© Vatican Media

Prima vizită a unui pontif

În ţara veşnicului cer albastru

de cardinal Giorgio Marengo
prefect apostolic de Ulaanbaatar

Un punctuleţ în stepă. Aşa se simte o persoană când călătoreşte în Mongolia. Aici persoana regăseşte poziţia sa corectă în lume şi în viaţă. Credinţa se întoarce la esenţialitatea sa originară sau cel puţin este provocată la această întoarcere. Se simt mici, fragili, şi tocmai pentru această sunt făcuţi obiect al unei iubiri necondiţionate care este dar pur. Vizita Papei Francisc în Mongolia este părtaşă la acest har şi îl întăreşte cu ceva mai mult care face mai umili şi recunoscători.

Comunitatea catolică locală mică (aproximativ 1.500 de credincioşi mongoli) doreşte să primească acest har cu toată intensitatea posibilă. Credincioşii îl pregătesc în perspectiva unui ajutor de a creşte în credinţă, de a fi întăriţi în alegerea (deloc evidentă) de a fi prieteni, discipoli şi martori ai acelui Domn care are la inimă fiecare persoană, aparţinând oricărei culturi, oricărei latitudini.

Misionarii şi misionarele care lucrează aici cu atâta pasiune şi tot cu atâta răbdare abia aşteaptă să-l primească în mijlocul lor pe succesorul Sfântului Petru. Şi populaţia mongolă mai în general este curioasă să vadă acest lider spiritual, despre care se vorbeşte de mult timp.

Sfântul Ioan Paul al II-lea sperase să vină aici în 2003. Dar Papa Francisc va fi primul Pontif Roman care va pune piciorul în ţara veşnicului cer albastru, cum o numesc locuitorii săi.

Din timpurile Papei Inocenţiu al IV-lea (secolul al XIII-lea) există un raport direct cu mongolii. De atunci dăinuie prima misiune diplomatică, dusă la capăt de un frate din Umbria, Giovanni di Pian del Carpine. Aşadar, Sfântul Scaun se mândreşte cu un primat la care probabil că Papa Francisc va face referinţă şi pe care şi preşedintele Khurelsukh îl cunoaşte foarte bine. Probabil că şi pentru aceasta în iulie 2022 a decis să formuleze invitaţia formală, acceptată imediat cu recunoştinţă de Sfântul Părinte. Documentul a fost dus personal de o delegaţie oficială, care a participat şi la consistoriu. Era scris în grafia antică, aceea de sus în jos, semn al unui popor care ştie să stea mereu în picioare, chiar şi în momentele dificile. Asemenea copiilor care se arată din ger fără frica de a privi în faţă şi pe oaspetele străin.

Papa Francisc va veni ca pelerin şi oaspete, martor de pace şi promotor de fraternitate. Cuvintele sale cu siguranţă vor fi ascultate cu atenţie, ca atunci când un călător se opreşte pentru a se răcori dintr-o lungă călătorie şi locuitorii din ger îi fac loc, aşezând-se în jurul sobei pentru a asculta relatarea sa, cu o ceaşcă aburindă de ceai în mână.

Credem că Papa Francisc va aprecia frumuseţea acestei ţări cu preerii vaste, lanţuri muntoase impunătoare, lacuri alpine limpezi şi întinderi deşertice. O ţară cu două feţe: cea a tradiţiei nomade, încă practicată de circa 30% din mica populaţie (3,2 milioane de locuitori) şi cea a oraşului iridescent şi uneori contradictoriu, cu clădirile strălucitoare din centru şi periferia săracă ce se află pe colinele din jurul capitalei Ulaanbaator.

Tradiţie şi noutate. Şi pentru credinţa creştină, cunoscută aici deja în epoca antică şi apoi risipită aproape până la pierdere. Pe urma acestui fil rouge se întrevede ceva foarte pozitiv: o comunitate credincioasă mică, ce trăieşte în situaţie de marginalitate, cu dorinţa de a continua să semene sămânţa bună a binelui; ca din primii ani 1990, când Biserica a început munca sa tăcută şi rodnică de promovare umană, cercetare culturală şi dialog, făcând să apară şi primele comunităţi catolice, astăzi adunate în 9 parohii. Da, cuvântul dialog este probabil unul dintre acelea care vor caracteriza mai mult această călătorie apostolică. Dialog cultural şi social, dar şi ecumenic şi interreligios. Aceasta este premisa indispensabilă pentru a reuşi să se construiască (sau să se consolideze) punţi, într-un moment deosebit de dificil pentru planetă, unde pare să fie mai uşor să se distrugă decât să se edifice.

Papa este tocmai şi un tată, care se îngrijeşte de toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu răspândiţi în lume. Este Sfântul Părinte, care doreşte să iradieze sfinţenia (reflectată) a Bisericii, slujitoare a evangheliei, şi vrea s-o facă să strălucească şi în această ţară cu istorie atât de fascinantă şi cu tradiţie spirituală profundă. Aici îl aşteptăm astfel şi este o bucurie foarte mare care urmează să izbucnească.

Fecioara Maria a voit să se arate într-un mod discret şi puternic, făcând să fie găsită în imaginea sculptată a unei statui care a apărut într-o groapă de gunoi. Mijlocirii sale este dedicat acest an, în care statueta a fost purtată în toate comunităţile, înainte de a se întoarce în Catedrala "Sfinţii Petru şi Paul", unde Papa Francisc o va găsi la 2 septembrie. I-o va prezenta doamna Tsetsegee, într-o ger. În zilele următoare, vom trăi invitaţia profetului Isaia: "Lărgeşte locul cortului tău" (Is 54,2), când toată lumea se va arăta la cortul nostru. Va fi loc pentru toţi. Vizita Papei Francisc va rămâne memorabilă şi va fi un semn de speranţă universală: "Hoping together".

(După L'Osservatore Romano, 31 august 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.