© Vatican Media

Discursul lui Tawadros al II-lea

"Ne uneşte iubirea în slujirea lui Dumnezeu şi a fraţilor"

Publicăm textul italian al discursului pe care Tawadros al II-lea l-a rostit în arabă adresându-se Papei Francisc la începutul audienţei.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Frate iubit, Sanctitatea Voastră Papa Francisc,

Eminenţe, preacucernici părinţi, doamnelor şi domnilor.

Doresc să vă transmit felicitările mele, şi în numele membrilor Sfântului Sinod şi al tuturor organismelor Bisericii Copte-Ortodoxe din Egipt şi din străinătate, şi vă felicit pe dumneavoastră în a 10-a aniversare a alegerii divine ca papă şi episcop de Roma. Apreciez tot ceea ce dumneavoastră aţi făcut în această perioadă de slujire adusă lumii întregi în toate domeniile şi mă rog pentru ca să vă păstreze Cristos în sănătate deplină şi să vă dea binecuvântarea unei vieţi lungi. Cristos a înviat, adevărat a înviat!

Acum privesc acest loc şi mă întorc cu amintirea cu zece ani în urmă, tot la această dată, şi îmi amintesc afectul dumneavoastră foarte drag în primirea mea împreună cu delegaţia Bisericii copte în timpul primei mele vizite, şi cum am petrecut împreună cu dumneavoastră un timp sfânt şi plin de iubire fraternă cu care ne-aţi umplut.

Această iubire a devenit un semn şi un moto pe care-l celebrăm în fiecare an în "Ziua iubirii fraterne". Vorbim şi ne scriem pentru a o reînnoi în fiecare an şi este o zi care întrupează spiritul creştin şi iubirea care ne uneşte în slujirea lui Dumnezeu şi în slujirea fraţilor şi surorilor noştri în umanitate, pentru ca să putem realiza în noi ceea ce a spus Ioan cel iubit: "Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu" (1In 4,7).

Am ales iubirea, chiar dacă mergem împotriva curentului faţă de lumea avidă şi egoistă; am acceptat provocarea iubirii pe care Cristos ne-o cere şi vom fi adevăraţi creştini şi lumea va deveni mai umană, pentru că toată lumea va şti că Dumnezeu este iubire şi că acesta este numele său cel mai înalt.

Sfinte Părinte!

Această dată coincide şi cu a 50-a aniversare de la vizita Sanctităţii Sale Papa Shenouda al III-lea la Sanctitatea Sa Papa Paul al VI-lea, şi acest lucru o face şi mai importantă şi influentă pentru raporturile dintre Bisericile noastre.

Nu uit să vă mulţumesc cu multă bucurie pentru vizita dumneavoastră preţioasă în Egipt în 2017, care a fost o binecuvântare foarte mare pentru tot Egiptul când aţi spus: "Nu suntem singuri pe acest drum entuziasmant care, ca în viaţă, nu este mereu uşor şi clar. Prin intermediul lui Dumnezeu ne determină să mergem înainte, ne determină iubirea pentru a fi de acum încolo o imagine vie a Ierusalimului ceresc".

Să mergem împreună pe calea vieţii, ţinând cont că "aceasta este promisiunea pe care el însuşi ne-a făcut-o: viaţa cea veşnică" (1In 2,25), însoţindu-ne şi susţinându-ne cu rugăciunile conform acestei promisiuni. În pofida diferenţelor rădăcinilor şi apartenenţelor noastre, ne uneşte iubirea lui Cristos care locuieşte în noi şi ceata părinţilor noştri apostoli şi a sfinţilor ne înconjoară şi ne conduce.

Am ajuns la voi, în această dimineaţă binecuvântată, din ţara în care a predicat apostolul Marcu, şi catedra sa a fost stabilită la Alexandria pentru a fi unul din cele mai vechi sedii apostolice din lume, ţara Egiptului. Istoria şi civilizaţia spun despre ea că aparţine naturii: tatăl său este istoria şi mama sa este geografia.

Am venit la voi din Biserica coptă întemeiată în vechime de o profeţie din cartea profetului Isaia: "În acea zi va fi un altar în ţara Egiptului şi un monument la graniţa sa". A fost sfinţită cu vizita Sfintei Familii, care a binecuvântat ţara de la răsărit la apus, de la nord la sud.

Egiptul din care s-a răspândit şi s-a afirmat monahismul creştin cu sfinţii săi Anton, Macarie şi Pahomie, inspirând şcoala din Alexandria, far al teologiei în istorie, care era şi încă este loc sacru pentru rugăciune în faţa lui Dumnezeu. Şi credem că este păstrată nu numai în mâinile lui Dumnezeu, ci şi în inima sa.

Mă aflu aici în picioare în locul unde au predicat apostolii Paul şi Petru şi mă bucur să mă întâlnesc cu voi în această magnifică piaţă; contemplu aceste coloane care sprijină acest loc amintind de promisiunea lui Dumnezeu făcută îngerilor din Filadelfia: "Pe cel care învinge îl voi pune drept o coloană în templul Dumnezeului meu şi nu va mai ieşi din el" (Ap 3,12). Vă cer vouă tuturor să respectăm această promisiune, pentru a învinge răul din lume, cu toate slăbiciunile sale aşa cum ne-au învăţat părinţii noştri, şi să fim la înălţimea responsabilităţii pe care o avem, şi să trăim ca parfum dulce al lui Cristos în această lume şi a ne reuni prin pacea sa.

În această lume să mergem aşa cum a mers el, să cântăm cu David în psalmul său: "Tu îmi păstrezi paşii pe căile tale, ca să nu se clatine picioarele mele" (17,5), şi să invocăm pentru toată lumea o pace care să transcende orice minte, rugându-ne pentru ca să ajungă peste tot şi pentru ca să fie prioritatea conducătorilor şi a popoarelor.

Mă rog cu dumneavoastră astăzi pentru ca Dumnezeu să asculte rugăciunile noastre.

Mulţumesc tuturor!

(După L'Osservatore Romano, 10 mai 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 10 mai 2023

lecturi: 1.