Luncani: Un timp bogat în har

În perioada 31 iulie - 6 august 2023, un număr de 35 de persoane din diferite congregaţii religioase ne-am întâlnit la Luncani, Mănăstirea carmelitanilor, pentru a trăi un timp de har şi binecuvântare în cadrul exerciţiilor spirituale, având ca temă: Cu Isus Cristos la şcoala rugăciunii. "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!" (Lc 11,1).

Câteva puncte esenţiale prezentate şi trăite în această oază de linişte ne-au invitat să reflectăm asupra vieţii noastre spirituale şi a misiunii pe care o avem de îndeplinit în comunităţile din care provenim.

Prin meditaţiile prezentate, pr. Lucian Dîncă, augustinian asumpţionist, a scos în evidenţă importanţa dialogului cu Dumnezeu prin diferite moduri de rugăciune: vocală, meditativă şi contemplativă.

Drumul nostru spiritual a continuat cu îndrumări despre convertire care presupune o inimă nouă şi un duh nou. Dumnezeu nu are nevoie de sfinţi, are nevoie de noi, cei păcătoşi, şi doreşte să ne conducă pe căile sfinţeniei.

Conştientizarea păcatului prin cele trei ispite: măreţia deşartă, supremaţia şi falsitatea religioasă, ne-au făcut să înţelegem că păcatul este zidul care l-a separat pe om de Dumnezeu. Antidotul celor trei ispite sunt: postul, pomana şi rugăciunea.

În itinerariul nostru au fost subliniate cele şapte păcate capitale şi remediile lor, cele şapte virtuţi capitale. Isus nu ne dă o listă cu ele, ci doar rosteşte parabole, cu învăţăminte spirituale adecvate, descriind sufletul ca un lăcaş ce are ca rod ultim convertirea.

Cercetarea inimii şi a conştiinţei văzută prin prisma imaginii pomului vieţii şi a pomului răului, ne-a condus la următoarele două întrebări: Care este pomul ce-l sădim în noi? Care sunt roadele? A cerceta cât mai des inima şi conştiinţa ne conduce la acea linişte interioară, pace lăuntrică, adevăr, armonie şi iubire de Dumnezeu şi de aproapele.

Un alt punct important în progresul spiritual îl constituie Lectio divina. Aceasta menţine practica rugăciunii cu Scriptura şi este prilej de propăşire spirituală. Sfânta Scriptură este izvor nesecat de rugăciune şi trăire intimă cu Dumnezeu.

Lectio divina şi Euharistia sunt cele două coloane care zidesc un discipol şi îi stârnesc foamea şi setea după Cuvântul lui Dumnezeu. Practica regulată a Euharistiei şi Lectio divina are efectul de a dezrădăcina răul din noi şi a implementa binele şi virtutea. Euharistia şi Lectio divina se pot asemăna cu două aripi ale sufletului care se înalţă către Dumnezeu.

Stăruinţa, fidelitatea în rugăciune este motorul care ne împinge pentru a rămâne statornici în vocaţia noastră. Asemenea văduvei insistente din Lc 18,1-8, Isus îi îndeamnă pe discipolii săi să se roage neîncetat. Văduva nu renunţă până nu obţine ceea ce îi cere judecătorului nedrept şi plictisit de insistenţa ei. În fiecare zi suntem chemaţi de a face o prioritate în a ne ruga şi a trăi momente intime cu Dumnezeu.

Un lucru ce nu trebuie făcut este acela de a nu vâna orice neatenţie, distracţie care ne-ar îndepărta de comuniunea cu Dumnezeu. Inima să fie mereu trează, să simtă prezenţa Sa, producând astfel schimbarea interioară.

Vrem, nu vrem, în viaţa noastră spirituală trecem prin momente de întunecime, aşa zisa "noapte întunecată". Prin lipsa dorinţei de a ne ruga şi a sentimentului că Dumnezeu lipseşte, intervine descurajarea în viaţa spirituală. Chiar şi în astfel de momente să nu ne lăsăm surprinşi de uscăciunea şi întunecimea spirituală, să nu lăsăm rugăciunea, să ne păstrăm calmul şi liniştea interioară, să nu încetăm a creşte în virtute, deoarece ea este rod al prezenţei Duhului Sfânt.

În omiliile de la Sfânta Liturghie, axate pe Liturgia Cuvântului, am primit multe îndrumări practice pentru viaţa comunitară şi cea apostolică. Am fost invitaţi să-l purtăm pe Cristos, primit în Sfânta Împărtăşanie, să-l vedem în sora şi fratele de lângă noi, în persoana celui nevoiaş şi a celui marginalizat. Bucuria prezenţei lui Isus în inima noastră are ca efect de a produce sărbătoare în comunităţile noastre şi în pastorala de zi cu zi în Biserica lui Cristos.

Parcursul nostru ne-a făcut să progresăm în rugăciune, să descoperim perlele care se ascund în Sfânta Scriptură, scrisoare de iubire pentru fiecare generaţie în parte şi care schimbă caractere, opinii, mentalităţi şi atitudini faţă de aproapele.

Răspunsul la toate grijile, preocupările şi frământările noastre de zi cu zi îl găsim în Cuvântul lui Dumnezeu citit, meditat, interiorizat şi contemplat. Stăruinţa în rugăciune modelează inima noastră după inima lui Dumnezeu. Să nu uităm să-i cerem lui Cristos neîncetat: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!"

Participanţii la exerciţiile spirituale
 

lecturi: 2.