Scrisoare către preoţii bucuroşi că sunt preoţi

Predica arhiepiscopului de Milano, Mario Delpini, ţinută în Bazilica Seminarului din Venegono, cu ocazia "Sărbătorii Florilor", 9 mai 2023. Este vorba de sărbătoarea prezentării celor 15 diaconi care, în luna iunie, vor fi hirotoniţi preoţi pentru Dieceza de Milano.

În mod obişnuit, în aceste vremuri dau de tot felul de apocrife, de texte scrise la mână care nici măcar nu au ajuns în sediul episcopiei mele, dar aceasta pare să fie o scrisoare autentică a arhiepiscopului în funcţie. S-o vedem puţin.

Dragii mei,

Doresc să vă mulţumesc pentru slujirea voastră şi pentru viaţa voastră dăruită. Mi se spune că sunteţi preoţi normali, preoţi de toate vârstele, preoţi care împlinesc tot felul de slujiri, preoţi care se fac prezenţi în orice colţ al diecezei. Mi se spune că trăiţi ani plini de vigoare şi de sănătate, dar că trăiţi şi ani de oboseală, de boală, ani marcaţi de greutatea vârstei. Mi se spune că un lucru este cel care vă caracterizează: sunteţi preoţi bucuroşi şi mulţumiţi că sunteţi preoţi. Unii consideră că această ştire este una dintre fake-news-urile care circulă pe reţelele de socializare; alţii zic că e doar o lozincă, o campanie de propagandă organizată pentru a recruta persoane pentru o instituţie cum este Dieceza de Milano care se plânge de multe locuri goale.

Unii cred că e imposibil să fii preot şi să fii bucuros; condamnaţi la singurătate, împovăraţi de tot felul de sarcini care nu te lasă să respiri, înconjuraţi de un climat de indiferenţă, dacă nu chiar de o sistematică neîncredere sau chiar dispreţ: cum aţi putea să fiţi bucuroşi şi mulţumiţi?

Eu însă am informatori de încredere, care îmi spun că sunteţi preoţi bucuroşi că sunteţi preoţi.

Îmi spun ei că în fiecare seară se poate auzi în orice parte a diecezei înălţându-se o cântare minunată faţă de care lumea întreagă rămâne surprinsă: "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu".

Îmi spun ei de-a dreptul că ziua când aniversaţi hirotonirea voastră o celebraţi ca o adevărată sărbătoare şi că în acele zile petreceţi discret câteva momente într-o biserică oarecare să-i mulţumiţi lui Dumnezeu că sunteţi preoţi. Şi aveţi atâtea motive să-i mulţumiţi că timpul nu e niciodată îndeajuns.

Îmi spun ei că vi se întâmplă să fiţi atât de bucuroşi că sunteţi preoţi că din când în când mergeţi să le faceţi o vizită altor preoţi pentru a împărtăşi bucuria voastră, dar şi pentru a susţine, a încuraja, a consola un confrate care trece prin momente de tristeţe şi de dezamăgire.

Sunt admiraţia şi uimirea cele care mă fac să vă scriu aceste câteva rânduri.

Aş vrea să vă întreb: care este secretul bucuriei voastre? Aveţi oare vreo reţetă?

Nu mi se pare că vi se întâmplă des să fiţi aplaudaţi sau consideraţi populari. Şi voi experimentaţi ostilitatea uriaşului balaur roşu care s-a înfuriat împotriva femeii din Apocalips şi a mers să lupte împotriva restului descendenţei sale, împotriva celor care observă poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus.

Cunoaşteţi prea bine şi voi despre această luptă. Şi totuşi, sunteţi bucuroşi.

Nu-mi imaginez că raţiunea bucuriei voastre ar fi rezultatul muncii voastre; obsesia ce vine din calculul rezultatelor îi contagiază un pic pe toţi şi statisticile decretează fără prea multe scrupule reducerea numerelor şi declinul autorităţii preotului şi a Bisericii. Şi totuşi sunteţi bucuroşi.

Bucuria voastră de a fi preoţi nu ar putea proveni din faptul că v-aţi realizat dorinţa, visul vostru din copilărie sau avântul vostru tineresc. Mulţi dintre voi au ajuns preoţi pe seama unei imagini a preotului care are propria parohie, cu credincioşi care îl aşteaptă, care îl ascultă, care gestionează rolul preotului dându-i posibilitatea să-şi exprime propria originalitate şi trăind cu ceilalţi preoţi în acea bună vecinătate care nu deranjează prea mult; iar acum trăiţi slujirea care impune o confruntare cu ceilalţi preoţi, care trebuie să inventeze o modalitate de a avea responsabilitate asupra mai multor comunităţi, construind forme de pastoraţie comună care întâmpină opoziţie, comportă eforturi exasperante. Şi totuşi, sunteţi bucuroşi.

Sarcinile care apasă pe umerii voştri sunt motive de tensiune şi de preocupare, pentru că trebuie să vă gândiţi să gestionaţi structuri fără a avea competenţe necesare pentru asta, şi nu e uşor să găseşti persoane competente disponibile fără să pretindă să devină stăpâni (dai un deget şi încearcă să ia toată mâna, n.tr.). Şi totuşi, sunteţi bucuroşi.

Exclud faptul ca voi să fiţi bucuroşi pentru că episcopul ar şti să-şi facă bine treaba. Din contră, ar fi multe de spus referitor la alegerile pe care le face şi mai ales referitor la limitele sale. Şi totuşi, sunteţi bucuroşi.

Şi eu sunt bucuros. Şi aş vrea să împărtăşesc bucuria mea cu toţi preoţii mei. Dar eu sunt puţin credibil. Căci pare că imediat ce deschid gura, mi s-ar putea spune: "E uşor să zici că eşti bucuros când nu eşti în tranşee, când nu ai deranjurile din parohie, pretenţiile oamenilor, presiunea scadenţelor.

Iată, şi eu aş vrea să împărtăşesc bucuria mea cu voi, preoţii, dar sunt puţin credibil. Deci, aş vrea să vă cer vouă să revelaţi secretul vostru şi de a-l împărtăşi cu ceilalţi preoţi. Aţi putea fi mai convingători decât mine în a trăi recomandările lui Paul: "Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng! Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii. Nu râvniţi la [funcţii] înalte; să aveţi în vedere [să faceţi] bine înaintea tuturor oamenilor! Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi!"

În timp ce scriam această scrisoare, m-am întrebat: dar oare câte copii ale acestei scrisori trebuie să tipăresc? La care adrese trebuie să o trimit? Şi mi-a trecut prin minte să fac 2000 de copii ale acestei scrisori. Dar apoi am primit proteste şi revendicări din partea a mii şi mii de preoţi care mi-au trimis îngeri din paradis pentru a-mi zice: "Şi noi, aici suntem o mulţime imensă de preoţi bucuroşi. Trebuie să ne scrii şi nouă, să ne trimiţi şi nouă această scrisoare".

Aşa că, pentru a evita cheltuieli poştale excesive şi nepotriviri antipatice, m-am gândit să o citesc cu acest prilej şi să contez pe colaborarea voastră pentru a face ca să ajungă o copie a ei în fiecare parte a diecezei. Ba chiar dincolo de ea.

(După înregistrarea video a omiliei în limba italiană, 9 mai 2023)

Traducere de pr. Eduard Patraşcu

lecturi: 1.