© Vatican Media

Papa Francisc: Conectare video cu tinerii ruşi reuniţi la Sankt Petersburg cu ocazia celei de-a X-a Întâlniri naţionale a tinerilor catolici din Rusia (23-27 august 2023)

În după-amiaza zilei de 25 august 2023, Sfântul Părinte s-a conectat cu tinerii ruşi reuniţi la Sankt Petersburg cu ocazia celei de-a X-a Întâlniri naţionale a tinerilor catolici din Rusia, care se desfăşoară de la 23 la 27 august. Tema aleasă pentru această a zecea întâlnire este aceeaşi cu a Zilei Mondiale a Tineretului de la Lisabona: "Ridicându-se, Maria a mers în grabă" (Lc 1,39). Publicăm în continuare discursul pe care papa l-a adresat lor în timpul conectării:

Dragi tineri, pacea şi bucuria lui Isus să fie cu voi!

În urmă cu trei săptămâni, am celebrat la Lisabona Ziua Mondială a Tineretului cu tinerii din toată lumea. Astăzi simt o mare bucurie să fiu aici ca să împărtăşesc cu voi acest moment de credinţă şi de speranţă. Motoul acestei Zile Mondiale a Tineretului a fost: "Ridicându-se, Maria a mers în grabă" (Lc 1,39). Aş vrea să propun trei idei în jurul acestui moto, în aşa fel încât să puteţi lucra asupra lor după aceea, într-o reflecţie pe care o puteţi face în grup, fiecare după propria experienţă.

Prima idee: Dumnezeu cheamă şi în ieşire. Dumnezeu cheamă să mergem, Dumnezeu ne trimite să ieşim şi să mergem. Fiecare dintre voi, ca Maria, este chemat de Dumnezeu. Da, chemat de Dumnezeu, ales şi chemat. Toţi suntem aleşi şi chemaţi. Întrebaţi-vă: "Eu, sunt ales, sunt aleasă? Sunt chemat?". Da, Domnul v-a chemat de la începutul vieţii voastre, v-a chemat pe nume! Chemaţi înainte de talentele pe care le avem, înainte de meritele noastre, înainte de întunecimile şi rănile noastre, înainte de toate am fost chemaţi. Chemaţi pe nume, fiecare în parte. Dumnezeu nu merge cu mănunchiul, nu. Dumnezeu merge pentru fiecare în parte.

Elisabeta, care era sterilă, şi Maria, fecioara: două femei care au devenit martori, a ce anume?, a puterii transformatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu transformă. Această experienţă a iubirii îmbelşugate a lui Dumnezeu nu poate să nu fie împărtăşită. Iată de ce Maria s-a ridicat şi a plecat fără întârziere, imediat. Trebuie să se ridice în grabă. Atunci când Dumnezeu cheamă, nu putem să rămânem aşezaţi. Să ne ridicăm şi în grabă, pentru că lumea, fratele, cel suferind, cel care este alături şi nu cunoaşte speranţa lui Dumnezeu are nevoie să-l primească, are nevoie să primească bucuria lui Dumnezeu. Mă ridic în grabă pentru a duce bucuria lui Dumnezeu. Aceasta este prima idee: suntem chemaţi şi în ieşire.

A doua idee: iubirea lui Dumnezeu este pentru toţi şi Biserica este pentru toţi. Iubirea lui Dumnezeu se recunoaşte din ospitalitatea sa. Dumnezeu primeşte mereu, creează, creează spaţiu pentru ca toţi să găsim loc şi se sacrifică pentru celălalt, este atent la nevoile celuilalt. Maria a rămas cu Elisabeta timp de trei luni, ajutând-o în necesităţile sale. Aceste două femei creează spaţiu pentru noile vieţi care se nasc, Ioan Botezătorul şi Isus. Dar creează spaţiu şi una pentru cealaltă, comunică între ele. Biserica este o mamă cu inima deschisă, care ştie să accepte şi să primească, mai ales pe cei care au nevoie de îngrijiri mai mari. Biserica este o mamă iubitoare, pentru că este casa celui care este iubit şi casa celui care este chemat. Câte răni, câtă disperare pot să fie îngrijite acolo unde ne simţim primiţi! Şi Biserica ne primeşte. Iată pentru ce visez o Biserică în care nimeni nu este superfluu, unde nimeni nu este în plus. Vă rog, Biserica să nu fie o "vamă" pentru a selecţiona cine intră şi cine nu intră. Nu, toţi, toţi. Intrarea este liberă. Şi după aceea, fiecare să audă invitaţia lui Isus de a-l urma, de a vedea cum stă în faţa lui Dumnezeu; şi pentru acest drum există învăţăturile şi sacramentele. Să ne amintim de evanghelie: atunci când stăpânul ospăţului trimite să fie chemaţi la răscrucile drumurilor spune: "Mergeţi şi aduceţi-i pe toţi" (cf. Mt 22,9). Nu uitaţi acest cuvânt: toţi. Biserica este pentru toţi: tineri şi bătrâni, sănătoşi şi bolnavi, drepţi şi păcătoşi. Iată ce intenţiona Isus: toţi, toţi, toţi.

Şi a treia idee: este fundamental ca tinerii şi bătrânii să se deschidă unii faţă de alţii. Tinerii, întâlnindu-se cu bătrânii, au oportunitatea de a primi bogăţia experienţelor lor şi a trăirilor lor. Şi bătrânii, întâlnindu-se cu tinerii, găsesc în ei promisiunea unui viitor plin de speranţă. Este important ca voi tinerii să dialogaţi cu bătrânii, să vorbiţi cu bunicii, să-i ascultaţi pe bunici, să ascultaţi acea experienţă de viaţă care merge dincolo de cea a părinţilor voştri. Punctul de întâlnire dintre Maria şi Elisabeta sunt visele. Amândouă visau. Tinerii visează, bătrânii visează. Tocmai visul, capacitatea de a visa, viziunea zilei de mâine ceea ce a ţinut şi menţine unite generaţiile, aşa cum ne aminteşte profetul Ioel: "Bătrânii voştri vor avea vise, tinerii voştri vor vedea viziuni" (2,28). Astfel, bătrânii visează atâtea lucruri: democraţia, unitatea naţiunilor...; şi tinerii profeţesc, sunt chemaţi să fie artizani ai ambientului şi ai păcii. Elisabeta, cu înţelepciunea anilor - era bătrână -, o întăreşte pe Maria, care era tânără şi era plină de har, condusă de Duhul.

Dragi tineri, nu vreau să fac o predică lungă. Vă invit să fiţi cultivatori de punţi. Constructori de punţi între generaţii, recunoscând visele celor care v-au precedat pe drum. Alianţa dintre generaţii menţine vie istoria şi cultura unui popor. Vă urez vouă, tineri ruşi, vocaţia de a fi artizani de pace în mijlocul atâtor conflicte, în mijlocul atâtor polarizări care există în toate părţile, care chinuiesc lumea noastră. Vă invit să fiţi semănători, să aruncaţi seminţe de reconciliere, mici seminţe care în această iarnă de război nu vor încolţi pentru moment în terenul îngheţat, dar care într-o primăvară viitoare vor înflori. Aşa cum am spus la Lisabona: să aveţi curajul de a înlocui fricile cu visele. Să înlocuiţi fricile cu visele. Înlocuiţi fricile cu visele. Nu fiţi administratori de frici, ci antreprenori ai viselor. Acordaţi-vă luxul de a visa la nivel măreţ!

Dragi tineri, vă mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi dăruit, pentru că aţi voit să împărtăşiţi cu mine un pic din visele voastre şi din speranţele voastre, din fricile voastre şi din suferinţele voastre. Mulţumesc Varvarei pentru mărturia sa de familie. Mulţumesc lui Alexander pentru mărturia sa de viaţă. Mulţumesc! Şi vă mulţumesc vouă tuturor pentru mărturia pe care o daţi astăzi, la această întâlnire.

Vă invit să priviţi la Maria, să-l găsiţi pe Domnul, să-l zămisliţi în inimă şi să-l duceţi repede, în grabă, celui care este departe, să-l duceţi celui care are nevoie de el. Fiţi semn de speranţă, semn de pace şi de bucurie, ca Maria, pentru ca şi voi, cu aceeaşi "umilinţă a slujitoarei sale", să puteţi schimba istoria în care trăiţi. Intraţi în joc pentru viitor, ancoraţi în rădăcinile bunicilor. Vă salut cu afect. Sunt bucuros că am vorbit cu voi. Vă dau binecuvântarea mea. Mă rog pentru voi şi, vă rog, voi să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.