurie acolo unde împrejurarea o cerea.

Nu s-a dat înlături de la muncă, indiferent de natura ei! Nu-i plăcea să se spună că un preot a "stat" în parohia X timp de..., ci că "a slujit", ceea ce ştia din experienţă. "Episcopul nu te trimite într-o parohie ca să stai, ci ca să slujeşti", spunea deseori, iar el a dovedit-o din plin în parohiile unde a avut bucuria să slujească.

Ţintuit la pat de mai mulţi ani, părintele Ioan s-a resemnat la gândul că într-o zi se va întâlni cu Cel pe care l-a slujit o viaţă, pe care l-a celebrat şi l-a vestit până în ultima clipă. Deseori spunea cu haz: "Mă duc să alerg prin paradis, dacă aici nu am putut să alerg prea mult!"

Dumnezeu ştie ce înseamnă viaţa unui om, cu atât mai a mult a unui preot: îi ştie nopţile nedormite, preocupat de turma încredinţată, îi ştie limitele, îi ştie entuziasmul în slujire, dar îi ştie şi suferinţa în eşec! Pr. Ioan Beşleagă şi-a dorit mereu de la viaţă maximum, dar a primit atât cât a considerat "bunul Dumnezeu", aşa cum îl numea deseori.

Acum, noi, cei care l-am cunoscut mai de aproape sau mai de departe, cei care am primit sacramentele prin mâinile sale, care l-am ascultat, vorbindu-ne despre Isus Cristos, care ne-am bucurat să-l vedem şi să-l auzim, care l-am însoţit în suferinţa sa, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că l-am avut ca om, ca paroh, ca prieten, ca o călăuză spre Împărăţia Tatălui ceresc!

Dumnezeu să vă odihnească în pace, părinte Ioan!

Pr. Felician Tiba

* * *

A trecut la Domnul pr. Ioan Beşleagă

lecturi: 2.