© Vatican News

Sinod, Instrumentum Laboris: o Biserică ce îi primeşte pe toţi şi nu anulează diferenţele

de Salvatore Cernuzio

Circa şaizeci de pagini, cuprinzând experienţa Bisericilor din toate regiunile lumii care trăiesc războaie, schimbări climatice, sisteme economice care produc "exploatare, inegalitate şi «rebutare»". Biserici ale căror credincioşi îndură martiriul, în ţări unde sunt minorităţi sau unde se confruntă "cu o secularizare tot mai impudic, şi uneori agresiv", răni care au nevoie de răspunsuri şi de o "convertire". Biserici care doresc să meargă în întâmpinarea celor care nu se simt acceptaţi "din cauza afectivităţii şi a sexualităţii lor" şi care îmbrăţişează provocările, fără frică şi fără a încerca "să le rezolve cu orice preţ", angajându-se în discernământul sinodal: "Numai în acest mod tensiunile pot să devină izvoare de energie şi să nu se ajungă în polarizări distructive".

A creşte ca Biserică sinodală

A fost publicat, marţi, 20 iunie, Instrumentum laboris, documentul care va fi baza lucrărilor participanţilor la Sinodul despre sinodalitate - la care, cu o recentă măsură a Papei Francisc, vor putea vota şi laici şi laice - programat în octombrie 2023 în Vatican şi care va continua până în 2024. Un punct de plecare şi desigur nu de sosire, documentul, care adună experienţa diecezelor din toată lumea în ultimii doi ani, începând din 10 octombrie 2021 când Papa Francisc a pus în mişcare un drum pentru a înţelege ce paşi trebuie făcuţi "pentru a creşte ca Biserică sinodală".

Aşadar, un document pentru discernământ "în timpul" Adunării Generale, dar, în acelaşi timp, de pregătire "în vederea" adunării pentru participanţi şi grupuri sinodale: "Scopul procesului sinodal - se specifică - nu este să producă documente, ci să deschidă orizonturi de speranţă".

Două secţiuni

Instrumentum Laboris - prezentat astăzi în Sala de Presă vaticană - este compus dintr-un text şi din şaisprezece scheme de lucru care evidenţiază o viziune dinamică a conceptului însuşi de "sinodalitate". Mai în detaliu, sunt două "macro-secţiunile": Secţiunea A, în care sunt scoase în evidenţă experienţa din aceşti doi ani şi modul de a proceda pentru a deveni tot mai mult Biserică sinodală; Secţiunea B - cu titlul Comuniune, misiune, participare - care evidenţiază cele "trei probleme prioritare", în centrul lucrărilor din octombrie 2023, legate de cele trei tematici principale: a creşte în comuniune primind pe toţi, niciunul exclus; a recunoaşte şi a valoriza contribuţia fiecărui botezat în vederea misiunii; a identifica structuri şi dinamici de conducere prin care să se articuleze participarea şi autoritatea într-o Biserică sinodală misionară de-a lungul timpului.

Nu unui limbaj dezbinător

Cu privire la prima fază a parcursului sinodal, cea diecezană, este clarificat că Instrumentum Laboris "nu anulează, nici nu absoarbe" toată "bogăţia" reieşită în acea etapă care a văzut implicarea diecezelor din lume, "ci se înrădăcinează în ea". În acelaşi mod, Instrumentum Laboris nu poate să fie înţeles ca "o primă schiţă a Documentului Final al Adunării sinodale, de corectat sau remediat". Focalizarea asupra Bisericilor locale cere după aceea să se ţină cont de varietatea şi diversitatea de culturi, limbi şi modalităţi de exprimare. Cuvinte, ca de exemplu autoritate sau leadership, pot să aibă "rezonanţe şi conotaţii foarte diferite în diversele zone lingvistice şi culturale". De aceea, Instrumentum Laboris se străduieşte "să evite un limbaj dezbinător, cu speranţa de a ajuta o înţelegere mai bună între membrii Adunării sinodale care provin din regiuni sau tradiţii diferite".

Războaie, schimbări climatice, rebutări

Cât priveşte etapa continentală, parcursul făcut a permis să se identifice şi să se împărtăşească "particularităţile" situaţiilor pe care Biserica le trăieşte în diferitele părţi ale lumii: "De la prea multele războaie care însângerează planeta noastră şi cer să se reînnoiască angajarea pentru construirea unei păci juste la ameninţarea reprezentată de schimbările climatice"; "de la un sistem economic care produce exploatare, inegalitate şi «rebutare» la presiunea uniformizantă a colonialismului cultural care striveşte minorităţile... De la experienţa de a îndura persecuţia până la martiriu la o emigraţie care goleşte progresiv comunităţile, ameninţând însăşi supravieţuirea lor".

Rana abuzurilor

Apoi se citează experienţa "comunităţilor creştine care reprezintă minorităţi risipite în interiorul ţării în care trăiesc", uneori confruntându-se cu o secularizare "care pare să considere irelevantă experienţa religioasă". Şi nu lipseşte o referinţă la criza abuzurilor care a lovit "profund" Biserica din atâtea ţări: "Răni deschise, ale căror consecinţe încă nu au fost înfruntate până la capăt", subliniază documentul. "La cererea de iertare adresată victimelor suferinţelor pe care le-a provocat, Biserica trebuie să unească angajarea crescândă de convertire şi de reformă pentru a evita ca situaţii asemănătoare să se poată repeta în viitor."

Privire de ansamblu şi acţiuni concrete

În lumina acestor tematici numeroase, "angajarea" cerută Adunării este aceea de "a menţine tensiunea între privirea de ansamblu, care caracterizează lucrarea" (Secţiunea A) şi "identificarea paşilor de făcut, în mod necesar concreţi" (Secţiunea B). Totul pentru a înfrunta în "mod evanghelic" probleme adesea "puse în cheie revendicatoare" sau "pentru care, în viaţa Bisericii de astăzi, lipseşte un loc de primire şi discernământ".

Biserică a ascultării

Tot în această conştiinţă este înrădăcinată "dorinţa unei Biserici tot mai sinodale şi în instituţiile, structurile şi procedurile sale". Biserică sinodală care este înainte de toate "Biserică a ascultării" şi care, aşadar, "doreşte să fie umilă şi ştie că trebuie să ceară iertare şi că are mult de învăţat". "Faţa Bisericii astăzi poartă semnele de criză gravă de încredere şi de credibilitate", se citeşte de fapt în Instrumentum Laboris. "În multe contexte, crizele legate de abuzurile sexuale, economice, de putere şi de conştiinţă au determinat Biserica la o examinare exigentă a conştiinţei pentru ca, sub acţiunea Duhului Sfânt, să nu înceteze să se reînnoiască pe ea însăşi, pe un drum de căinţă şi de convertire care deschide parcursuri de reconciliere, vindecare şi dreptate."

În aceeaşi perspectivă, nu sunt uitaţi în document - ca în Documentele finale ale Adunărilor continentale - "cei care nu se simt acceptaţi în Biserică, precum divorţaţii şi recăsătoriţii, persoanele care sunt în căsătorie poligamică sau persoanele Lgbtq+". Pentru acestea din urmă, întrebarea este: "Ce paşi concreţi sunt necesari pentru a merge în întâmpinarea persoanelor care se simt excluse din Biserică din cauza afectivităţii şi a sexualităţii lor?".

Biserică a dialogului, capabilă să gestioneze tensiunile

O Biserică sinodală este şi "o Biserică a întâlnirii şi a dialogului" cu credincioşii din alte religii şi celelalte culturi şi societăţi. Este o Biserică ce "nu se teme de varietate", ci "o valorizează fără a o constrânge la uniformitate". Apoi, o Biserică sinodală are "capacitatea de a gestiona tensiunile fără a fi strivită de ele" şi, în unitate, "îngrijeşte rănile sale şi reconciliază amintirea sa". Apoi, este sinodală Biserica ce se hrăneşte neîncetat din misterul pe care-l celebrează în liturgie, în timpul căreia "trăieşte în fiecare zi experienţă de unitate radicală în aceeaşi rugăciune", dar în "diversitatea" de limbi şi rituri. Şi este sinodală şi o Biserică în care "comuniune, misiune şi participare" se alimentează şi se susţin reciproc. Acolo unde prin comuniune nu se înţelege "o sociologică întrunire ca membri ai unui grup identitar", ci "un dar al lui Dumnezeu Întreit". În schimb, misiunea, afirmă Instrumentum, cere contribuţia fiecărui botezat "pornind de la originalitatea ireductibilă a fiecăruia". În această privinţă, este remarcată "cererea de a depăşi o viziune care rezervă numai slujitorilor hirotoniţi (episcopi, preoţi, diaconi) orice funcţie activă în Biserică, reducând participarea celor botezaţi la o colaborare subordonată".

Rolul femeilor

Spaţiu amplu este dat şi tematicii status-ului şi rolului femeilor, instanţă unanimă - "deşi în diferenţa perspectivelor" - prezentată de toate Adunările continentale care "celebrează credinţa, participarea şi mărturia atâtor femei în toată lumea, laice şi consacrate, ca evanghelizatoare şi adesea prime formatoare în credinţă, observând mai ales contribuţia lor la «margine profetică», în locuri îndepărtate şi contexte sociale problematice". Adunările continentale "cer ca această diversitate să fie recunoscută în lucrările Adunării sinodale, evitând să se trateze femeile ca un grup omogen sau o temă de discuţie abstractă sau ideologică".

Problema autorităţii

Alte pasaje semnificative se referă la problema autorităţii ("Se pune în linia de parametri de derivaţie lumească sau în cea a slujirii?" este una dintre întrebări; necesitatea "unei formări integrale, iniţiale şi permanente" pentru poporul lui Dumnezeu; "efortul" pentru reînnoirea limbajului folosit în liturgie, în predică, în cateheză, în arta sacră, precum şi în toate formele de comunicare către credincioşi şi opinia publică, inclusiv prin mass-media noi şi vechi. "Reînnoirea limbajului - afirmă textul - va trebui să se concentreze de a le face accesibile şi atractive pentru bărbaţii şi femeile din timpul nostru, fără a reprezenta un obstacol care îi ţine departe."

(După Vatican News, 20 iunie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1.