© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (27 august 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi în evanghelie (cf. Mt 16,13-20) Isus îi întreabă pe discipoli - o întrebare frumoasă: "Cine spun oamenii că este Fiul Omului?" (v. 13).

Este o întrebare pe care putem să ne-o punem şi noi: ce spun oamenii despre Isus? În general lucruri frumoase: mulţi îl văd ca un mare învăţător, ca o persoană specială: bună, dreaptă, coerentă, curajoasă... Dar acest lucru este suficient pentru a înţelege cine este, şi mai ales este îi este suficient lui Isus? Se pare că nu. Dacă el ar fi numai un personaj din trecut - aşa cum erau pentru oamenii din acel timp figurile citate în aceeaşi evanghelie, Ioan Botezătorul, Moise, Ilie şi marii profeţi - ar fi numai o amintire frumoasă a unui timp care a existat. Şi asta pentru Isus nu merge. De aceea, imediat după aceea, Domnul le pune discipolilor întrebarea decisivă: "Dar voi - voi! - cine spuneţi că sunt eu?" (v. 15). Cine sunt eu pentru voi, acum? Isus nu vrea să fie un protagonist al istoriei, ci vrea să fie protagonist al prezentului tău, al prezentului meu; nu un profet îndepărtat: Isus vrea să fie Dumnezeul apropiat!

Cristos, fraţilor şi surorilor, nu este o amintire din trecut, ci Dumnezeul din prezent. Dacă ar fi numai un personaj istoric, a-l imita astăzi ar fi imposibil: ne-am afla în faţa marii prăpastii a timpului şi în faţa modelului său, care este ca un munte foarte înalt şi de neatins; voitori să-l escaladăm, dar lipsiţi de capacitatea şi de mijloacele necesare. În schimb, Isus este viu: să ne amintim asta, Isus este viu, Isus trăieşte în Biserică, trăieşte în lume, Isus ne însoţeşte, Isus este alături de noi, ne oferă cuvântul său, ne oferă harul său, care luminează şi răcoresc pe drum: el, ghid expert şi înţelept, este fericit să ne însoţească pe cărările mai dificile şi pe escaladările mai periculoase.

Iubiţi fraţi şi surori, pe drumul vieţii nu suntem singuri, pentru că Cristos este cu noi, Cristos ne ajută să mergem, aşa cum a făcut cu Petru şi cu ceilalţi discipoli. Chiar Petru, în evanghelia de astăzi, înţelege asta şi prin har îl recunoaşte în Isus pe "Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (v. 16). "Tu eşti Cristos, tu eşti Fiul lui Dumnezeu cel viu", spune Petru; nu este un personaj din trecut, ci Cristos, adică Mesia, cel aşteptat; nu este un erou răposat, ci Fiul lui Dumnezeu cel viu, făcut om şi venit să împărtăşească bucuriile şi trudele drumului nostru. Să nu ne descurajăm dacă uneori vârful vieţii creştine pare prea înalt şi calea este prea prăpăstioasă. Să privim la Isus, mereu; să privim la Isus care merge alături de noi, care primeşte fragilităţile noastre, împărtăşeşte eforturile noastre şi sprijină pe umerii noştri slabi braţul său tare şi gentil. Cu el aproape, şi noi să ne întindem mâna unii altora şi să reînnoim încrederea: cu Isus ceea ce singuri pare imposibil nu mai este aşa, cu Isus se poate merge înainte!

Astăzi ne va face bine să ne repetăm întrebarea decisivă, care iese din gura sa: "Voi cine spuneţi că sunt eu?" (cf. v. 15). Tu - Isus îţi spune - tu, cine spui că sunt eu? Să auzim vocea lui Isus care ne întreabă asta. Cu alte cuvinte: pentru mine cine este Isus? Un mare personaj, un punct de referinţă, un model la care nu se poate ajunge? Sau este Fiul lui Dumnezeu, care merge alături de mine, care poate să mă ducă până în vârful sfinţeniei, acolo unde singur nu reuşesc să ajung? Isus este cu adevărat viu în viaţa mea, Isus trăieşte cu mine? Este Domnul meu? Eu mă încredinţez lui în momentele de dificultate? Cultiv prezenţa mea prin cuvânt, prin sacramente? Mă las condus de el, împreună cu fraţii mei şi cu surorile mele, în comunitate?

Maria, Mama drumului, să ne ajute să-l simţim pe Fiul său viu şi prezent alături de noi.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Joi voi pleca într-o călătorie de câteva zile în inima Asiei, în Mongolia. Este vorba de o vizită mult dorită, care va fi ocazia pentru a îmbrăţişa o Biserică mică în numere, dar vie în credinţă şi mare în caritate; precum şi pentru a întâlni de aproape un popor nobil, înţelept, cu o mare tradiţie religioasă pe care voi avea onoarea să-l cunosc, în special în contextul unui eveniment interreligios. Doresc acum să mă adresez chiar vouă, fraţilor şi surorilor din Mongolia, spunându-vă că sunt fericit să călătoresc pentru a fi între voi ca frate al tuturor. Mulţumesc autorităţilor voastre pentru invitaţia respectuoasă şi celor care, cu mare angajare, pregătesc venirea mea. Cer tuturor să însoţească această vizită cu rugăciunea.

Asigur amintirea în rugăciune pentru victimele incendiilor uriaşe din aceste zile în nord-estul Greciei, şi exprim apropiere solidară de poporul grec. Şi să rămânem mereu apropiaţi şi de poporul ucrainean, care suferă datorită războiului, şi suferă mult: să nu uităm Ucraina!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări.

Îndeosebi salut grupul parohial venit din Madrid; preoţii din dieceza de Molfetta-Ruva-Giovinazzo-Terlizzi, cu episcopul lor; credincioşii din San Gaetano da Thiene în Melia; familiile din cartierul Pizzo Carano din San Cataldo şi cicliştii din Ciociaria. Salut ministranţii din unitatea pastorală din Codevigo, în dieceza de Padova, în pelerinaj la Roma cu parohul lor.

Astăzi este amintită Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin: cu rugăciunile sale şi lacrimile sale îi cere Domnului convertirea fiului; femeie puternică, femeie curajoasă! Să ne rugăm pentru atâtea mame, care suferă atunci când copii s-au pierdut un pic sau se află pe căi dificile în viaţă.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.