Huşi: "Un articol pentru părintele Ieronim Budulai"

Un grup de credincioşi din Huşi au redactat un articol în amintirea părintelui Ieronim Budulai, fostul lor paroh între 1981 şi 1996, decedat în ziua de 1 mai 2023.

Cristos s-a înălţat! / Lăudat să fie Isus şi Maria!

Îmi cer scuze pentru că vă scriu acest articol, poate nu e locul, nici corect să vă scriu, dar trăirile sufleteşti mă îndeamnă să vă scriu atât din partea mea, cât şi din partea tuturor huşenilor care l-au cunoscut pe părintele Ieronim Budulai, parohul nostru drag.

Vrem să-l felicităm pe părintele pentru că şi în ziua înmormântării sale a adunat la Iugani "toată" Dieceza de Iaşi.

Părinte Ieronim, felicitări pentru că, aşa cum aţi adunat la scaunul de spovadă mulţi oameni, aşa cum aţi adunat multe persoane la predicile dumneavoastră pline de învăţăminte, aşa cum aţi adunat mulţi bătrâni lângă aparatul de radio pentru a asculta Liturghia celebrată de dumneavoastră, tot aşa aţi adunat multe persoane la Iugani în această zi fericită pentru dumneavoastră că v-aţi întâlnit cu Tatăl ceresc, tristă pentru noi că am pierdut un păstor plin de har.

Părinte, mă întreb oare de ce au venit atât de mulţi oameni la Iugani? Pentru a vedea cum sunteţi îmbrăcat, cum au pregătit groapa cei din Iugani sau din respect şi dragoste pentru dumneavoastră? Răspunsul este că toată suflarea s-a adunat la Iugani din respect şi dragoste pentru dumneavoastră pentru că, pe unde aţi trecut, aţi lăsat amprenta simplităţii, a credinţei şi, cum zice românul, loc de bună ziua.

Huşi, 13 iunie 2018

La Huşi pe lângă acestea s-au înălţat mii de mulţumiri Domnului pentru că v-a creat, pentru că v-a chemat la Sfânta Preoţie. Mulţumiri episcopului din aceea perioadă că v-a trimis la Huşi şi mulţumiri dumneavoastră că aţi acceptat să veniţi paroh la Huşi şi ne-aţi suportat 15 ani. Vă cerem iertare pentru greşeli, pentru că noi nu am fost întotdeauna buni, am fost ca crengile copacilor când bate vântul; când aşa, când aşa, dar dumneavoastră, cu toiagul de păstor, ne-aţi înconjurat, aţi pus proptele acolo unde era nevoie pentru a înălţa sufletele spre Dumnezeu.

Noi credem că părintele Ieronim este deja în faţa lui Dumnezeu. Când a ajuns în rai, Dumnezeu i-a zis: "Ieronime, cu drag te-am aşteptat!" Dar dumneavoastră, părinte, v-aţi aruncat privirea primprejur şi, cum vă ştim noi un bătăios pentru enoriaşi, i-aţi răspuns lui Dumnezeu: "Doamne, eu nu sunt singur aici, eu sunt cu enoriaşii mei care au murit înaintea mea, cu ei împreună m-am rugat ţie. De aceea, te rog pe unde i-ai repartizat, fie în străfundul purgatorului, sau în colţurile îndepărtate ale raiului, te rog să îi aduci aici şi te mai rog, Doamne, şi pentru cei rămaşi în urma mea, la timpul potrivit să îi aduci aici, la poala ta, pentru că eu, preot Ieronim Budulai, sunt legat de enoriaşii mei cu lanţuri de iubire ce nu pot fi rupte!"

Când ne luăm rămas bun de la o persoană, noi facem trei gesturi: îi urăm drum bun persoanei care pleacă, o sărutăm de rămas bun şi ne dorim revedere frumoasă, noi îi spunem părintelui Ieronim drum bun în rai. Să vă plimbaţi printre florile raiului, printre copacii paradisului. Beneficiaţi de pensionarea dumneavoastră. Faceţi tot ce doriţi pentru că pe pământ aţi avut multe restricţii, poate a fost ziua mamei, i-aţi dat telefon şi i-aţi spus: "La mulţi ani, dragă mamă, nu pot veni pentru am cateheză cu tinerii. La mulţi ani, tată, nu pot veni pentru am pregătire cu copiii la prima Sfântă Împărtăşanie! Dragi consăteni, nu pot veni la hramul bisericii mele de suflet pentru că am bolnavi de vizitat!... Nu pot pentru că am înmormântare... Nu pot... nu pot..." şi aşa au trecut toate pe lângă dumneavoastră.

Ce să sărutăm la părintele de rămas bun: sărutăm mâinile care au fost sfinţite ca preot! Mâinile care ne-au botezat copiii şi nepoţii, care ne-au dat dezlegarea de păcate la spovadă, care ne-au împărtăşit, care ne-au binecuvântat cu Sfântul Sacrament. Mâinile care au şters lacrimile de pe obrajii copiilor, ai tinerilor care erau decepţionaţi de viaţă, ai mamelor care erau întristate pentru copii lor. Mâinile care au şters lacrimile de pe obrajii bătrânilor şi bolnavilor de pe patul de suferinţă. Parcă îl vedem cum îşi lăsa capul pe o parte ca Isus pe Cruce când asculta tristeţea bolnavilor şi îşi căuta cele mai încurajatoare cuvinte pentru a depăşi situaţiile neplăcute.

Vreau să mai spun ceva - dar nu vreau zâmbete: noi mângâiem picioarele părintelui Ieronim. De ce ar spune un huşean aşa ceva? Spune pentru că părintele i-a condus pe cei dragi ai noştri la cimitir în procesiune pe jos indiferent de vreme şi de distanţa străbătută.

Noi ne rugăm ca bunul Dumnezeu să îl fericească pentru tot binele pe care l-a făcut, pentru toate bisericile spirituale, dar şi pentru bisericile de piatră, pentru cărţile scrise, pentru puterea pe care o are rugăciunea în viaţa noastră şi expresia lui dragă: "Să spargem Cerul cu rugăciunea!" Ne făcea să ne dăm seama cât de importantă este rugăciunea în comun. Chiar dacă a avut greşeli, acestea sunt ca un fir de praf în comparaţie cu binele făcut.

Vă salutăm, părinte, cu "Lăudat să fie Isus şi Maria!" Fie numele Domnului lăudat de acum şi pană în veac. La bună revedere în Paradis. Vă asigurăm de rugăciunile noastre, parohul nostru drag!

Cu respect, huşenii.

Gabriela Popescu

* * *

Iugani: Funeraliile părintelui Ieronim Budulai

"Nu pune toate la inimă!" In memoriam: pr. Ieronim Budulai

Un preot cât o dieceză. In memoriam pr. Ieronim Budulai

A trecut la Domnul pr. Ieronim Budulai

lecturi: 1.