© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 3 mai 2023

Cateheza: Călătoria apostolică în Ungaria

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În urmă cu trei zile m-am întors din călătoria în Ungaria. Doresc să mulţumesc tuturor celor care au pregătit şi au însoţit această vizită cu rugăciunea şi să reînnoiesc recunoştinţa mea autorităţilor, Bisericii locale şi poporului maghiar, un popor curajos şi plin de amintire. În timpul rămânerii mele la Budapesta am putut simţi afectul tuturor maghiarilor. Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre această vizită prin două imagini: rădăcinile şi podurile.

Rădăcinile. Am mers pelerin la un popor a cărui istorie - aşa cum a spus Sfântul Ioan Paul al II-lea - a fost marcată de "mulţi sfinţi şi eroi, înconjuraţi de cere de oameni umili şi harnici" (Discurs cu ocazia ceremoniei de bun-venit, Budapesta, 6 septembrie 1996). Este chiar adevărat: am văzut atâţia oameni simpli şi harnici păstrând cu mândrie legătura cu propriile rădăcini. Şi între aceste rădăcini, aşa cum au evidenţiat mărturiile în timpul întâlnirilor cu Biserica locală şi cu tinerii, sunt înainte de toate sfinţii: sfinţii care şi-au dat viaţa pentru popor, sfinţi care au mărturisit Evanghelia iubirii şi care au fost lumini în momentele de întuneric; atâţia sfinţi din trecut care astăzi îndeamnă să se depăşească riscul defetismului şi al fricii de ziua de mâine, amintind că Cristos este viitorul nostru. Sfinţii ne amintesc asta: Cristos este viitorul nostru.

Însă rădăcinile creştine solide ale poporului maghiar au fost puse la încercare. Credinţa lor a fost încercată în foc. În timpul persecuţiei ateiste din '900, de fapt, creştinii au fost loviţi violent, cu episcopi, preoţi, călugări şi laici ucişi sau privaţi de libertate. Şi în timp ce se încerca să se taie copacul credinţei, rădăcinile au rămas intacte: a rămas o Biserică ascunsă, dar vie, puternică, având forţa evangheliei. Şi în Ungaria această ultimă persecuţie, oprimare comunistă a fost precedată de cea nazistă, cu deportarea tragică a marii populaţii ebraice. Dar în acel genocid atroce atâţia s-au remarcat prin rezistenţa şi capacitatea de a proteja victimele şi acest lucru a fost posibil pentru că rădăcinile trăirii împreună erau trainice. Noi la Roma avem o bravă poetă maghiară care a trecut prin toate aceste încercări şi le relatează tinerilor nevoia de a lupta pentru un ideal, pentru nu fi învinşi de persecuţii, de descurajare. Această poetă împlineşte astăzi 92 de ani: multe felicitări, Edith Bruck!

Dar şi astăzi, aşa cum a reieşit în întâlnirile cu tinerii şi cu lumea culturii, libertatea este ameninţată. Cum? Mai ales cu mânuşile albe, de un consumism care anesteziază, motiv pentru care se mulţumesc cu un pic de bunăstare materială şi, uitând de trecut, se "pluteşte" într-un prezent făcut după măsura individului. Aceasta este persecuţia periculoasă a mondenităţii, dusă înainte de consumism. Dar singurul lucru care contează este a se gândi la sine şi a face ceea ce i se pare şi îi place, rădăcinile se sufocă. Este o problemă care interesează Europa întreagă, unde a se dedica pentru alţii, a se simţi comunitate, a simţi frumuseţea de a visa împreună şi de a crea familii numeroase sunt în criză. Întreaga Europă este în criză. Aşadar, să reflectăm asupra importanţei de a păstra rădăcinile, pentru că numai mergând în profunzime ramurile vor creşte în sus şi vor produce roade. Fiecare dintre noi se poate întreba, şi ca popor, fiecare dintre noi: care sunt rădăcinile mai importante din viaţa mea? Unde sunt înrădăcinat? Le comemorez, mă îngrijesc de ele?

După rădăcini iată a doua imagine: podurile. Budapesta, născută în urmă cu 150 de ani din unirea a trei oraşe, este celebră pentru podurile care o străbat şi îi unesc părţile. Acest lucru a amintit, în special în întâlnirile cu autorităţile, importanţa de a construi poduri de pace între popoare diferite. Este, îndeosebi, vocaţia Europei, chemată, ca "podar de pace", să includă diferenţele şi să primească pe cel bate la uşile sale. În acest sens este frumos podul umanitar creat pentru atâţia refugiaţi din vecina Ucraina, pe care am putut să-i întâlnesc, admirând şi marea reţea de caritate a Bisericii maghiare.

Apoi ţara este foarte angajată în construirea de "poduri pentru mâine": este mare atenţia sa faţă de îngrijirea ecologică - şi acesta este un lucru foarte, foarte frumos al Ungariei - îngrijirea ecologică şi pentru un viitor sustenabil, şi se lucrează pentru a edifica poduri între generaţii, între bătrâni şi tineri, provocare astăzi indispensabilă pentru toţi. În afară de asta sunt poduri pe care Biserica, aşa cum a reieşit în întâlnirea respectivă, este chemată să le facă spre omul de astăzi, pentru că vestirea lui Cristos nu poate consta numai în repetarea trecutului, ci are nevoie mereu să fie actualizată, aşa încât să ajute femeile şi bărbaţii din timpul nostru să-l redescopere pe Isus. Şi, în sfârşit, amintind cu recunoştinţă frumoasele momente liturgice, rugăciunea cu comunitatea greco-catolică şi celebrarea euharistică solemnă atât de participată, mă gândesc la frumuseţea de a crea poduri între credincioşi: duminică la Liturghie erau prezenţi creştini din diferite rituri şi ţări şi din diferite confesiuni, care în Ungaria lucrează bine împreună. A construi poduri, poduri de armonie şi poduri de unitate.

M-a impresionat, în această vizită, importanţa muzicii, care este o trăsătură caracteristică a culturii maghiare.

În sfârşit, îmi place să amintesc, la începutul lunii mai, că maghiarii sunt foarte evlavioşi faţă de Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Consacraţi ei de primul rege, Sfântul Ştefan, din respect erau obişnuiţi să se adreseze ei fără a-i rosti numele, numind-o numai cu titlurile reginei. Reginei Ungariei să încredinţăm aşadar acel popor iubit, Reginei păcii să încredinţăm construirea de poduri în lume, Reginei cerului, pe care o aclamăm în acest timp pascal, să-i încredinţăm inimile noastre pentru ca să fie înrădăcinate în iubirea lui Dumnezeu.

În această lună mai începută de puţin timp, vă invit să reînnoim devoţiunea faţă de Sfânta Fecioară Maria. Vă încurajez să o cunoaştem mai profund pe Maria, să intrăm în intimitate cu ea, pentru a o primi ca Mamă spirituală şi model de fidelitate faţă de Cristos.

Ei, Maica mângâierii şi Regina păcii, încredinţez martirizata populaţie ucraineană.

Vouă tuturor împart binecuvântarea mea.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.