© Vatican Media

Papa Francisc: Regina Caeli (21 mai 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, în Italia şi în multe alte ţări, se celebrează Înălţarea Domnului. Este o sărbătoare pe care o cunoaştem bine, dar care poate face să apară câteva întrebări, cel puţin două. Prima: De ce sărbătorim plecarea lui Isus de pe pământ? Ar părea că despărţirea sa este un moment trist, nu exact ceva de care să ne bucurăm! De ce sărbătorim o plecare? Prima întrebare. A doua întrebare: Ce face acum Isus în cer? Prima întrebare: De ce sărbătorim? A doua întrebare: Ce face Isus în cer?

De ce sărbătorim. Deoarece cu Înălţarea s-a petrecut un lucru nou şi foarte frumos: Isus a dus umanitatea noastră, carnea noastră în cer - este prima dată! -, adică a dus-o în Dumnezeu. Acea umanitate, pe care a luat-o pe pământ, nu a rămas aici. Isus înviat nu era un duh, nu, avea trupul său uman, carnea, oasele, totul, şi acolo, în Dumnezeu, va fi pentru totdeauna. Putem spune că din ziua Înălţării însuşi Dumnezeu s-a "schimbat": de atunci nu mai este numai duh, ci, pentru cât de mult ne iubeşte, poartă în sine însăşi carnea noastră, umanitatea noastră! Aşadar, locul care ne este indicat, destinul nostru este acolo. Aşa scria un vechi Părinte în credinţă: "Minunată veste! Cel care s-a făcut om pentru noi [...], pentru a ne face fraţii săi, se prezintă ca om în faţa Tatălui, pentru a duce cu sine pe toţi cei care sunt uniţi cu el" (Sfântul Grigore de Nissa, Discurs despre învierea lui Cristos, 1). Astăzi, sărbătorim "cucerirea cerului": Isus care se întoarce la Tatăl, dar cu umanitatea noastră. Şi astfel cerul este deja un pic al nostru. Isus a deschis uşa şi trupul său este acolo.

A doua întrebare: ce face Isus în cer? El este pentru noi în faţa Tatălui, îi arată încontinuu umanitatea noastră, arată rănile. Mie îmi place să cred că Isus, în faţa Tatălui, se roagă astfel, arătându-i rănile. "Asta este ceea ce am suferit pentru oameni: fă ceva!". Îi arată preţul răscumpărării, iar Tatăl se înduioşează. Acesta este un lucru pe care îmi place să-l cred. Aşa se roagă Isus. El nu ne-a lăsat singuri. De fapt, înainte de a se înălţa, ne-a spus, aşa cum ne prezintă evanghelia de astăzi: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,20). Este mereu cu noi, ne priveşte, este "mereu viu pentru a mijloci" (Evr 7,25) în favoarea noastră. Pentru a-i arăta Tatălui rănile, pentru noi. Într-un cuvânt, Isus mijloceşte; este în "locul" cel mai bun, în faţa Tatălui său şi al nostru, pentru a mijloci în folosul nostru.

Mijlocirea este fundamentală. Şi pentru noi este de ajutor această credinţă: ne ajută să nu pierdem speranţa, să nu ne descurajăm. În faţa Tatălui există cineva care îi arată rănile şi mijloceşte. Regina cerului să ne ajute să mijlocim cu forţa rugăciunii!

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Este trist, dar la o lună de la izbucnirea violenţelor în Sudan, situaţia continuă să fie gravă. Încurajând acordurile parţiale la care s-a ajuns până acum, reînnoiesc un apel din inimă ca să fie depuse armele şi cer comunităţii internaţionale să nu precupeţească niciun efort pentru a face să prevaleze dialogul şi a alina suferinţa populaţiei. Vă rog, să nu ne obişnuim cu conflictele şi cu violenţele. Să nu ne obişnuim cu războiul! Şi să continuăm să fim aproape de martirizatul popor ucrainean.

Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, cu tema A vorbi cu inima. Inima este cea care ne mişcă la o comunicare deschisă şi primitoare. Salut jurnaliştii şi lucrătorii din comunicaţie prezenţi aici, le mulţumesc pentru munca lor şi doresc să fie mereu în slujba adevărului şi a binelui comun. Aplauze pentru toţi jurnaliştii!

Astăzi începe Săptămâna Laudato si'. Mulţumesc Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale şi numeroaselor organizaţii care au aderat; şi îi invit pe toţi să colaboreze pentru îngrijirea casei noastre comune: este atâta nevoie de a pune împreună competenţe şi creativităţi! Ne amintesc asta şi recentele calamităţi, precum inundaţiile care au lovit în aceste zile Emilia Romagna, faţă de populaţia căreia reînnoiesc din inimă apropierea mea. Acum, în Piaţă, vor fi distribuite broşuri despre Laudato si' pe care Dicasterul le-a pregătit în colaborare cu Institutul ambiental din Stockholm.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări... Văd atâtea steaguri, bine aţi venit! Salut, îndeosebi, Surorile Franciscane ale Sfintei Elisabeta din Indonezia - de departe! -, credincioşii din Malta, din Mali, din Argentina, din Insula Caraibeană Curaçao şi Fanfara muzicală din Porto Rico. Ne-ar plăcea să vă auzim cântând, după aceea!

În afară de asta, salut pelerinajul diecezan din Alessandria; tinerii de la Mir din Dieceza de Genova, pe care i-am întâlnit ieri la "Sfânta Marta", cu şapca roşie, acolo, bravo!; grupurile parohiale din Molise, din Scandicci, Grette şi Grumo Nevano; asociaţiile angajate pentru apărarea vieţii umane; corul de tineri "Emil Komel" din Gorizia; şcolile "Caterina di Santa Rosa" şi "Sant'Orsola" din Roma şi tinerii Neprihănitei.

Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Vă rog, nu uitaţi! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.