Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Mongolia

(31 august - 4 septembrie 2023)

Conferinţă de presă a Sfântului Părinte Francisc în zborul de întoarcere din călătoria apostolică în Mongolia (31 august - 4 septembrie 2023)

© Vatican Media

În dialogul cu jurnaliştii în zborul de întoarcere din Mongolia, Papa Francisc a vorbit despre Sinod explicând că "nu este un program TV" şi nu este o adunare parlamentară. Pontiful a explicat semnificaţia cuvintelor sale adresate tinerilor ruşi, reafirmând că era vorba de a nu uita marea lor moştenire culturală.

Matteo Bruni:

Mulţumim, Sanctitate, pentru aceste intense zile de întâlnire cu acest mic popor bogat în cultură într-o mare ţară aşa cum aţi definit-o dumneavoastră; precum şi cu o comunitate creştină vie care mărturiseşte credinţa sa cu prospeţime. Jurnaliştii au putut să se intereseze şi să vadă acest loc şi încă au câteva întrebări pe care ar vrea să vi le adreseze.

Papa Francisc:

Bună ziua vouă tuturor şi mulţumesc pentru companie. Mulţumesc pentru munca pe care aţi făcut-o. A arăta cu mass-media şi cultura acestui popor, istoria. Multe mulţumiri.

Jargaksaikhan Dambadarjaa (The Defacto Gazete):

Multe mulţumiri, Sanctitate, pentru că aţi vizitat Mongolia. Întrebarea mea este: care era obiectivul dumneavoastră principal cu această vizită şi dacă sunteţi satisfăcut de rezultatul obţinut.

Papa Francisc:

Ideea de a vizita Mongolia mi-a venit gândindu-mă la comunitatea catolică mică. Eu fac aceste călătorii pentru a vizita comunităţile catolice, precum şi pentru a intra în dialog cu istoria şi cultura popoarelor, cu ceea ce este mistica proprie a unui popor. Este important ca evanghelizarea să nu fie concepută ca prozelitism. Prozelitismul restrânge mereu. Papa Benedict a spus că credinţa nu creşte prin prozelitism, ci prin atracţie. Vestirea evanghelică intră în dialog cu cultura. Există o evanghelizare a culturii, precum şi o înculturare a evangheliei. Deoarece creştinii exprimă valorile lor creştine şi cu cultura propriului popor. Acest lucru este total contrariul a ceea ce ar fi o colonizare religioasă. Pentru mine scopul călătoriei era să cunosc acest popor, să intru în dialog cu acest popor, să primesc cultura acestui popor şi să însoţesc Biserica în drumul său cu mult respect faţă de cultura acestui popor. Şi sunt satisfăcut de rezultat.

Ulambradrakh Markhaakhuu (ULS Suld TV):

Astăzi, conflictul dintre civilizaţii poate să fie rezolvat numai prin dialog, aşa cum aţi spus dumneavoastră, Sanctitate. Poate Ulaanbaatar să se propună ca platformă pentru un dialog internaţional între Europa şi Asia?

Papa Francisc:

Cred că da. Dar voi aveţi un lucru foarte interesant, care chiar favorizează acest dialog şi îmi permit să o numesc "mistica celui de-al treilea vecin", care vă face să mergeţi înainte într-o politică a celui de-al treilea vecin. Tu gândeşte-te că Ulaanbaatar este capitala unei ţări foarte departe de mare şi putem spune că ţara voastră este între două mari puteri, Rusia şi China. Şi pentru aceasta mistica voastră este să încercaţi să dialogaţi şi cu "vecinii terţi": nu din dispreţ faţă de aceşti doi, pentru că aveţi raporturi bune cu ambii, ci din dorinţa de universalitate, de a arăta propriile valori întregii lumi, precum şi să primiţi de la ceilalţi valorile lor, ca să vă facă să dialogaţi. Este curios că în istorie a merge pentru a căuta alte ţinuturi, de atâtea ori, se confunda cu colonialismul sau cu intrarea pentru a domina, mereu. În schimb, voi, cu această mistică a celui de-al treilea vecin, aveţi această filozofie de a merge să căutaţi pentru a dialoga. Mie mi-a plăcut mult această expresie a celui de-al treilea vecin. Este o bogăţie a voastră.

Cristina Cabrejas (EFE):

Dumneavoastră aţi trimis ieri un mesaj poporului chinez, iar catolicilor le-aţi cerut să fie cetăţeni buni după ce autorităţile din ţară nu au permis episcopilor să vină în Mongolia. Cum sunt raporturile cu China în acest moment? Şi există noutăţi ale călătoriei la Beijing a cardinalului Zuppi şi ale misiunii în Ucraina?

Papa Francisc:

Misiunea cardinalului Zuppi este o misiune de pace pe care eu am încredinţat-o. Şi el a făcut un plan care prevedea să viziteze Moscova, Kiev, Statele Unite, precum şi Beijingul. Cardinalul Zuppi este un om de mare dialog şi de viziune universală, el are în istoria sa experienţa muncii făcute în Mozambic în căutarea păcii şi pentru aceasta l-am trimis pe el. Raporturile cu China sunt foarte respectuoase, foarte respectuoase. Personal, am o mare admiraţie faţă de poporul chinez, canalele sunt foarte deschise, pentru numirea episcopilor există o comisie care lucrează de mult timp cu guvernul chinez şi cu Vaticanul, apoi există mulţi sau mai bine zis există unii preoţi catolici sau intelectuali catolici care sunt invitaţi adesea în universităţile chineze pentru a ţine cursuri. Cred că trebuie să mergem înainte în aspectul religios pentru a ne înţelege mai mult şi cetăţenii chinezi să nu creadă că Biserica nu acceptă cultura lor şi valorile lor şi că Biserica depinde de o altă putere străină. Această cale amicală o parcurge bine comisia prezidată de cardinalul Parolin: fac o muncă frumoasă, şi din partea chineză, raporturile sunt pe cale. Eu am un mare respect faţă de poporul chinez.

Gerard O'Connell (America Magazine):

Sanctitate, raporturile dintre Vietnam şi Sfântul Scaun sunt foarte pozitive în acest moment, au făcut recent un pas înainte însemnat. Mulţi catolici vietnamezi cer ca dumneavoastră să-i vizitaţi aşa cum aţi făcut în Mongolia. Există posibilitatea acum de a vizita Vietnamul, există o invitaţie de la guvern? Şi ce alte călătorii mai aveţi în program?

Papa Francisc:

Vietnamul este una dintre experienţele de dialog foarte frumoase pe care le-a făcut Biserica în ultimele timpuri. Aş spune că este ca o simpatie în dialog. Ambele părţi au avut bunăvoinţa de a se înţelege şi de a căuta căi pentru a merge înainte, au existat probleme, dar în Vietnam văd că mai devreme sau mai târziu problemele se depăşesc. Cu puţin timp în urmă, am vorbit liber cu preşedintele Vietnamului. Eu sunt foarte pozitiv în privinţa raporturilor cu Vietnamul, sunt ani mulţi de când se face o muncă frumoasă. Îmi amintesc în urmă cu patru ani, au venit în vizită un grup de parlamentari vietnamezi: un dialog frumos cu ei, foarte respectuoşi. Când o cultură se deschide, există posibilitatea de dialog, dacă există închidere sau suspiciuni, dialogul este foarte dificil. Cu Vietnamul dialogul este deschis, cu plusurile şi minusurile sale, dar este deschis şi se merge înainte lent. Au existat unele probleme, dar au fost rezolvate. Cu privire la călătoria în Vietnam, dacă nu voi merge eu, cu siguranţă va merge Ioan al XXIV-lea. Cu siguranţă va fi, pentru că este o ţară care merită să meargă înainte, care are simpatia mea. Referitor la celelalte călătorii, este Marseille şi apoi există vreuna într-o ţară mică din Europa şi vedem dacă putem s-o facem, dar, spun adevărul, pentru mine acum a face o călătorie nu este atât de uşor ca la început, există limitări în mers şi asta limitează, dar să vedem.

Fausto Gasparroni (ANSA):

Sanctitate, recent au provocat discuţii afirmaţiile dumneavoastră adresate tinerilor catolici ruşi referitoare la marea mamă Rusia, moştenirea personajelor precum Petru cel Mare şi Ecaterina a II-a. Sunt afirmaţii care - să spunem - au supărat mult, de exemplu, pe ucraineni, au avut consecinţe şi în domeniul diplomatic şi au fost un pic văzute aproape ca o exaltare a imperialismului rus şi un soi de susţinere şi a politicilor lui Putin. Dumneavoastră, voiam să vă întreb, de ce aţi simţit necesitatea de a face aceste afirmaţii, dacă aţi evaluat oportunitatea de a le face, dacă le-aţi repeta; precum şi, pentru claritate, dacă ne puteţi spune ce credeţi despre imperialisme şi îndeosebi despre cel rus?

Papa Francisc:

Să punem unde a fost făcut acest lucru: un dialog cu tinerii ruşi. Şi la sfârşitul dialogului eu am le-am dat un mesaj, un mesaj pe care-l repet mereu: de a se ocupa de moştenirea lor. Primul punct: luaţi moştenirea voastră. Acelaşi lucru pe care-l spun peste tot. Şi chiar cu această viziune eu încerc să fac dialogul dintre bunici şi nepoţi: nepoţii să ia moştenirea. Asta o spun peste tot şi acesta a fost mesajul. Un al doilea pas, pentru a explica moştenirea: de fapt, am spus ideea despre marea Rusie, pentru că moştenirea rusă este foarte bună, este foarte frumoasă. Gândiţi-vă în domeniul literelor, în domeniul muzicii, ajungând la un Dostoievski care astăzi ne vorbeşte despre umanism matur; s-a ocupat de acest umanism, care s-a dezvoltat, în artă şi în literatură. Acesta ar fi un al doilea nivel, atunci când eu am vorbit despre moştenire, nu-i aşa? Al treilea, probabil n-a fost fericit, dar vorbind despre marea Rusie în sensul probabil nu atât geografic, ci cultural, mi-a venit în minte ceea ce ne-au învăţat la şcoală: Petru I, Ecaterina a II-a. Şi a venit acest al treilea (element, n.r.), care probabil nu este chiar corect. Nu ştiu. S-o spună istoricii. Dar a fost un adaos care mi-a venit în minte, pentru că îl studiasem la şcoală. Ceea ce am spus tinerilor ruşi este să se ocupe de moştenirea proprie, să ia propria moştenire, ceea ce înseamnă să n-o cumpere din altă parte. Să-şi ia propria moştenire. Şi ce moştenire a dat marea Rusie: cultura rusă este de o frumuseţe, de o profunzime foarte mare; şi nu trebuie ştearsă din motive politice. Aţi avut ani întunecaţi în Rusia, dar moştenirea a rămas mereu aşa, la îndemână. Apoi dumneavoastră vorbiţi despre imperialism. Eu nu mă gândeam la imperialism când am spus acel lucru, am vorbit despre cultură, iar transmiterea culturii nu este niciodată imperială, niciodată; înseamnă întotdeauna a dialoga, şi vorbeam despre asta. Este adevărat că există imperialisme care vor să impună ideologia lor. Mă opresc aici: când cultura este distilată şi transformată în ideologie, aceasta este otrava. Se foloseşte cultura, dar distilată în ideologie. Acest lucru trebuie să se distingă, când este cultura unui popor şi când sunt ideologiile care apar apoi prin vreun filozof, vreun politician din acel popor. Şi asta o spun pentru toţi, şi pentru Biserică. Înăuntrul Bisericii de atâtea ori se pun ideologiile, care dezlipesc Biserica de viaţa care vine de la rădăcină şi merge în sus; dezlipesc Biserica de influenţa Duhului Sfânt. O ideologie este incapabilă să se întrupeze, este numai idee. Dar ideologia ia loc şi devine politică, de obicei devine dictatură, nu-i aşa? Devine incapacitate de dialog, de a merge înainte cu culturile. Şi imperialismele fac asta. Imperialismul se consolidează mereu pe baza unei ideologii. Trebuie să distingem şi în Biserică între doctrină şi ideologie: adevărata doctrină nu este niciodată ideologică, niciodată; este înrădăcinată în sfântul popor credincios al lui Dumnezeu; în schimb, ideologia este dezlipită de realitate, dezlipită de popor... Nu ştiu dacă am răspuns.

Robert Messner (DPA):

Bună ziua. O întrebare în ceea ce priveşte actualizarea lui Laudato si'. Voiam să întreb dacă implicarea dumneavoastră pentru protecţia ambientului şi această atitudine se pot înţelege ca o demonstraţie de solidaritate faţă de activiştii pentru protecţia ambientului ca "Ultima generaţie", aceştia care fac proteste spectaculoase. Eventual, este şi un mesaj în această actualizare pentru activiştii tineri care ies pe străzi? Mii de mulţumiri.

Papa Francisc:

Un pic în general: nu cobor asupra acestor extremişti. Dar tinerii sunt preocupaţi. Un om de ştiinţă italian bun - am avut o întâlnire la Academie - a făcut o intervenţie frumoasă şi a terminat aşa: "Eu nu aş vrea ca nepoţica mea, care s-a născut ieri, peste treizeci de ani să trăiască într-o lume aşa de urâtă". Tinerii se gândesc la viitor. Şi, în acest sens, îmi place ca ei să lupte bine. Dar atunci când intră ideologia sau intră o presiune politică sau se foloseşte pentru asta, nu merge. Exortaţia mea apostolică va ieşi în ziua Sfântului Francisc, 4 octombrie, şi este o revizuire a ceea ce s-a întâmplat de la COP din Paris, care a fost probabil cea mai rodnică, până astăzi. Există câteva ştiri despre unele COP şi unele lucruri care încă n-au fost rezolvate şi există urgenţa de a le rezolva. Nu este aşa de mare ca Laudato si', dar este în ducere înainte a Laudato si' în lucrurile noi, precum şi o analiză a situaţiei.

Etienne Loraill?re (KTO Tv):

Dumneavoastră doriţi o Biserică sinodală, în Mongolia şi în lume. Adunarea din octombrie este deja rodul muncii poporului lui Dumnezeu. Cum vor putea fi implicaţi botezaţii din toată lumea în această etapă? Cum se va putea evita polarizarea ideologică? Şi participanţii vor putea să vorbească şi să împărtăşească public ceea ce vor trăi, pentru a permite să se meargă cu ei? Sau întregul proces va fi secret?

Papa Francisc:

Dumneavoastră aţi vorbit despre modul de a evita presiunile ideologice. În Sinod nu este loc pentru ideologie, este o altă dinamică. Sinodul este dialogul între botezaţi, între membrii Bisericii, despre viaţa Bisericii, despre dialogul cu lumea, despre problemele care ating astăzi omenirea. Dar atunci când se gândeşte (să se întreprindă, n.r.) un drum ideologic, se termină Sinodul. În Sinod, nu este loc pentru ideologie, este loc pentru dialog. Confruntare între fraţi şi surori şi confruntare cu doctrina Bisericii. A merge înainte. Apoi eu vreau să subliniez că sinodalitatea nu este o invenţie a mea: Sfântul Paul al VI-lea a fost inventatorul. Când s-a terminat Conciliul al II-lea din Vatican, şi-a dat seama că, în Occident, Biserica pierduse dimensiunea sinodală; Biserica orientală o are. Pentru aceasta el a creat Secretariatul Sinodului Episcopilor, care în aceşti şaizeci de ani a dus înainte reflecţia în mod sinodal, cu progrese continue, mergând înainte. Când a fost a cincizecea aniversare a acestei decizii a Sfântului Paul al VI-lea, eu am semnat şi am publicat un document despre ce este Sinodul, despre ce s-a realizat. Şi acum a mers înainte, s-a maturizat mai mult, şi pentru asta m-am gândit că era foarte bine să se facă un Sinod despre sinodalitate, care nu este o modă, este un lucru vechi, Biserica orientală o are dintotdeauna. Dar cum se trăieşte sinodalitatea? Înseamnă a o trăi ca un creştin. Şi, aşa cum am spus înainte, fără a cădea în ideologii. Procesul adunării: există un lucru pe care noi trebuie să-l păstrăm, climatul sinodal. Acesta nu este un program de televiziune unde se vorbeşte despre toate. Nu. Există un moment religios, există un moment de interschimb religios. Gândiţi-vă că la introducerile sinodale vor vorbi trei-patru minute fiecare, trei (intervenţii, n.r.) şi apoi vor fi trei-patru minute de tăcere pentru rugăciune. Apoi alte trei, şi rugăciunea. Fără acest spirit de rugăciune nu există sinodalitate, este politică, este parlamentarism. Sinodul nu este un parlament. Cu privire la secret: există un departament prezidat de dr. Ruffini, care este aici, şi care va face comunicatele de presă cu privire la desfăşurarea Sinodului. Într-un Sinod trebuie păstrată religiozitatea şi trebuie păstrată libertatea persoanelor care vorbesc. Pentru aceasta va fi o comisie, prezidată de dr. Ruffini, care va face informaţia cu privire la desfăşurarea Sinodului.

Antonio Pelayo (Vida Nueva):

Sfinte Părinte, dumneavoastră aţi vorbit acum despre Sinod şi toţi suntem de acord cu dumneavoastră referitor la faptul că acest Sinod trezeşte multă curiozitate şi mult interes. Din păcate, trezeşte şi multe critici care vin din ambiente catolice. Vreau să mă refer la o carte cu prologul cardinalului Burke care spune că Sinodul este vasul Pandorei de unde vor ieşi toate calamităţile pentru Biserică. Ce părere aveţi despre această poziţie? Credeţi că va fi depăşită de realitate sau va condiţiona Sinodul?

Papa Francisc:

Nu ştiu dacă am spus-o deja odată. În urmă cu câteva luni, am sunat la o mănăstire carmelită. "Ce fac călugăriţele, maică superioară?" Era o mănăstire carmelită non-italiană. Şi priora mi-a răspuns. Şi la sfârşit îmi spune: "Sanctitate, ne este teamă cu Sinodul". "Dar ce se întâmplă? - spun eu glumind - vreţi să trimiteţi o soră la Sinod?". "Nu, ne este teamă că ne schimbă doctrina." Şi asta este ceea ce spuneţi dumneavoastră: există această idee... Dar dacă tu mergi înainte la rădăcina acestor idei, vei găsi ideologii. Mereu, atunci când în Biserică se vrea dezlipirea drumului de comuniune, ceea ce dezlipeşte este întotdeauna ideologia. Şi acuză Biserica pentru asta sau pentru cealaltă, dar niciodată nu o acuză pentru ceea ce este adevărat: păcătoasă. Niciodată nu spun păcătoasă... Apără o doctrină în ghilimele, care este o doctrină ca apa distilată, nu are gust de nimic şi nu este adevărata doctrină catolică pe care o avem în Crez. Şi care de atâtea ori scandalizează; aşa cum scandalizează ideea că Dumnezeu s-a făcut trup, că Dumnezeu s-a făcut Om, că Sfânta Fecioară Maria a păstrat fecioria sa. Asta scandalizează.

Cindy Wooden (CNS):

Bună ziua, Sanctitate! Eu aş vrea să urmez întrebarea colegei franceze despre Sinod şi despre informare. Atâţia credincioşi laici au dat mult timp, rugăciune, implicare în a vorbi, a asculta. Vor să ştie ce anume este în timpul Sinodului, al adunării. Şi dumneavoastră aţi vorbit despre experienţa Sinodului despre călugări în timpul căruia unii din Sinod au spus "să nu pui asta", "să pui asta", "nu se poate spune asta...". Noi, jurnaliştii, nu avem acces nici la adunare, şi nici la sesiunile generale, cum putem fi siguri că ceea ce ne este dat ca "păpică" este adevărat? Nu există o posibilitate pentru a fi un pic mai deschis cu jurnaliştii?

Papa Francisc:

Dar foarte deschis, dragă, este foarte deschis! Există o comisie prezidată de Ruffini care va informa în fiecare zi, dar mai deschis nu ştiu, mai deschis nu ştiu... şi este bine ca această comisie să fie foarte respectuoasă faţă de intervenţiile fiecăruia şi că va încerca să nu facă bârfă, ci să spună lucrurile exact cu privire la desfăşurarea sinodală care sunt constructive pentru Biserică. Dacă tu vrei, dacă vrea cineva ca ştirile să fie: acesta s-a luat de acela pentru asta sau pentru cealaltă, aceasta este bârfă politică. Comisia nu are o misiune uşoară, să spună: astăzi reflecţia merge în partea asta, merge aşa, şi să transmită spiritul eclezial, nu politic. Este diferit un parlament de un Sinod. Nu uita că protagonistul Sinodului este Duhul Sfânt. Şi cum se transmite asta? Pentru aceasta trebuie să se transmită desfăşurarea eclezială.

Vincenzo Romeo (RAI TG2):

Bună ziua, Sanctitate! Dumneavoastră sunteţi papa periferiilor, şi periferiile, în special în Italia, sunt multe în suferinţă. Am avut episoade de violenţă, de degradare, care preocupă mult... de exemplu, aproape de Napoli, un paroh, don Patriciello, chiar v-a invitat să mergeţi, apoi la Palermo... Ce se poate face? Dumneavoastră vizitaţi villas miserias la Buenos Aires, aşadar, aveţi experienţă despre acest lucru. Şi preşedinta consiliului de la noi a vizitat una dintre aceste periferii, se discută mult. Ce se poate face, ce pot face fie Biserica, fie instituţiile statului pentru a depăşi această degradare şi a face în aşa fel încât periferiile să fie cu adevărat parte dintr-o ţară?

Papa Francisc:

Tu cu asta vorbeşte despre periferii, despre mahalale: trebuie mers înainte, de mers acolo şi de lucrat acolo, aşa cum se făcea la Buenos Aires cu preoţii care lucrau în aceste părţi: o echipă de preoţi cu un episcop auxiliar în frunte şi se lucrează acolo. Trebuie să fim deschişi la asta, guvernele trebuie să fie deschise, toate guvernele din lume, dar există periferii care sunt tragice. Revin asupra unei periferii scandaloase care se încearcă să se acopere: cea a Rohingya. Rohingya suferă, nu sunt creştini, sunt musulmani, dar suferă, pentru că au fost convertiţi în periferie, au fost alungaţi. Trebuie să vedem diferitele tipuri de periferie şi să învăţăm că periferia este şi loc în care realitatea umană este mai evidentă şi mai puţin sofisticată, momente urâte, nu vreau să idealizez, dar se percepe mai bine. Odată un filozof a spus un lucru care m-a impresionat mult: "Realitatea se percepe mai bine de la periferii", acolo se înţelege bine realitatea. Trebuie să vorbim cu periferiile şi guvernele trebuie să facă dreptatea socială adevărată, dreptatea socială adevărată, cu diferitele periferii sociale, precum şi cu periferiile ideologice. A merge să se vorbească, acolo, pentru că de atâtea ori vreo periferie ideologică rafinată este cea care provoacă periferiile sociale. Lumea periferiilor nu este uşoară. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.