© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (10 septembrie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi evanghelia ne vorbeşte despre corectarea fraternă (cf. Mt 18,15-20), care este una din cele mai înalte exprimări ale iubirii, precum şi cele mai angajante, pentru că nu este uşor a-i corecta pe ceilalţi. Când un frate în credinţă comite o greşeală împotriva ta, tu, fără supărare, ajută-l, corectează-l: a ajuta corectând.

În schimb, din păcate, primul lucru care se creează adesea în jurul celui care greşeşte este bârfa, în care toţi ajung să cunoască greşeala, cu multe amănunte, în afară de cel interesat! Acest lucru nu este corect, fraţilor şi surorilor, acest lucru nu-i place lui Dumnezeu. Nu încetez să repet că bârfa este o ciumă pentru viaţa persoanelor şi a comunităţilor, pentru că aduce dezbinare, aduce suferinţă, aduce scandal, şi nu ajută niciodată la îmbunătăţire, nu ajută niciodată la creştere. Un mare maestru spiritual, Sfântul Bernard, spunea că o curiozitate sterilă şi cuvintele superficiale sunt primele trepte ale scării mândriei, care nu duce în sus, ci în jos, prăbuşindu-l pe om spre pierzare şi ruinare (cf. Gradele umilinţei şi ale mândriei).

În schimb, Isus ne învaţă să ne comportăm în mod diferit. Iată ce spune astăzi: "Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi!" (v. 15). A vorbi "între patru ochi", a vorbi sincer, pentru a-l ajuta să înţeleagă acolo unde greşeşte. Şi acest lucru fă-l pentru binele său, învingând ruşinea şi găsind curajul adevărat, care nu este acela de a vorbi de rău, ci de a spune lucrurile în faţă cu blândeţe şi gentileţe.

Dar putem să ne întrebăm: şi dacă nu este suficient? Dacă el nu înţelege? Atunci trebuie căutat ajutor. Însă atenţie: nu pe cel al grupului mic care bârfeşte! Isus spune: "Ia cu tine unul sau doi" (v. 16), înţelegând persoane care vor cu adevărat să dea o mână de ajutor acelui frate sau acelei surori care a greşit.

Şi dacă tot nu înţelege? Atunci, spune Isus, implică şi comunitatea. Dar şi aici precizăm: nu înseamnă a pune o persoană în derâdere, făcând-o de ruşine public, ci a uni eforturile tuturor pentru a o ajuta să se schimbe. A arăta cu degetul nu este bine, dimpotrivă adesea face mai dificil pentru cel care a greşit să recunoască propria greşeală. Mai degrabă, comunitatea trebuie să facă să simtă el sau ea că, în timp ce condamnă greşeala, este aproape cu rugăciunea şi cu afectul de persoană, mereu gata să ofere iertarea, înţelegerea, şi să reînceapă.

Şi atunci ne întrebăm: cum mă comport eu cu acela care greşeşte împotriva mea? Ţin înăuntru acest lucru şi acumulez supărare? "Mi-o vei plăti": acest cuvânt, care vine de atâtea ori, "mi-o vei plăti...". Fac din asta un motiv de bârfe pe la spate? "Tu ştii ce a făcut acela?" şi aşa mai departe... Sau sunt curajos, curajoasă, şi încerc să ne vorbim? Mă rog pentru el sau pentru ea, cer ajutor pentru a face bine? Şi comunităţile noastre se ocupă de cel care cade, pentru ca să se poată ridica şi să înceapă o viaţă nouă? Arată cu degetul sau deschid braţele? Ce faci tu: arăţi cu degetul sau deschizi braţele?

Maria, care a continuat să iubească deşi îi auzea pe oameni condamnându-l pe Fiul său, să ne ajute să căutăm mereu calea binelui.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Doresc să exprim apropierea mea de iubitul popor din Maroc, lovit de un cutremur devastator. Mă rog pentru cei răniţi, pentru cei care şi-au pierdut viaţa - atâţia! - şi pentru cei din familiile lor. Mulţumesc salvatorilor şi celor care se străduiesc pentru a alina suferinţele oamenilor; ajutorul concret al tuturor să poată susţine populaţia în acest moment tragic: suntem aproape de poporul din Maroc!

Astăzi la Markowa, în Polonia, au fost beatificaţi martirii Iosif şi Victoria Ulma cu cei 7 copii ai lor: o întreagă familie exterminată de nazişti la 24 martie 1944 pentru că au adăpostit câţiva evrei care erau persecutaţi. Urii şi violenţei, care au caracterizat acel timp, ei au opus iubirea evanghelică. Această familie poloneză, care a reprezentat o rază de lumină în întunericul celui de-al Doilea Război Mondial, să fie pentru noi toţi un model de imitat în elanul binelui şi în slujirea celor care se află în nevoie. Aplauze pentru această familie de fericiţi!

Şi după exemplul lor, să ne simţim chemaţi să opunem forţei armelor pe cea a carităţii, retoricii violenţei tenacitatea rugăciunii. Să facem asta mai ales pentru atâtea ţări care suferă din cauza războiului; în mod special, să intensificăm rugăciunea pentru martirizata Ucraina. Sunt steaguri, acolo, ale Ucrainei, care suferă mult, mult!

Poimâine, 12 septembrie, iubitul popor etiopian va celebra tradiţionalul său An Nou: doresc să adresez cele mai cordiale urări întregii populaţii, dorind ca să fie binecuvântată cu darurile reconcilierii fraterne şi păcii.

Îndreptăm astăzi gândul spre Abaţia Mont-Saint-Michel, în Normandia, care celebrează mileniul consacrării templului.

Şi vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini care provin din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi parohia "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Madrid, comunitatea pastorală "Cristos Înviat" din Saronno, candidaţii la Mir din Soliera, studenţii din şcolile superioare din Lucca.

În apropierea începerii anului catehetic, Elledici, editura salezienilor, dăruieşte astăzi celor prezenţi în piaţă un material ajutător pentru cateheză, intitulat "Pas după pas": este un cadou frumos! Profit de ocazie pentru a le mulţumi cateheţilor pentru lucrarea lor preţioasă şi pentru a ura băieţilor şi fetelor de la catehism bucuria de a-l întâlni pe Isus.

Şi vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.